CAPITOLUL 16
JAMES CHALMERS
Încă de
timpuriu, Scoţia a dat lumii misionari harnici, devotaţi salvării păcătoşilor
şi neînfricaţi în faţa greutăţilor şi primejdiilor. Un aşa misionar a fost şi
James Chalmers. El s-a născut în anul 1841 la Adrishaig, Scoţia. În copilărie,
el a auzit odată pe păstorul bisericii citind o scrisoare de la un misionar din
Fiji, în care arăta puterea de transformare a Evangheliei asupra canibalilor şi
făcea apel la înrolarea de noi misionari. Deşi era copil, acea scrisoare a
aprins în el dorinţa, ca atunci când va fi mare, să devină misionar. La vârsta
de 18 ani s-a predat Domnului. Când a terminat facultatea, a urmat o pregătire
specială, ca să devină misionar. A depus cerere şi a fost acceptat de
Societatea Misionară Londoneză pentru insulele din Marea Sudului. Atunci a început
un studiu intensiv al limbii rarotonga. S-a căsătorit în 1865, iar la două
zile după căsătorie a fost ordinat. În anul următor, soţii Chalmers s-au îmbarcat
pe un vapor şi spre sfârşitul anului 1866, au sosit la Sydney, în Australia.
În
primăvara anului 1867, au sosit în Rarotonga, cea mai mare insulă din
arhipelagul Cook. Insula era locuită de canibali ce se închinau la diferite zeităţi. Aici şi-au început
ei lucrarea de vestire a Evangheliei. Au întâmpinat multe greutăţi şi opoziţie
din partea preoţilor-vrăjitori păgâni, dar prin bunătatea lui, fermitatea în
lucrare şi felul cum răbda toate necazurile a câştigat inima paginilor.
Dumnezeu l-a folosit în chip binecuvântat, timp de 10 ani, pe acea insulă. Ei
au putut vedea cu ochii lor mari schimbări în viaţa locuitorilor de acolo.
Mulţi au fost convertiţi şi chiar cei ce nu au devenit creştini, au fost mult
influenţaţi de Evanghelie. Aşa că toate greutăţile şi suferinţele îndurate au
fost răsplătite din plin prin frumoasele rezultate obţinute.
În 1877,
au trecut în Noua Guinee, să înceapă lucrul Domnului între papuaşi. Dragostea
lui, felul lui de a lucra cu oamenii au făcut pe băştinaşi să-l iubească şi
să-l stimeze. Multe suflete au fost câştigate pentru Cristos Domnul. De îndată
ce a stabilit o bună bază lucrării de vestire a Evangheliei, el a căutat să
instruiască pe cei mai destoinici şi i-a însărcinat să ducă ei lucrarea mai
departe, iar el a încercat să pătrundă în interior la alte triburi, să le
vestească şi lor Evanghelia.
După 20
de ani de muncă pe acele insule, în 1886, a fost chemat în Anglia pentru
concediu. În timpul acesta i-a murit soţia. În 1888, s-a recăsătorit şi a
plecat din nou pe câmpul de misiune. A vizitat Rarotonga şi celelalte locuri,
să vadă cum progresează lucrarea, iar în 1891, a pătruns mai adânc. Cuvântul
lui Dumnezeu lucra minunat la transformarea vieţii băştinaşilor. Mereu erau
roade noi. Canibalii deveneau creştini şi se bucurau de mântuirea prin Jertfa
Domnului Isus Cristos. Duşmanii de altă dată deveneau fraţi. Triburile au ajuns
împânzite cu locaşuri de închinăciune, care erau ridicate prin munca lor
voluntară. Închinăciunea lor, lipsită de ceremonii, era din toată inima şi cu
toată sinceritatea. Era ceva cu totul deosebit să vezi pe aceşti canibali
fioroşi de altădată cântând laudele Domnului şi îmbrăţişându-se cu toată dragostea unii pe alţii, trăind
acum în pace.
Fiindcă
Societatea Misionară Londoneză urma să aibă aniversarea de 100 de ani de la înfiinţarea
ei, în 1894, Chalmers a fost chemat din nou să aibă al doilea concediu, ca să
poată participa la acea aniversare.
După
centenarul Societăţii Misionare, s-a reîntors la lucrul său în Noua Guinee. În
anul 1900, a suferit o mare pierdere prin moartea soţiei. După câtva timp,
Chalmers, care auzise de alte triburi mai fioroase de canibali, s-a hotărât să
pătrundă şi la ei cu vestea bună că Dumnezeu îi iubeşte. El a împărtăşit gândul
acesta lui Oliver Tomkins, un alt misionar, care a spus că e gata să-l însoţească.
Când au auzit canibalii convertiţi de această hotărâre, un număr de 12 bărbaţi
au fost gata să-şi lase soţiile şi copiii, spre a merge cu fraţii misionari.
Astfel, cu bărcile au trecut la insula Goaribari. Dar aceasta a fost ultima lor
călătorie. Au plecat pe data de 4 aprilie 1901 şi, cum au pus piciorul pe
insulă, au fost prinşi, masacraţi şi mâncaţi de canibali.
Evanghelia
Jertfei de pe Golgota trebuie vestită, oricare e preţul care trebuie plătit. În
Apocalipsa 6:11, ni se spune că la cinstea de martir încă mai sunt locuri ce
aşteaptă să fie completate.