12. Originea şi scopul vieţii
Dragă cititor, sperăm că
ţi-au plăcut povestirile noastre şi ne permiţi să mai facem câteva menţionări. Noi
suntem un informatician şi un profesor de la un seminar creştin, care a
studiat fizica. Amândoi credem în Dumnezeul cel viu, Tatăl Domnului nostru Isus
Cristos.
Prin aceste povestiri vrem să arătăm că a crede în Dumnezeu
nu este nici plictisitor şi nici retrograd. Cine crede, nu trebuie să renunţe
nici la mintea lui şi nici la munca lui de cercetare. Dimpotrivă, multe lucruri
se clarifică atunci când le priveşti prin prisma Bibliei. Aceasta poate avea
efecte pozitive chiar şi în lucrările ştiinţifice.
Fiecare îşi pune cândva întrebarea referitoare la originea
vieţii: “De unde? ”, atunci când este confruntat cu minunile ei. În principiu
el nu îşi poate da decât două răspunsuri:
1. Întâmplarea, în reliefarea ei prin mutaţii şi selecţie,
este originea vieţii. Totul s-a dezvoltat “de la sine”, de-a lungul a milioane
de ani. Pentru scopul observat în domeniul vieţii nu se presupune nici o
cauză, căci aceasta ar presupune existenţa unuia care planifică. Biochimis-tul Ernest
Kahane rezumă concepţia lui despre lume în următoarea frază concisă: “Este
absurd şi complet iraţional să crezi că o celulă vie a luat fiinţă de la sine;
totuşi eu cred, căci altfel nu îmi pot imagina. ”
2. La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul şi toate
fiinţele; şi El le garantează viaţa. Dacă este aşa, atunci există consecinţe
pentru mine. Căci eu nu sunt produsul “întâmplării şi necesităţii” (Jaacques
Monod), ci eu sunt făcut de un Creator care mă iubeşte în mod vizibil. Atunci
există o speranţă şi o direcţie clară pentru viaţa mea şi nu este nevoie ca ea
să eşueze într-o nebunie, aşa cum s-a plâns lipsit de speranţă Ernest
Hemingway: “Viaţa mea este o cale neagră care nu duce nicăieri”.
La toate întrebările referitoare la originea acestei lumi şi
a întregii vieţi, care ne frământă pe noi, Dumnezeu le-a răspuns clar în
cuvântul Său. Despre crearea faunei, de care ne-am preocupat în mod deosebit în
cadrul acestei cărţi, şi a omului Biblia ne relatează în raportul creaţiei:
A cincea
zi a creaţiei: Crearea animalelor din apă
şi din aer.
“Dumnezeu a zis: ‹Să mişune
apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea
cerului›. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă
şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată
după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a
zis: ‹Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările
pe pământ›. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost
ziua a cincea” (Geneza 1:20-23).
A şasea zi
a creaţiei: Crearea animalelor terestre
şi a omului.
“Dumnezeu a zis: ‹Să dea
pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, reptile şi animale terestre, după
soiul lor›. Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut animalele terestre după soiul lor,
vitele după soiul lor şi toate reptilele pământului după soiul lor. Dumnezeu a
văzut că erau bune. Apoi Dumnezeu a zis: ‹Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările
cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate reptilele care se mişcă
pe pământ›. Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a făcut după
chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu
i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: ‹Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi
pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului
şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:24-28).
Acest text ne arată clar: Noi
am fost creaţi direct de Dumnezeu, noi suntem chiar asemenea Lui, după chipul
Lui. Noi suntem lucrarea Lui; El a vrut ca noi să existăm. După ce a fost
terminată creaţia, Dumnezeu a declarat cu privire la ea: “foarte bine!”
Lumea noastră de astăzi nu mai este însă foarte bună, căci
există durere şi lacrimi, necaz şi cruzime, boală şi moarte. Cum au ajuns
aceste fenomene negative în lume? Deşi Dumnezeu i-a avertizat pe oameni cu privire
la consecinţele neascultării (Geneza 2:17), omul a abuzat de libertatea care îi
fusese acordată şi s-a ajuns la un eveniment decisiv în timp şi spaţiu: căderea
în păcat. De atunci încolo a fost aplicată legea păcatului - “Plata păcatului
este moartea…” (Romani 6:23) - iar omul a trebuit să moară. Dacă rămânem în
acest “tren al morţii”, după încheierea vieţii pământeşti suntem pierduţi
veşnic. Însă Dumnezeu nu vrea aşa ceva, ci El ne-a deschis o cale care duce la
o viaţă cu Dumnezeu, la viaţa veşnică.
O comunicare îmbucurătoare
Dumnezeu îi comunică omului:
“Eu am un plan cu tine! Te iubesc! Nu mai fugi de Mine! Îţi ofer posibilitatea
să Mă cunoşti personal şi Eu vreau să îţi ofer viaţa veşnică”.
Lucrul acesta nu este o promisiune goală. Pentru ca Dumnezeu
să poată face oferta aceasta a trebuit ca El să-Şi jertfească pe propriul Său
Fiu. A trebuit să-L dea pe mâna oamenilor de rând, care apoi L-au chinuit şi
L-au răstignit pe o cruce de lemn. Isus Cristos a fost gata să aducă această
jertfă mare, ştiind că El - şi numai El - putea să ne scape prin ea de
pierzarea noastră veşnică. Dumnezeu a hotărât să-L pedepsească pe El pentru
toate greşelile oamenilor, adică pentru indiferenţa lor faţă de El, pentru
toate gândurile, planu-rile şi faptele lor rele.
Un Dumnezeu drept
Dumnezeu nu este gata să
tolereze în tăcere toate josniciile. El nu trece totul cu vederea, fără a pedepsi!
Vina este întotdeauna pedepsită: “…oamenilor le este rânduit să moară o singură
dată, iar după aceea vine judecata…” (Evrei 9:27). Aici trebuie deosebite două
cazuri. Pentru cel care crede în Domnul Isus, Dumnezeu vede pedeapsa ca deja
împlinită. Pentru cel care-L ignoră, pedeapsa îl aşteaptă.
Biblia spune: “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei
Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răb-dare pentru voi, şi doreşte ca nici
unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9).
Ce trebuie să facem ca să nu fim pedepsiţi ne explică Biblia
în alt loc: “Oricine crede în El [Isus] nu va fi dat de ruşine. Fiindcă oricine
va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10:11,13). Conform cuvântului,
toţi aceia care vin la Cristos, sunt scăpaţi de judecată: “Adevărat, adevărat
vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis are
viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24).
O ofertă favorabilă
Te sfătuim să faci tocmai
aceasta şi să primeşti oferta lui Dumnezeu. Cheamă Numele Domnului, adică
roagă-te Domnului Isus Cristos. Poate vei spune: Cum să mă rog, dacă eu nu am
vorbit niciodată cu El? Ca ajutor, vrem să îţi dăm un model de rugăciune liberă:
“Doamne Isuse Cristoase, am
înţeles acum că nu pot sta cu vina vieţii mele înaintea Ta şi a Dumnezeului
celui viu. Dar Tu ai venit în lumea aceasta spre a mântui pe cei păcătoşi. Moartea
Ta pe cruce a fost preţul prin care eu am primit iertarea. Viaţa mea este
înaintea Ta ca o carte deschisă. Tu îmi cunoşti toate greşelile, orice îndemn
greşit al inimii şi indiferenţa mea totală faţă de Tine de până acum. Te rog,
iartă-mi toată vina şi îndepărtează de la mine ceea ce nu-Ţi este plăcut Ţie. Îţi
mulţumesc pentru că Tu faci lucrul acesta chiar acum. Tu eşti Adevărul în
persoană, de aceea eu mă bazez pe promisiunile cuvântului Tău.
Te rog, Doamne, să intri în
viaţa mea. Condu-mă pe calea pe care vrei să mi-o arăţi prin citirea cuvântului
Tău şi prin călăuzirea în viaţă. Ştiu că m-am încredinţat Ţie, Păstorul cel
Bun, care are numai gânduri bune faţă de mine. De aceea vreau să-Ţi încredinţez
Ţie toate domeniile vieţii mele. Dă-mi putere să o rup cu comportarea mea
păcătoasă de până acum. Iar dacă mai greşesc câteodată, fă-mă să văd că am
greşit şi să-Ţi pot mărturisi Ţie imediat. Dăruieşte-mi deprinderi pe care Tu
să le poţi binecuvânta. Schimbă gândul meu faţă de Tine şi faţă de oamenii cu
care am de-a face zi de zi. Dă-mi o inimă ascultătoare de Tine şi deschide-mi
Biblia spre a înţelege pe deplin cuvântul Tău. Vreau să Te recunosc pe Tine ca
Domn şi să Te urmez. Amin”.
Dacă această rugăciune - sau
aşa cum o formulezi tu singur - vine sincer din inima ta, atunci ai devenit un
copil al lui Dumnezeu: “Dar tuturor celor care L-au primit [pe Isus Cristos],
adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu…” (Ioan 1:12). Aşa începe viaţa din plin pe care ţi-a promis-o
Dumnezeu. Şi ai parte şi de viaţa veşnică. Tot cerul se bucură împreună cu
tine, pentru că te-ai întors la Isus Cristos, căci în Luca 15:10 se spune: “Tot
aşa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur
păcătos care se pocăieşte”.
Tot aşa am procedat şi noi, şi am vrea să îţi dăm câteva
sfaturi, ca să nu fii dezamăgit la începutul vieţii de credincios:
1. Începe să citeşti zilnic
în Biblie, spre a afla voia lui Dumnezeu. Biblia este singura carte autorizată
de Dumnezeu. Citirea acestui cuvânt este hrana necesară pentru viaţa ta nouă. Cel
mai bine începi cu una din evanghelii, iar dintre ele cu cea după Ioan.
2. Vorbeşte zilnic cu
Dumnezeu şi cu Isus Cristos în rugăciune. Prin aceasta vei câştiga multă putere
şi rugăciunea te va schimba. Poţi să Îi spui Lui toate lucrurile vieţii
zilnice - griji şi bucurii, planuri şi intenţii. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru
toate lucrurile pentru care ai un îndemn. Prin citirea Bibliei şi prin
rugăciune se formează un “circuit spiritual” care este foarte important pentru
viaţa de credinţă.
3. Caută şi întreţine
conştient contactul cu alţi credincioşi. Un cărbune aprins, scos din foc se
stinge foarte repede. Şi dragostea noastră pentru Isus se va răci, dacă focul
ei nu este întreţinut prin părtăşia cu ceilalţi credincioşi. Frecventează de
aceea o adunare care are ca bază Biblia; şi participă la lucrarea acesteia. O
adunare bună, vie, unde se crede toată Biblia este o condiţie necesară pentru
calea noastră de credinţă şi pentru o creştere sănătoasă în credinţă.
4. Prin citirea Bibliei vei
găsi multe instrucţiuni aju-tătoare pentru toate domeniile vieţii, cât şi felul
cum să te comporţi faţă de Dumnezeu. Practică tot ce ai înţeles din cuvântul
lui Dumnezeu şi vei avea parte de o mare binecuvântare. Noi nu putem mărturisi
mai bine dragostea noastră faţă de Domnul decât prin aceea că-I suntem
ascultători: “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan
5:3).
5. Spune şi altora ce
importanţă a căpătat pentru tine Isus Cristos. Mulţi oameni nu au primit încă
evanghelia salvatoare; ei au nevoie de modelul nostru de viaţă ca mărturie. Acum
poţi fi şi tu un lucrător al lui Dumnezeu.
Ne bucurăm împreună cu tine, dacă te-ai întors conştient/ă la
Isus Cristos şi astfel ai fost primit/ă de Dumnezeu.
Werner Gitt şi Karl-Heinz Vanheiden