Hristos,
mărturia mea
de TRAIAN DORZ
Simeria, 1993
Scurtă şi sfântă
povestire a vieţii mele
sau
Istoria unor
Cântări Nemuritoare - 70 de ani - din 1914 până în 1984
Cuprins:
Să
laşi un semn!
Să laşi un semn pe unde treci,
Când ştii că nu mai vii în veci,
Ca cei ce duc solia ta
S-o poată mai uşor purta.
Să laşi un umblet mai frumos
Cu crucea ta după Cristos,
Ca cei ce vin cu crucea lor
S-o poată duce mai uşor.
Să laşi un fel mai ‘nalt adus
De-a suferi pentru Isus,
Ca cei ce-ajung în anii grei
Să sufere frumos şi ei.
Să laşi un drum adevărat
La cei pe care i-ai chemat,
Ca cei ce-au ascultat ce-ai spus
Să meargă drept după Isus.
Să laşi un mai frumos îndemn
În orice grai şi-n orice semn,
Ca fiii şi urmaşii tăi
Să-i vezi mai sfinţi pe-a vieţii căi.
...Atunci, pe urmă-ţi, feliciţi,
Călca-vor mulţi urmaşi iubiţi,
Iar Sus în Cer la Dumnezeu
De toţi vei fi cinstit mereu.
ISUS CRISTOS,
Dumnezeul Adevărat şi Martorul
Credincios,
SLAVĂ VEŞNICĂ ŢIE!
Pentru dragostea Ta cea nebănuit de mare
pe care nu voi înceta niciodată a o
preamări
şi pentru mărturia cea adevărată şi
eternă
căreia totdeauna îi voi fi recunoscător
şi pentru tot ce am primit şi voi primi
prin amândouă, eu şi urmaşii mei
de aici şi din veşnicie,
şi pentru planul Tău cel iubitor şi sfânt
în care ne-ai cuprins mântuitor şi fericit
rânduindu-ne să avem un părinte şi un
învăţător
care să ne poarte prin cuvântul şi jertfa
lui
pe urmele Tale de lumină şi de umbră
spre suferinţă şi spre slavă
pe noi şi pe urmaşii noştri
de aici şi din veşnicie,
şi pentru minunile izbăvirilor Tale
cu care ne-ai trecut prin atâtea morţi
redându-ne atâtor vieţi
cu care să Te slăvim şi să Te slujim
pe Tine, Domnul şi Dumnezeul nostru
căruia, Singurul, I le datorăm toate -
şi lacrimile
şi cântările noastre
nemuritoare
de aici şi din veşnicie.
SLAVĂ VEŞNICĂ ŢIE,
Martorul Credincios şi Dumnezeul
Adevărat,
ISUS CRISTOS
Mărturia
mea, Isus
Mărturia mea, Isus,
Este lacrima fierbinte
Care Ţie Ţi-am adus
Lângă orişice cuvinte.
Şi e sângele cel greu
Scris pe inima amară,
Într-un ceas când Dumnezeu
Era-n cea mai grea ocară.
Şi-i sudoarea ce-o cerea
Dureroasa silnicie,
Când iubirea Ta părea
Osândită pe vecie.
Şi e stropul de nectar
Dus la buza Ta uscată,
Când cel mai nedrept calvar
Răstignea Lumina toată.
Şi-i un zvon de cântec drag
Picurat pe-un drum cu stele,
Când spre-al Nemuririi Prag
Se topeau urmele mele.
...Ia-mi-o Tu, Isus iubit,
Şi-adevărul ei mi-l scrie
Celor ce le-ai pregătit