CAPITOLUL XI
Revenirea lui Cristos
Un interes deosebit este arătat în legătură cu revenirea lui
Cristos. Este important să ştim ce a spus Isus despre această revenire. Vechiul
Testament prevestise atât domnia glorioasă a lui Mesia cât şi suferinţele Lui
ispăşitoare. Cât despre Ioan Botezătorul, el a vorbit în acelaşi timp de ambele
apariţii ale Domnului, prevestind atât botezul cu Duhul Sfânt, care trebuia să
încununeze lucrarea primei veniri, cât şi judecata care va avea loc în momentul
revenirii în slavă a Domnului Isus.
Când ne apropiem de elementul profetic al evangheliilor, ne
este indispensabilă o atitudine umilă. Trebuie să ne amintim că proorocia nu
este toată istorisirea viitorului scrisă dinainte; ea seamănă mai curând cu o
rază de lumină, care prevesteşte ziua, fără să fie ziua însăşi. Cine ar putea
să descrie splendoarea soarelui strălucitor la amiază, dacă n-a văzut niciodată
decât zorile palide ale dimineţii? S-a spus pe drept cuvânt că nimeni n-a interpretat
perfect vreo proorocie înaintea împlinirii ei.
Cititorul trebuie să se aştepte să întâlnească mai multe
păreri diferite la comentatorii profeţiilor. Anumite amănunte ale revenirii lui
Cristos, câteodată şi ordinea cronologică a evenimentelor, vor rămâne subiecte
de discuţie; aceasta nu are nimic anormal. A doua venire a lui Isus pentru a
judeca lumea şi a domni asupra ei este elementul de bază al proorociilor, iar
liniile generale ale planului lui Dumnezeu sunt foarte clare.
REVENIREA LUI CRISTOS ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU
Învăţătura
lui Isus despre revenirea Lui este dominată de concepţia Împărăţiei lui
Dumnezeu. Expresiile "Împărăţia lui Dumnezeu" şi "Împărăţia
cerurilor" sunt echivalente (compară Matei 4:17; 5:3; 13:11 cu Marcu 1:15;
Luca 6:20; Marcu 4:11).
Iudeii din vremea lui Cristos nu-şi închipuiau domnia
mesianică decât sub o formă materialistă, a unui guvernământ politic. Ioan
Botezătorul le propovăduise iminenţa venirii Împărăţiei, precum şi necesitatea
pocăinţei pentru a intra în ea. Isus reia această noţiune spirituală, cu
aceleaşi expresii ca înaintaşul Său: „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (Marcu 1:15; vezi şi Matei 3:2). Mai
târziu, îi trimite pe ucenici tot cu acelaşi mesaj (Matei 10:7).
Ce idee nouă introduce Isus cu privire la Împărăţie?
Pe de o parte, precum am şi văzut, El arată natura spirituală
a acestei Împărăţii: sunt necesare calităţi morale pentru a avea acces la ea.
Pe de altă parte, El subliniază cele două aspecte, cel prezent şi cel viitor al
Împărăţiei Lui. Isus face o deosebire între aceste două elemente, dar este
foarte important să ne amintim că nu le desparte niciodată în gândul Său. El
vede totdeauna Împărăţia ca un întreg, unind faza prezentă şi progresivă cu cea
a sfârşitului.
Împărăţia prezentă
Împărăţia
prezentă este vizibilă în Persoana lui Cristos şi a ucenicilor Lui. Când L-au
întrebat fariseii când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Domnul le-a răspuns: „Împărăţia
lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice:
„Uite-o aici", sau "Uite-o acolo!" Căci iată că Împărăţia lui
Dumnezeu este înăuntrul vostru" (sau "în mijlocul vostru", Luca
17:20-21).
Faza prezentă a Împărăţiei este o fază de dezvoltare şi de
conflict. Mai multe din "pildele Împărăţiei" arată aceasta: „Cu Împărăţia
lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme
fie că stă treaz ziua: sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
Pământul rodeşte singur; întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin
în spic; şi când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit
secerişul" (Marcu 4:26-29). Cei răi şi cei buni cresc împreună (pilda
neghinei) şi plămădeala este dospită de aluat (pilda aluatului).
Împărăţia viitoare
Dezvoltarea progresivă a Împărăţiei trebuie să ajungă la o
fază finală. Creşterea tăcută şi stăruitoare conduce la clipa dramatică în care
secera este folosită, roada fiind coaptă. Acest sfârşit este desăvârşirea Împărăţiei,
legat de revenirea lui Cristos. Vechiul Testament prevestea stabilirea
definitivă a Împărăţiei, prin apariţia unui Mesia glorios. Isus confirmă
această promisiune în toate punctele ei, când vorbeşte despre revenirea Lui.
Diferitele veniri ale Domnului
Unii n-au vrut să ia în considerare aluziile lui Isus despre
revenirea Lui decât referitor la venirea Sa spirituală, de Rusalii, sau la
"venirea" Lui, prin moartea fiecărui credincios. Se evocă ca dovadă
Evanghelia lui Ioan. În adevăr, Isus promite ucenicilor că nu-i va lăsa orfani,
ci că va reveni la ei şi le va trimite Duhul Sfânt (Ioan 14:16-18). Aceste
pasaje nu le elimină însă pe cele în care Domnul descrie în mod clar revenirea
Sa vizibilă, pe norii cerului. Cele dintâi indică numai că faza progresivă va
cunoaşte manifestări ale puterii Domnului, ca simbol şi mărturie a victoriei
Lui finale.
"Cristos a revenit când a înviat din morţi, precum şi
în ziua Rusaliilor; de atunci, El i-a vizitat pe ai Săi în diferite moduri;
toate aceste veniri vor culmina prin revenirea Lui personală din cer, la
sfârşitul vremurilor" (W.G. Scroggie). Nici una din venirile istorice ale
lui Dumnezeu nu poate suprima realitatea marei reveniri a lui Isus în slavă.
ÎNVĂŢĂTURA LUI CRISTOS DESPRE REVENIREA LUI
Înainte
de a studia principalul discurs escatologic al lui Isus (privind sfârşitul
timpurilor), rostit pe Muntele Măslinilor, vom examina celelalte pasaje
referitoare la această temă. Cristos vorbeşte clar despre revenirea Lui de-abia
către sfârşitul lucrării Lui.
Înainte de Schimbarea la faţă
Prima aluzie directă (după Matei 13:41) o găsim câteva zile
înainte de Schimbarea la faţă. Isus îşi chemase tocmai ucenicii să-şi ia crucea
şi să-L urmeze, apoi El declară: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui
Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui"
(Matei 16:27). Marcu 8:38 şi Luca 9:26 redau acelaşi cuvânt, adăugind: „Căci
oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, Se va ruşina şi Fiul omului
de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri".
Imediat după această proorocie urmează o afirmaţie care a
stârnit numeroase discuţii: „Sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 9:27). Matei
scrie, într-un mod mai general: „Până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia
Sa" (Matei 16:28). Deci expresia "Împărăţia lui Dumnezeu" este
echivalentul celeilalte expresii: „Fiul omului venind în Împărăţia Sa".
Isus S-a folosit de această din urmă expresie în sensul ei
global, cuprinzând în acelaşi timp şi venirea progresivă a Împărăţiei, marcată
de evenimente frapante, şi faza finală. Mulţi consideră că Cristos face aluzie
la Schimbarea la faţă, care a fost un fel de descoperire a Împărăţiei
glorioase, pe care Petru, Iacov şi Ioan au întrezărit-o şase zile mai târziu.
Alţii cred că acest cuvânt anunţă puternica binecuvântare a Rusaliilor sau
judecata Israelului în anul 70, urmată de era Bisericii. Cuvintele Sale, ca şi
toată învăţătura lui Isus, se aplică nu numai primilor ucenici, ci şi celor din
toate vremurile. Nu sunt ele oare baza mesajului lui Pavel către Corinteni: „Nu
vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi" (Corinteni 15:51)? Această
vestire rămâne adevărată pentru creştinii din toate secolele, care aşteaptă
ceasul necunoscut al revenirii Stăpânului lor.
Cu prilejul misiunii celor doisprezece
Când îşi trimite ucenicii doi câte doi, Cristos le declară:
„Nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul
omului" (Matei 10:23). Contextul arată că Isus întrebuinţează în această
întâmplare limbajul pe care-l reia în cuvântarea de pe Muntele Măslinilor.
Instrucţiunile pe care le dă apostolilor au un caracter profetic. Ele privesc
trecerea ucenicilor prin cetăţile pe care Domnul le va vizita după ei, dar şi
propovăduirea Evangheliei în toate veacurile, până la revenirea glorioasă a lui
Mesia.
În faţa Soborului
În
cursul procesului Său, Isus a fost somat de Sobor să declare dacă este Mesia
sau nu. A răspuns atunci: „Da, sunt. Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la
dreapta puterii şi venind (sau care vine), pe norii cerului" (Marcu
14:62). Astfel Isus îşi punea Lui însuşi titlul dat în mod curent lui Mesia:
„Cel care vine" (vezi şi Matei 11:3) şi arată ce formă va lua ultima Lui
venire. După ce va fi obţinut o poziţie de victorie şi de autoritate supremă la
dreapta lui Dumnezeu, El va fi "Cel care vine pe norii cerului".
Acest mod de a descrie venirea Lui ca o realitate prezentă şi iminentă, uneşte
iarăşi faza progresivă a Împărăţiei cu cea a stabilirii ei definitive.
Iudeii considerau foarte lesne o parte ca un întreg, sau
întregul ca pe o parte (chiar în modul lor de a număra zilele); Domnul extinde
acest procedeu şi la Împărăţia Lui. Venirea Fiului omului pe nori va fi un
eveniment precis şi subit, conform altor cuvinte ale lui Isus, dar ea este deja
înscrisă în istorie, fiind tot atât de certă ca şi victoria crucii şi formarea
Bisericii.
Pilde şi imagini
Acestor pasaje li se adaugă numeroase pilde sau imagini,
care subliniază necesitatea de a veghea şi de a fi găsit credincios la venirea
Domnului. Aceste ilustraţii sunt în relaţie directă cu absenţa lui Cristos şi
revenirea Sa. Vedeţi următoarele pilde: polii, talanţii, cele zece fecioare,
ispravnicul necredincios şi judecătorul nedrept. Citiţi şi pasajul din Luca
17:20-37; veţi remarca aspectul prezent al Împărăţiei (v. 20-21), completat de
aspectul ei viitor din expresia: „În ziua când Se va arăta Fiul omului"
(v. 30).
Revenirea lui Cristos în Evanghelia după Ioan
În
versetele 3, 18 şi 28 din capitolul 14 al Evangheliei lui Ioan, Isus face de
trei ori aluzie la o plecare şi la o revenire: „După ce Mă voi duce şi vă voi
pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine... Nu vă voi lăsa orfani,
Mă voi întoarce... Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi".
În versetul 3, El are în vedere revenirea Lui escatologică
(la sfârşitul tuturor timpurilor), apoi în versetele 18 şi 19, El prevesteşte
învierea Lui şi venirea Duhului Sfânt. El dă cuvântului "a veni" mai
multe sensuri, ceea ce confirmă învăţătura evangheliilor sinoptice. Cristos va
veni, în sensul escatologic; El a şi venit, în sensul Rusaliilor şi în cel al
relaţiei spirituale (Ioan 14:23). Venirea spirituală este un gaj, o garanţie a
venirii escatologice (vezi şi Efeseni 1:14).
Alte pasaje din cea de a patra Evanghelie prevestesc judecata
de pe urmă. Conform cuvintelor lui Isus Însuşi, ştim că ziua aceea va fi ziua
revenirii Lui glorioase (Matei 25:31-46). Domnul Însuşi prevesteşte judecata pe
care o va rosti la învierea celor buni şi celor răi (Ioan 5:25-30; 12:48). În
Ioan 5:25, El leagă încă odată realitatea prezentă a Împărăţiei cu cea a
sfârşitului, viaţa spirituală, pe care o dăruieşte de acum, aici jos, cu
învierea viitoare. Aceste două aspecte rămân strâns legate în cugetul Său; ele
alcătuind un întreg, ca un pom şi roada sa.
CUVÂNTAREA DE PE MUNTELE MĂSLINILOR
Cele trei transcrieri ale acestei cuvântări se găsesc în
Matei 24, Marcu 13 şi Luca 21. Putem compara aceste texte citindu-le unul după
altul. Ele au provocat numeroase discuţii. Din cauza dificultăţilor de
interpretare, unii critici s-au îndoit de sursa acestor pasaje, sugerând că
s-ar trage dintr-o apocalipsă evreiască. Nici textul, nici istoria nu justifică
însă această ipoteză.
Ca să înţelegem această cuvântare, este important să
deosebim două întrebări diferite la care răspunde Isus:
1) Când se va întâmpla distrugerea Templului din Ierusalim?
2) Care va fi semnul revenirii lui Cristos şi al sfârşitului
lumii (Matei 24:3).
În mintea ucenicilor, distrugerea Templului şi sfârşitul
lumii erau unul şi acelaşi eveniment. Într-un anumit sens, şi desigur dinadins,
Cristos le lasă amestecate, deoarece realităţile Împărăţiei alcătuiesc un
întreg; fiecare incident izbitor este deci o prevestire, dar în acelaşi timp
şi o împlinire în parte, anticipat, a deznodământului glorios. Totuşi este
folositor să se deosebească două perioade în răspunsurile Lui. Fiecare dintre
ele se termină printr-o criză decisivă, prima ilustrând-o pe a doua. "Isus
vorbeşte mai întâi pentru ucenicii prezenţi, cum făcea adeseori; dar cuvintele
Lui au în vedere şi nevoile viitoare ale Bisericii (Marcu 13:5-13). El Se
foloseşte oarecum de evenimentele crizei imediate spre a ilustra pe acelea
care vor însoţi criza finală, explicând astfel de ce amândouă epocile sunt
strâns legate între ele" (C.E. Graham Swift).
Prima perioadă
Prima perioadă se întinde între Rusalii şi distrugerea
Ierusalimului în anul 70 d.Cr.
Istoria ne arată cât de exacte s-au dovedit prevestirile lui
Isus. Ucenicii au fost prigoniţi; numeroşi Cristoşi mincinoşi au apărut; s-a
propovăduit Evanghelia în tot imperiul roman. În sfârşit, poporul iudeu a
suferit îngrozitoarea distrugere a Ierusalimului de către armatele lui Titus.
Expresia "urâciunea pustiirii" folosită de Matei 24:15 şi Marcu 13:14
este voalată, căci ar fi fost periculos să se spună ceva mai clar. Luca o
explică prin descrierea armatelor care vor înconjura cetatea (Luca 21:20).
Ştim că asediul Ierusalimului şi vremea căderii lui a fost o
epocă de nenorocire înspăimântătoare; aproape un milion de iudei au pierit,
mulţi au fost răstigniţi. Cei rămaşi în viaţă au fost deportaţi şi împrăştiaţi
printre toate popoarele. După istoria scrisă de Eusebiu, comunitatea creştină
din Ierusalim, luând în serios avertismentul din Luca 21:20-21, a fugit
înaintea catastrofei într-o cetate numită Pela, dincolo de Iordan. Neamul care
L-a cunoscut pe Isus n-a trecut înaintea împlinirii tuturor acestora.
A doua perioadă
A doua perioadă, mult mai lungă, se întinde de la căderea
Ierusalimului până la revenirea lui Cristos. Domnul, într-adevăr, a vestit:
„Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile
neamurilor" (Luca 21:24).
În această epocă, Evanghelia se va propovădui în toată
lumea, în mod mult mai larg decât înainte de anul 70, "ca să slujească de
mărturie tuturor neamurilor" (Matei 24:14). Apoi va înflori apostazia,
dragostea celor mai mulţi se va răci din pricina înmulţirii fărădelegii (Matei
24:12). Se vor găsi din belşug Cristoşi mincinoşi şi învăţături false.
Prigonirile se vor înteţi (compară prigonirile din primele veacuri cu cele
suferite de numeroşi creştini, în zilele noastre).
Totul ne arată că în momentul revenirii lui Cristos, când se
vor sfârşi "vremurile neamurilor", Ierusalimul şi Palestina vor fi
din nou locuite de evrei şi vor deveni centrul unui mare conflict, care va
depăşi cu mult evenimentele din anul 70. (Vedeţi pasajele care leagă venirea
glorioasă a Domnului cu un atac general împotriva Ierusalimului şi Palestinei:
în Vechiul Testament, Zaharia 12:1-9 şi 14:1-4; şi Apocalipsa 16:14-16 scrisă
după anul 70). Strâmtorarea va fi cumplită, mai ales cea a poporului evreu, dar
şi pentru toţi locuitorii pământului; judecata lui Dumnezeu şi venirea lui Isus
Cristos îi va lua pe neaşteptate
pe toţi ca o mreajă de pescuit (Luca 21:35).
Versetul repetat de toţi trei Evangheliştii sinoptici: „Nu
va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri", nu
priveşte doar generaţia care a văzut căderea Ierusalimului în anul 70, ci şi pe
cea care va vedea semnele prevestitoare ale revenirii lui Cristos. În plus,
cuvântul "neam" poate să se traducă şi prin "popor" şi să
însemne neamul evreu, care nu va dispare înaintea împlinirii tuturor prevestirilor
privitoare la vremurile neamurilor. Acest cuvânt al Domnului are deci trei
sensuri, privind:
1) Propria Lui generaţie.
2) Generaţia din epoca revenirii Lui.
3) Poporul evreu.
Ceasul exact al revenirii glorioase nu este cunoscut de nici
un om, nici măcar de Fiul, când era pe pământ. Isus însă ne avertizează că vom
putea cunoaşte timpul venirii Sale observând semnele prevestitoare pe care El
Însuşi le-a anunţat, după cum ştim că vine vara când înfrunzesc copacii (Luca
21:28-32).
Multe secole, vremea neamurilor, desparte strâmtorarea din
anul 70 de cea a ultimilor zile; îndată după aceasta, fenomene extraordinare
vor zgudui cerurile, şi Cristos va apărea.
Vremea neamurilor coincide pe de o parte cu perioada
Bisericii, care se va termina prin răpirea credincioşilor, şi pe de altă parte
cu necredinţa provizorie a lui Israel, care se va sfârşi prin trezirea lui
spirituală. Pe fundalul ultimei lor spaime, evreii vor primi, într-o stare de
pocăinţă şi credinţă, revenirea lui Mesia Cel trimis lor, zicând: „Binecuvântat
să fie Cel care vine în Numele Domnului!" Matei pune proorocia lui Isus
despre aceasta chiar înaintea cuvântării de pe Muntele Măslinilor, aşa încât
putem să le legăm: „Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum
înainte nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce
vine în Numele Domnului" (Matei 23:38-39); vezi şi Zaharia 12:10; 13:1;
Ezechiel 36:24-27).
REZUMATUL ÎNVĂŢĂTURII LUI CRISTOS DESPRE REVENIREA LUI
Să rezumăm ceea ce Isus a învăţat cu privire la revenirea
Lui. El a anunţat cu toată claritatea că va reveni:
1) În mod personal, ca Fiul omului, şi nu numai trimiţând
Duhul Sfânt ca să-L înlocuiască (Ioan 14:3; Matei 24:30; Luca 17:24, 30).
2) În mod vizibil (Matei 23:39; 24:30; Marcu 13:26).
3) În slavă, cu putere.(Marcu 13:26; Matei 16:27).
4) Pe nori, adică de sus, din cer. Norul, în Vechiul Testament,
era semnul prezenţei şi gloriei lui Dumnezeu. Un nor L-a ascuns pe Domnul de
privirile ucenicilor în ziua înălţării, şi le-a fost vestit că "în acelaşi
fel" cum S-a dus, va şi reveni. Putem deci să credem că Domnul, învăluit
în norul lui Dumnezeu, îşi va pune picioarele pe Muntele Măslinilor (Luca
21:27; compară cu Faptele apostolilor 1:9-11; Zaharia 14:4).
5) Domnul va fi însoţit de îngerii Lui: Aceasta va arăta
slava Lui, puterea şi autoritatea Sa asupra lumii cereşti (Matei 16:27). Cu
ajutorul îngerilor Săi, El îşi va aduna aleşii de pe tot pământul. Unul va fi
luat, răpit din somn, altul lucrând în timpul zilei, potrivit cu meridianul pe
care se vor afla (Marcu 13:27; Luca 17:24-36).
6) Domnul va veni pe neaşteptate: Isus foloseşte în această
privinţă patru imagini sugestive: compară venirea Lui cu fulgerul, cu o
inundaţie, cu un hoţ şi cu un laţ (Matei 24:27, 39, 43-44; Luca 21:35).
7) Venirea Sa va fi un eveniment la un moment precis: Ziua
şi ceasul sunt fixate, cunoscute numai de Tatăl ceresc (Marcu 13:22).
8) După o absenţă lungă, după o întârziere (vezi pilda
talanţilor şi a celor zece fecioare, etc.).
9) Isus se va arăta după împlinirea unor semne prevestitoare.
Semnele care se vor produce înaintea venirii Domnului sunt: apostazia (adică
abandonarea credinţei de către cei care o cunoşteau), înşelăciunea a numeroşi
Cristoşi mincinoşi şi falşi prooroci, războaiele, agitaţia politică mondială,
foametea, epidemiile, cutremurele de pământ, prigonirile, difuzarea universală a
Evangheliei (Marcu 13:10), mari fenomene cereşti. În sfârşit, dacă Ierusalimul
trebuie să cunoască din nou un atac teribil când se vor sfârşi vremurile
neamurilor, trebuie ca evreii să se întoarcă în Palestina şi să-şi creeze din
nou ţara şi capitala lor. Împlinirea acestui semn se desfăşoară astăzi sub
ochii noştri.
10) Isus vine pentru a judeca şi a domni: Cristos îşi va
răsplăti slujitorii cei credincioşi şi-i va face să intre în bucuria Domnului lor,
adeseori descrisă ca un ospăţ de nuntă sau ca o mare sărbătoare (Matei 25:10,
21, 34-40; 26:29). El va judeca şi pedepsi pe cei care n-au ascultat cuvintele
Sale (Matei 25:12, 26-30, 41; Luca 19:27; Ioan 5:29; 12:48). Funcţia Lui de
judecă tor a fost proorocită de Ioan Botezătorul. Numeroase pilde indică marea
deosebire care se va face la sfârşit: lucrătorul va strânge grâul în grânar şi
va arde pleava; pescarul va arunca peştii cei răi din plasă; mirele va încuia
uşa în faţa celor nechibzuiţi; păstorul va despărţi oile de capre, stăpânul va
da pe robul cel nemilos pe mâna călăilor.
În sfârşit, care este răspunderea ucenicilor în faţa atâtor
proorocii? Ei trebuie:
1) Să vegheze şi să se roage, să-I slujească Domnului, fără
să se lase cuprinşi de somn, de grijile vieţii sau de îmbuibări (Marcu
13:33-37; Matei 24:45-46; Luca 21:34-36), nici înşelaţi de teorii false şi de
prooroci mincinoşi (Luca 21:8).
2) Să rămână tari în credinţă, să nu se tulbure; dimpotrivă,
să-şi ridice capul când semnele prevestitoare se vor realiza (Luca 21:28),
ştiind că venirea Domnului este aproape, cu izbăvirea pe care o aduce.
CHESTIONARUL XI
A. Întrebări despre materia cursului
1. Care sunt cele două aspecte ale lucrării lui Cristos prevestite de
Ioan Botezătorul?
a)
b)
2. a) Care este ideea dominantă a învăţăturii lui Isus
despre revenirea Lui?
b) Când a
început El să vorbească despre ea?
3. Cum consideră Isus cele două aspecte, cel prezent şi cel
viitor, ale Împărăţiei lui Dumnezeu, unul faţă de altul?
4. În ce mod este vizibilă Împărăţia prezentă a lui Dumnezeu?
5. De care aspect al Împărăţiei este legată revenirea lui
Cristos?
6. Ce aţi răspunde dvs. celui care v-ar spune: „A revenit
Isus de ziua Rusaliilor, prin trimiterea Duhului Său cel Sfânt?"
7. Cum înţelegeţi dvs. versetul din Marcu 9:l?
8. Citaţi alte două texte, în afara cuvântării de pe Muntele
Măslinilor, în care Cristos uneşte aspectul prezent al Împărăţiei lui Dumnezeu
cu cel al revenirii Sale viitoare:
a)
b)
9. În ce sens vorbeşte Domnul de "venire" sau de
"revenire" în Ioan 14?
10. a) Cui adresează Isus cuvântarea de pe Muntele Măslinilor?
b) Şi
pentru a răspunde cărei întrebări, cu ce scop?
11. Care sunt cele două epoci la care Cristos face aluzie în
cuvântarea de pe Muntele Măslinilor?
a)
b)
c) Şi din
ce cauză le lasă El amestecate, fără a face o netă deosebire între ele?
12. Citaţi un cuvânt al lui Isus care dă de înţeles în mod
clar că vor fi "vremuri" între aceste două epoci.
13. Cum se vor sfârşi vremurile neamurilor:
a) Pentru
creştini?
b) Pentru
evrei?
14. Ce fapt arată că Isus a făgăduit că va reveni ca Persoană,
iar nu numai prin trimiterea Duhului Sfânt ca să-L înlocuiască?
15. Ce reprezintă norul pe care Isus va reveni?
16. a) Ce cunoaştem despre momentul revenirii lui Cristos?
b) Ce ne
porunceşte Isus să cunoaştem în această privinţă în Marcu 13:29?..
17. Ce părere aveţi dvs. despre faptul că Biserica din toate
vremurile a cunoscut epoci de înşelare, de prigoniri, iar lumea: războaie,
foamete şi cutremure de pământ etc.? Vi se pare că anumite semne se împlinesc
în zilele noastre ca niciodată înainte?
18. Care vor fi funcţiile esenţiale ale lui Cristos la
revenirea Lui?..
19. Rezumaţi patru porunci (cu referinţele) date de Domnul
ucenicilor în aşteptarea revenirii Lui:
a)
b)
c)
d)
20. a) Cum descrie Isus ceea ce se va întâmpla la revenirea
Lui în Matei 19:28?
b) Citaţi
o fericire nouă repetată de două ori în Luca 12
c) Ce
este făgăduit în 2 Timotei 4:8? Cui, şi cu care condiţie?
B. Studiu biblic personal
1. Faceţi o comparaţie, pe două coloane, cu referinţe, între
prima venire a lui Cristos în umilinţă şi revenirea Lui în slavă.
2. Faceţi un plan al capitolului 24 din Matei: indicaţi
părţile principale ale capitolului, punându-le câte un titlu; enumeraţi
detaliile importante din fiecare parte. Puneţi în margine şi referinţele
corespunzătoare din celelalte cuvântări escatologice ale lui Isus din: Marcu
13; Luca 21; 17:22-37; 12:35-48 (col. 3 şi 4).
3. Cum să te pregăteşti pentru revenirea lui Cristos, care trebuie
să fie atitudinea credinciosului, aşteptând sosirea Domnului? Răspundeţi prin
citarea a cel puţin cinci texte, luate fiecare dintr-o altă carte din Noul
Testament. (Găsiţi alte versete decât cele care sunt citate sub litera C a
chestionarului).
C. Aplicaţie practică
1. a) Care influenţă trebuie s-o aibă deci asupra vieţii
mele nădejdea revenirii lui Cristos (1 Ioan 3:3; 1 Tesaloniceni 2:12; 3:12-13;
5:23-24; 2 Petru 3:11-12). Are ea această influenţă în viaţa mea? Iubesc eu
revenirea Lui?
b) Pot eu
să mă rog din toată inima: „Vie Împărăţia Ta!" (astăzi)? Iar Duhul Sfânt
poate El să Se roage în mine: „Amin, da, vino Doamne Isuse?" (vezi
Apocalipsa 22:20), sau este în mine vreo piedică?
2. Pot eu să grăbesc revenirea lui Cristos, şi prin ce mijloc?
(Vezi 2 Petru 3:11-12; compară şi cu Marcu 13:10; Faptele apostolilor 1:8; Luca
10:2-3; Evrei 13:19).
3. Care este diferenţa de atitudine şi de pregătire între
cel care aşteaptă să plece în străinătate ca să trăiască acolo la un prieten,
şi cel care aşteaptă un prieten de seamă să vină la el acasă din zi în zi? În
care din aceste două perspective trăiesc eu? Aşteptând să-L întâlnesc într-o zi
pe Cristos în cer, sau pregătind în fiecare zi venirea Lui glorioasă, aici jos?
4. A se învăţa pe dinafară şi copia Luca 21:34-36.
RĂSPUNSURI LA CHESTIONARUL XI
A. Despre materia cursului
1. Mai ales:
a) Botezul cu foc (Duhul Sfânt) pe care Cristos îl va da
(prima venire).
b) Focul
judecăţii pe care o va săvârşi (a doua venire).
2. a) Concepţia Împărăţiei lui Dumnezeu.
b) De la
începutul lucrării Lui publice, El predică: „Împărăţia lui Dumnezeu este
aproape" (Marcu 1:15).
3. În mod global, cu toate că sunt distincte, totuşi legate
unul de altul ca pomul cu rodul lui.
4. Prin Persoana lui Cristos (când trăia pe pământ), în decursul
veacurilor: prin ucenicii Lui, în măsura în care sunt umpluţi de Duhul Sfânt.
5. De aspectul viitor al Împărăţiei, de desăvârşirea ei,
care va aduce judecata şi domnia definitivă a Domnului.
6. Într-un anumit sens, este adevărat, căci de Rusalii, Cristos
a venit la ai Săi trimiţându-le înlocuitorul Său, Duhul Sfânt (Ioan 14:18). Dar
această "venire" cu nici un chip nu exclude revenirea glorioasă şi
definitivă a lui Isus, prevestită de El Însuşi în mod clar, ca un eveniment
diferit de Rusalii.
7. Isus vorbeşte aici de evenimente puternice, care marchează
sosirea progresivă a Împărăţiei lui Dumnezeu şi prefigurează revenirea Lui
glorioasă. Mai mulţi dintre ucenicii Săi au fost martori la astfel de
evenimente (de exemplu Schimbarea la faţă, Rusaliile, sau începutul erei
Bisericii în anul 70).
8. a) Matei 10:23. b) Matei 26:64.
9. Este vorba de venirea tainică a lui Isus în slavă mare
numai pentru Biserica Lui, vers. 3 şi 28; de învierea Lui şi de venirea Duhului
Sfânt (vers. 18-19).
10. a) Isus se adresează în particular, lui Petru, Iacov,
Ioan şi Andrei (Marcu 13:3-4).
b) Ca să
răspundă la două întrebări: Când se va întâmpla distrugerea Templului? şi: După
care semn vom cunoaşte că venirea lui Cristos şi sfârşitul veacului se vor
împlini? (Matei 24:3; Marcu 13:4).
11. a) Epoca dintre Rusalii şi distrugerea Ierusalimului.
b) Epoca
care durează de la distrugerea Ierusalimului până la revenirea lui Cristos.
c) Pentru
că Cristos, străbătând aceste două perioade, El considera venirea Împărăţiei
lui Dumnezeu în mod general. Nu era folositor pentru ucenici să înţeleagă mai
mult atunci. Prima perioadă, pe care ei aveau s-o cunoască, o ilustra pe a
doua, în care trăim noi.
12. Luca 21:24; vezi şi Matei 24:14. Este vorba despre
vremea evanghelizării neamurilor.
13. a) Prin răpirea credincioşilor, la revenirea lui
Cristos. b) Prin trezirea spirituală a evreilor.
14. De exemplu, cuvintele în care Isus făgăduieşte să revină
ca "Fiul omului", nu numai ca "Mângâietorul". Numeroasele
semne care trebuie să se arate înaintea revenirii Sale glorioase n-au avut
timp să se împlinească înainte de Rusalii!
15. Slava şi prezenţa divină, coborându-se de sus, din cer.
16. a) Momentul venirii lui Isus va fi precedat de semne
prevestitoare. Va fi târziu (vezi pildele unde Stăpânul sau Mirele zăboveşte).
Va fi subit, neaşteptat, ca un fulger care străbate tot pământul. Numai
Dumnezeu ştie ziua şi ceasul.
b)
Credincioşii vor trebui să ştie că s-a apropiat momentul, văzând aceste semne
(Matei 24:33).
17. Aceasta este conform principiului după care fiecare
etapă a Împărăţiei lui Dumnezeu din prezent vesteşte venirea ei finală. Noi
trăim în "ultimele zile", oricât de lungă ar părea aşteptarea (comp.
cu 1 Corinteni 10:11; Evrei 1:2 şi Iuda 18). Difuzarea universală a Evangheliei,
agitaţia politică mondială, şi mai ales formarea noului Israel, punct
nevralgic conflictual, sunt semnele care se împlinesc sub ochii noştri.
18. Isus Cristos va fi Judecătorul, Împăratul; iar pentru
mireasa Sa, Biserica, pentru ai Săi, Mirele mult aşteptat.
19. De exemplu:
a) Băgaţi de seamă la înşelătoria falşilor prooroci (Matei
24:4).
b)
Vegheaţi şi rugaţi-vă (Marcu 13:33).
c) Luaţi
seama să nu vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare şi grijile vieţii (Luca
21:34).
d) Să nu
vă spăimântaţi (Luca 21:9).
20. a) "Înnoirea tuturor lucrurilor".
b) Ferice
de robii aceia, pe care Stăpânul la sosirea lui îi va găsi veghind.
c) Cununa
neprihănirii va fi dată tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui, după cum a
făgăduit.
B. Studiu biblic personal
1. Venirea în umilinţă
Vestite cu veacuri înainte, amândouă, în Vechiul Testament
Pregătită la poporul evreu despărţit printre neamuri
N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să atragă privirile,
Isaia 5 3:2
Slujba îngerilor: ei laudă pe Dumnezeu şi vestesc oamenilor
Buna Vestire a harului, Luca 2:9-15.
El vine îmbrăcat în trupul slăbiciunii noastre, Isaia 53:2;
Romani 8:3
El a trăit mai bine de treizeci de ani în tăcere, Luca 3:23.
Vine să vestească un an de îndurare, să vindece, să dezrobească,
să mântuiască, Luca 4:18-21.
Vine ca să slujească, Marcu 10:45.
Vine ca să moară pe cruce, Marcu 10:45
Vine ca să boteze cu focul Duhului Sfânt, Matei 3:11
Vine ca să semene, Matei 13:4-8
Vine ca să deschidă uşa, Ioan 10:9
Puţini au crezut, au recunoscut braţul Domnului, Isaia 53:1
etc.
Venirea în slavă
Pregătită de Biserică, luată din toate neamurile (Faptele
apostolilor 15:14, 17)
Vine în slavă; orice ochi îl va vedea, Matei 24:30;
Apocalipsa 1:7
Slujba îngerilor: ei fac deosebirea judecăţii; sună cu
trâmbiţa, Matei 13:41; 24:31
El va veni învăluit într-un nor de slavă, cu putere, Matei
24:30
Se va arăta într-o clipă întregului pământ, Matei 24:27
Vine ca să judece, să răsplătească sau să pedepsească, Matei
25:18-46
Vine ca să domnească, Matei 25:31
Vine ca să învieze pe toţi cei care vor fi crezut în El,
Ioan 6:40
Vine să boteze cu focul judecăţii, Matei 3:11
Vine ca să strângă recolta, Matei 13:37-43
Vine să o închidă, Luca 13:25; Matei 25:10
"Când
va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?" Luca 18:8
2. Planul cuvântărilor escatologice ale lui Isus
|
Matei 24
|
Marcu 13
|
Luca
|
Prilejul cuvântării principale
|
(v.) 1-3
|
1-4
|
21:5-7
|
Semnele prevestitoare Matei 24:4-14, 23-26, 29
|
|
|
|
Falsele învăţături şi proorocii mincinoşi
|
4-5, 11
|
5-6
|
21:8 1
|
|
23-26
|
21-22
|
17:23
|
Agitaţia politică, foametea, cutremurele de pământ
|
6-8
|
7-8
|
21:9-11
|
Prigonirile
|
9-10
|
9
|
21:12-13
|
Apostazia
|
12
|
-
|
-
|
Buna Vestire propovăduită tuturor neamurilor
|
14
|
10
|
-
|
A nu se îngrijora de propria apărare
|
-
|
11-13
|
21:14-19
|
Fenomene cereşti
|
29
|
24-25
|
21:11
|
|
|
|
25-26
|
Căderea Ierusalimului
|
24:15-28
|
|
|
Sfaturi pentru a fugi afară din oraş
|
15-20
|
14-18
|
21:20-22
|
|
|
|
17:31-33
|
Strâmtorare nemaipomenită
|
21-22
|
19-20
|
21:23-24
|
Primejdia Cristoşilor mincinoşi
|
23-26
|
21-23
|
17:23
|
Adevărata venire a lui Cristos: imaginea fulgerului
|
27
|
-
|
17:24
|
imaginea vulturilor
|
28
|
-
|
17:37
|
Venirea Fiului omului
|
24:29-35; 40-41
|
|
|
Precedată de mari fenomene cereşti
|
29
|
24-25
|
21:25-26
|
Apariţia pe nori, cu putere
|
30
|
26
|
21:27
|
Îngerii Lui adună pe cei aleşi
|
31
|
27
|
-
|
"Ridicaţi-vă capetele"
|
-
|
-
|
21:28
|
Unul va fi luat, iar altul lăsat
|
40-41
|
-
|
17:34-36
|
Vegheaţi dar!
|
Matei 24:36-51
|
|
|
Comparaţia cu smochinul
|
32-33
|
28-29
|
21:29-31
|
Valoarea eternă a cuvintelor lui Cristos
|
34, 35
|
30-31
|
21:32-33
|
Matei 24
36 37-39
40-41 42-44
32
Ceasul fixat de Tatăl, necunoscut oamenilor Comparaţia cu
Noe Comparaţia cu Lot şi Sodoma
Unul va fi luat, altul lăsat Vegheaţi! Comparaţia cu hoţul
Vegheaţi! Comparaţia cu o mreajă
Pilda ispravnicului credincios 45-51
Pilda robilor care veghează-33-37
3. Pregătirea pentru revenirea lui Cristos
Prin sfinţire şi încrederea în Filipeni 1:9 Dumnezeu, care
împlineşte în noi Filipeni 1:6
această sfinţire 1 Corinteni 1:
Rămânând în Cristos 1 Ioan 2:28
Răbdare şi bucurie în încercări 1 Petru 1:7-!
Aşteptare răbdătoare Iacov 5:7-8
Îndemnuri
reciproce în adunare Evrei 10:25
Sobrietate şi consacrare 1 Corinteni 7:
A nu judeca nimic înainte de vreme 1 Corinteni 4: Discernămînt,
a nu se lăsa clătinat
Marcu 13
Luca
|
|
17
|
26-27
|
17 17
|
28-30 34-36
|
12
|
39-40
|
21
|
34-36
|
12 12
|
42-48 35-38
|
11
7-fi
;4:13
29-31
4-5
2 Tesaloniceni 2:1-3
C. Aplicaţie practică
1. a) O influenţă care mă curăţeşte, mă sfinţeşte în dragoste,
mă face din ce în ce mai asemănător cu Cristos, mă face să trăiesc în mod demn
de El.
b)
Răspunsuri personale.
2. Eu pot să grăbesc venirea lui Cristos prin:
a) Viaţa
mea sfântă.
b) Prin
rugăciunile mele (Vedeţi cum poate rugăciunea să grăbească o revenire, în Evrei
13:19).
c) Prin
acţiunea misionară şi mărturia mea, pentru ca toate neamurile să audă Buna
Vestire. Aceiaşi ucenici, cărora Isus le-a zis: „Rugaţi-vă" au primit şi
porunca Lui: „Duceţi-vă". Mărturia mea trebuie să înceapă în anturajul meu
imediat.
3. Cel care aşteaptă un prieten de seamă la el acasă este mult
mai activ ca să pregătească totul în casa lui. El vede într-un mod nou tot ce
nu este în ordine la el. Viaţa lui, munca, mesajul său nu mai sunt concentrate
asupra lui însuşi, asupra propriei lui plecări, ci asupra prietenului său. El
pregăteşte totul pentru ca să-l facă fericit, vorbeşte de el şi-i avertizează
pe toţi de această vizită.
4. "Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să
aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să
staţi în picioare înaintea Fiului omului" (Luca 21:36).