2.
Marea decizie greşită a omului
Omul a
nesocotit, pur şi simplu, porunca lui Dumnezeu. El a vrut să ajungă ca
Dumnezeu; a vrut să-şi pună lui însuşi coroana divinităţii pe cap. Înşelat de
Diavolul - "...Veţi fi ca Dumnezeu..." (Geneza 3:5) -, omul a
întins mâna ca să stăpânească de unul singur. Omul l-a crezut pe Satan şi şi-a
luat viitorul în propriile mâini. Să observăm deci ce anume a făcut omul cu
viitorul lui.
În faţa
"realizărilor" lui, omul din zilele noastre este mai mândru decât a
fost vreodată. La auzirea conceptelor de „paradis” sau „grădină a Edenului”,
omul luminat al secolului 20 nu face altceva decât să zâmbească. Unde rămâne
însă Dumnezeu? Dumnezeul multor oameni ai zilelor noastre este ştiinţa. Cândva,
chiar un om de ştiinţă a exprimat aceasta în felul următor: „În filozofia
despre lume şi viaţă a epocii nucleare nu mai încape Dumnezeu." Omul
modern nu-l poate descoperi pe Dumnezeu nici prin microscop şi nici prin
telescop. La fel. nici călătoriile omului în spaţiul cosmic nu L-au putut
localiza pe Dumnezeu. Se trage deci fără ezitare concluzia: Dumnezeu nu există.
Dar ce
câştig are omul din toate "realizările" lui? Ce câştig i-au adus
toate descoperirile de ordin ştiinţific? Cu siguranţă, în zilele noastre
există, de pildă, progrese nemaipomenite în domeniul medicinii. În toate
acestea însă, omul se loveşte în continuare de zidul limitărilor lui: el este
condamnat la moarte, în pofida a tot ceea ce se cheamă ştiinţă, neamul omenesc
este dominat de moarte.
Moarte
nu înseamnă simplu încetarea existenţei omeneşti. Moarte înseamnă despărţire de
Dumnezeu. Marea decizie greşită a omului - rebeliunea acestuia împotriva lui
Dumnezeu - i-a pricinuit o triplă moarte:
- moarte
spirituală,
- moarte
fizică,
- moarte
eternă.
Chiar
dacă Biblia afirmă că Dumnezeu este Cel care a izgonit pe om din grădina
Edenului, într-un ogor blestemat (Geneza 3:23), nu Dumnezeu, ci omul este
vinovat de izolarea lui. Încă înainte de izgonirea lui, paradiziaca armonie
dintre Creator şi creatură, precum şi comuniunea dintre Dumnezeu şi om fuseseră
distruse. Din pricina neascultării lui, omul îşi pierduse încrederea în
Dumnezeu şi privea înainte spre an viitor întunecos şi nesigur.
Marea
decizie greşită a primului Om dă bătăi de cap chiar şi omului zilelor noastre.
Începând din acea zi, omul este stăpânit de Cel Rău.
Înainte
de moartea sa, Dietrich Bonhoeffer se întreba: "A ajuns oare omenirea
la majorat?” Ce sens mai are atunci războiul? De ce îşi mai foloseşte omul
capacităţile tehnice într-un mod atât de schizoid - pe de p parte, pentru a
vindeca pe cei răniţi, pe de altă parte, pentru a distrage vieţi? Câtă violenţă
şi câtă nedreptate există pe acest pământ! Atunci când observăm de câte e în
stare omul, ne vine greu să acceptăm că ar fi ajuns la majorat. Iată câteva
exemple: De ce există în zilele noastre cercetători care îşi dau toate
silinţele să combată cancerul, în timp ce alţi oameni de ştiinţă se zbat pentru
dezvoltarea în continuare a armelor nucleare? De ce se produc în zilele noastre
surplusuri de grâu sau de alte alimente, care vor fi apoi cufundate în mări sau
aruncate la gunoi, cu toate că se cunoaşte faptul că milioane de oameni suferă
de foame. De ce ne străduim să spargem zidul sonic, în timp ce zidurile dintre
rasele umane sau cele dintre generaţii rămân nesurpate? Am putea continua cu
astfel de întrebări. Fiecare ar dovedi cât de paradoxal se comportă omul şi cât
de imatur este el. Omul secolului 20 este capabil să pătrundă spaţiul cosmic,
dar problemele propriului suflet nu şi le poate rezolva. Cu toate că omul se
deplasează într-un tempo alert pe căile cunoaşterii creaţiei, creatura se
îndepărtează, de fapt, tot mai mult de Creatorul ei. Toată strădania noastră de
a pătrunde dincolo, în spaţiile infinite ale universului, nu ne duce câtuşi de
puţin mai aproape de Dumnezeu. Ceea ce omul înţelege astăzi prin progres
înseamnă de fapt o îndepărtare pas cu pas de Dumnezeu. Şi ceea ce este mai
trist e faptul că cei mai mulţi nici măcar nu-şi dau seama că se află într-un
impas. Omul trece prin viaţă singur şi pierdut, fiind rob al marilor lui
decizii greşite, strivit de consecinţele devastatoare ale acestora.