7.
Viaţa în Duhul lui Isus - realitate spirituală
Credinţa mea în Isus nu este doar una pur
teoretică, bazată doar pe argumente raţionale. Cunoştinţele intelectuale
biblice, revelate de Dumnezeu spre mântuirea noastră şi hotărârea de a-L urma
sunt numai o parte a credinţei mele. Dar credinţa mea se bazează şi pe
experienţa personală proprie. Această experienţă creşte cu anii. Nu mă refer la
experienţe metafizice misterioase, ci la evenimente reale pe care le-am trăit
urmându-L pe Isus.
Eu ştiu că Isus mă ajută pentru că am
avut parte de ajutorul Lui. Şi El acţionează în două direcţii.
Fiecare om are greşeli şi slăbiciuni
care-i fac neplăceri şi sunt cauza nemulţumirii şi supărărilor sale. Ele
împiedică convieţuirea cu semenii noştri. În viaţa mea am constatat că a-L urma
pe Isus, a-L avea pe El ca model în viaţă îmi aduce mulţumire, pace şi bucurie.
Am învăţat să-mi mărturisesc păcatele şi să-mi recunosc greşelile în faţa lui
Dumnezeu şi în faţa oamenilor şi totodată să-mi cer iertare pentru ele. Şi fac
acest lucru mereu, pentru că aşa ne-a învăţat Isus şi nu înţelepciunea acestei
lumi. Conform înţelepciunii acestei lumi o recunoaştere a greşelilor este un
semn al slăbiciunii. Şi lumea mă sfătuieşte să nu-mi arăt partea slabă înaintea
oamenilor, ci să-mi caut dreptatea afirmându-mă. Dar experienţa dovedeşte că
aceasta nu e o soluţie de durată. Eu admir oamenii răbdători, pentru că mie-mi
lipseşte răbdarea. Simpatia şi dragostea greu vor găsi opoziţie. Am avut multe
ocazii să întâlnesc astfel de oameni. Plinătatea şi întreaga frumuseţe a
acestor calităţi le găsim în Isus. El ne îndeamnă, desigur în legătură cu
persoana Sa, să trăim asemenea Lui.
Bineînţeles nu este uşor să-ţi înfrângi
slăbiciunile tale şi să-L urmezi pe Isus. De multe ori trebuie să constat că
sunt înfrânt, chiar şi în ciuda voinţei mele. Recidivez. Natura îşi cere mereu
dreptul. Şi când îmi dau seama că sunt neputincios mă enervez şi uneori sunt
chiar agresiv. Nu este uşor să urmezi pe Isus şi să te împotriveşti curentului
acestei societăţi. Norme greşite şi pilde destructive ne strică moralul. Doar
consecvenţa în aplicarea pildei şi învăţăturii lui Isus este încununată de
succes.
Am constatat că Isus mă ajută pentru că
singur nu sunt în stare şi nu posed puterea necesară. Dumnezeu ne întăreşte
prin Isus ca să putem face voia Lui. Ajutorul Lui este concret: M-a convins să
recunosc greşelile mele, l-a pregătit pe celălalt ca să mă ierte, a adus
prilejul potrivit şi astfel să-mi găsesc din nou pacea. Ştiu că fără Isus aş
reacţiona total diferit. Zilnic îmi dau seama de acest lucru. Dorinţa de a
înfăptui voia lui Dumnezeu a produs rezultate deosebite în viaţa mea.
Dar neliniştea şi nemulţumirea îşi fac
din nou loc în inima mea pentru că greşesc cu fapta şi cu vorba. Dar dacă cer
iertare, pacea lui Dumnezeu îmi umple inima din nou.
Prin intermediul rugăciunii îl rog pe
Isus să mă ajute în fiecare zi şi să mă elibereze de grijile şi păcatele mele.
Prin experienţa mea proprie şi a altor creştini ştiu că şi cum ascultă Isus
rugăciunile noastre. Dacă-L rog, El îmi dă în fiecare zi puterea fizică şi
spirituală necesară pentru fiecare zi în parte. Totdeauna, când am fost în
situaţii disperate (crize, probleme la locul de muncă, boli, decesele celor
dragi) a trebuit să constat că am făcut faţă datorită ajutorului Lui. Pentru această
biruinţă n-a existat altă explicaţie decât Dumnezeu, care mi-a dat puterea
necesară.
Deşi firea mea este slabă şi păcătuiesc
mereu, constat influenţa pozitivă a cuvântului Său în viaţa mea. El nu mi-a
arătat numai calea adevărată, ci mă ajută s-o şi urmez. Şi chiar când cad,
hotărâtor este să mă ridic şi să continui drumul, fiindcă prin mila Lui pot
ajunge la ţintă. Un asemenea ajutor însă aflu numai la Isus. De aceea am
încredere în El şi cred în El.
De ce cred în Isus?
Isus m-a ajutat să văd lumea, viaţa, pe
semenii mei şi pe mine însumi cu luciditate şi în mod realist. Mi-a arătat că
viaţa mea are un sens. Mi-a dat certitudinea existenţei lui Dumnezeu, pe care
nici un argument raţional nu o poate zdruncina. Mi-a arătat ce înseamnă
dragostea lui Dumnezeu arătată oamenilor. Prin Isus am înţeles că Dumnezeu mă
iubeşte. Am învăţat să înţeleg ce înseamnă dragoste.
Isus s-a jertfit pentru mine şi eu îi
aparţin Lui. Dacă mă rog, El mijloceşte pentru mine înaintea tatălui ceresc.
Sângele Lui mă curăţă, mereu şi mereu, de orice păcat. El este Domnul meu şi eu
mă pot bizui pe El. Dacă nu-L părăsesc eu, nimeni nu mă poate smulge din mâna
Lui. Prin El sunt adăpostit în mâna lui Dumnezeu. Dacă-L urmez, El mă fereşte
să păcătuiesc. El mă determină să am gânduri bune şi să fac fapte bune. Îmi pot
orienta viaţa după El. El dă vieţii mele o ţintă nestrămutată. El merge
înaintea mea şi-mi arată calea. El nu mă lasă în necaz.
El este milos, îndurător şi are multă
răbdare cu mine. El este păstorul cel bun care se îngrijeşte de mine. El nu mă
lasă singur şi este cu mine până la sfârşit. Pot trăi în apropierea Lui.
El este singurul care niciodată nu
dezamăgeşte. Lui mă pot adresa fără nici o reţinere. El este ajutorul potrivit
pe care mă pot baza în orice situaţie. El este refugiul meu, ori de câte ori mă
aflu la strâmtoare.
El nu modifică condiţiile înconjurătoare,
deşi are putere şi asupra naturii şi se foloseşte de această putere ca să mă
ajute şi pe mine, El schimbă atitudinea mea şi felul meu de gândire. El îmi dă
şi puterea de a accepta această transformare.
Ca mădular al trupului Său mă încred în
El care este capul - El întăreşte şi conduce fiecare mădular în parte, ca
împreună să aducă roadă cuvenită.
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de
frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă" (2 Timotei 1:7).
Toate acestea le am datorită Domnului meu
Isus Cristos.
De aceea cred în Isus Cristos, fiul lui
Dumnezeu.