CAPITOLUL 26
GIPSY SMITH
Gipsy
Smith a fost predicatorul ţigan pe care Dumnezeu l-a folosit în chip binecuvântat
pentru mântuirea multor suflete.
“Eu am
fost născut în ţinutul Essex din Anglia. Sunt născut dintr-o rasă căreia i se
zice Romany Chi sau Romany Chel. Însă în mod sigur nimeni nu ştie seminţia din
care ne tragem. Noi nu avem patria noastră pe pământ şi totuşi suntem cam vreo
trei milioane împrăştiaţi pe tot pământul. Noi vorbim cu toţii o singură limbă,
oriunde ne-am afla. Şi în America, când întâlnesc ţigani, vorbesc cu ei limba în
care m-am născut. Majoritatea dintre noi vorbeşte totodată şi limba poporului în
care trăim.
“Tatăl
meu în limba engleză se numeşte Cornelius Smith şi, ca şi mine, are nume curat
ţigănesc. Mama mea, la fel, se trage dintr-o bandă ţigănească. Chiar şi acum,
tata şi unele rudenii ale mele umblă din loc în loc prin Anglia, Franţa şi alte
părţi ale Europei de Sud. Pe unele rudenii nu le-am văzut de câţiva ani.
Până la
vârsta de 16 ani, am trăit ca oricare copil de ţigan, călătorind din loc în
loc, mai cu seamă prin Anglia. Călătoream cu trăsuri şi unde ne ajungea
noaptea poposeam în corturile noastre, întocmai cum călătoresc ţiganii nomazi.
Cât
despre credinţa ţiganilor, ei toţi cred într-o fiinţă divină, totuşi nu sunt
creştini, căci majoritatea poporului nostru nu ştie citi şi scrie.
Istoria
convertirii mele ar fi prea lungă să o spun toată, dar o spun pe scurt. Mama
mea a murit când eram în vârstă de 16 ani. Eu am primit inspiraţie prin
frumoasa conducere a tatălui meu căci, după moartea mamei mele, tatăl meu prin
greutăţi a devenit un aşa creştin, încât cu oricine se însoţea, în scurt timp
acela primea o viaţă nouă. Când am predicat mai întâi, nici nu am ştiut să
citesc, nici să scriu. Educaţia am primit-o din Biblie, ajutându-mă cu
dicţionarul Webster şi cu Dicţionarul Biblic al Prof. Eadie. Acum predic de
vreo 30 de ani şi am călătorit în
toate cele cinci continente. De copil am predicat mai mult în Insulele
Britanice. Oamenii ziceau: “Să mergem să auzim pe ţiganul predicând”. Alţii întrebau:
“Cine-i ţiganul?” - la care li se răspundea: “E Domnul Smith”.
Această
scurtă autobiografie a făcut-o Gipsy Smith în predica ţinută la inaugurarea
Tabernacolului din Indianapolis, în ziua de duminecă 13 martie 1921 şi a fost
publicată în revista “The Indianapolis Star”.
Generalul
Booth, comandantul Armatei Mântuirii i-a cerut să părăsească cortul şi să
devină evanghelist. El a acceptat. Atunci a fost prima noapte când a dormit într-o
casă. Dimineaţa i s-a părut că e în închisoare. El a avut să înveţe multe
pentru a trăi ca ceilalţi. Până atunci, el niciodată nu a mâncat cu cuţitul sau
furculiţa. Dar s-a adaptat uşor la noul fel de viaţă.
Adeseori
în predicile sale Gipsy Smith povestea cu lacrimi în ochi cum tânărul Sankey,
marele cântăreţ, împreună cu Moody, marele evanghelist, şi-au pus mâinile pe
capul lui şi i-au zis: “Facă Domnul un predicator din tine, copile”. Ei se
aflau cu cortul în pădurea Epping din Anglia, iar Moody şi Sankey în drum spre
localitate, au trecut prin această pădure. Când au ajuns la corturile
ţiganilor, s-au oprit şi le-au predicat şi acestora despre dragostea lui
Dumnezeu, arătată în Cristos Domnul jertfit pe cruce. După ce le-an predicat,
ei au plecat mai departe, dar Gipsy Smith, copil, a vrut să-i însoţească puţin
prin pădure. Ajungând la o distanţă bunicică de corturi, ei s-au oprit şi au
cerut copilului să îngenuncheze, iar ei s-au rugat ca binecuvântarea Domnului
să vină peste acest copil de ţigan. Puţin şi-au dat ei seama ce fac. Dar gestul
lor a săpat o amintire neştearsă în mintea copilului şi Dumnezeu le-a ascultat
rugăciunea.
După ce
s-a predat Domnului, Gipsy Smith a fost cuprins de un dor fierbinte pentru mântuirea
altora. O persoană de care a căutat să se ocupe în mod deosebit a fost unchiul
său.
I-a
vorbit acestuia dar a fost luat în râs. A mai încercat încă în câteva rânduri,
dar unchiul său nu voia să-l asculte. Atunci tânărul, pentru un timp, nu i-a
mai spus nimic, ci a început să se roage intens pentru mântuirea unchiului său.
Făcea ce făcea şi iar mergea şi se ruga. Din cauza deselor îngenuncheri,
pantalonii i s-au rupt în genunchi. Într-o zi, văzându-l, unchiul său l-a ocărât
că şi-a rupt pantalonii în genunchi. Gipsy Smith, după o clipă de tăcere l-a
privit pe unchiul său în ochi şi, izbucnind în plâns, i-a spus unchiului că
pantalonii s-au rupt, rugându-se pentru sufletul lui. Aceasta a zdrobit inima împietrită
a unchiului şi l-a făcut să se predea şi el Domnului. A fost un început binecuvântat.
Dorul acesta a fost un jar aprins de Dumnezeu care l-a mistuit toată viaţa şi a
făcut din el, un ţigan dispreţuit, bărbatul de valoare în lucrarea de vestire a
Evangheliei.
În 1878
s-a căsătorit cu Annie Pennock, o tânără convertită la predicile lui ţinute la
Whitby. După căsătorie s-au mutat la Huli.
În dorul
lui pentru mântuirea altora, curând după convertirea sa, el se înrola să
lucreze într-o misiune creştină sub W. Booth. Aici s-a distins prin râvna sa şi
a ajuns la rangul de căpitan. În 1882 părăseşte această organizaţie, lucrând ca
evanghelist, fără să facă parte din vreo confesiune. El a condus evanghelizări
de trezire spirituală în bisericile tuturor confesiunilor mari protestante. A
făcut mai mult de 30 călătorii în Statele Unite ale Americii. În 1939 a
predicat în marea catedrală Sf. Ioan din New York la mai mult de 6000 persoane.
Afară de aceste călătorii, el a înconjurat globul pământului de două ori în
călătoriile sale evanghelistice.
Odată,
pe când era tânăr, s-a întâlnit cu Dr. Luke Wiseman şi cu Dr. Samuel Chadwick.
După ce au discutat despre cei pierduţi şi au privit starea lor grozavă, ei
s-au aruncat pe genunchi şi au făgăduit solemn că atât cât Dumnezeu le va da
suflare, ei vor vesti Evanghelia.
În 1921,
a fost chemat pentru o serie de evanghelizări în oraşul Indianapolis din
America. Pentru acest scop au ridicat o clădire denumită “Tabernacolul” care
avea o capacitate de 8000 de locuri, în campania de evanghelizare, s-au unit un
număr de 140 de biserici ale mai multor confesiuni din acel oraş. Inaugurarea
Tabernacolului s-a făcut în ziua de 13 martie 1921, şi prin aceasta a început
şi seria de evanghelizări.
Sosirea
lui Gipsy Smith în acest oraş a fost anunţată pentru sâmbătă 12 martie orele 13:50.
O mulţime de peste 3000 de persoane îl aştepta la gară. Când a sosit, mulţimea
a început să cânte în cor “Din adâncimi m-a ridicat”. Au trecut apoi în sala de
aşteptare pe care de astă dată o făcuseră biserică şi au început din nou să cânte
şi slăvească pe Dumnezeu.
Curând
după începerea evanghelizărilor, Tabernacolul s-a dovedit prea mic pentru
mulţimea care venea să-l asculte pe Gipsy Smith, şi a trebuit să angajeze alte
trei clădiri pentru cei ce nu puteau să între în Tabernacol, unde alţii
predicau Evanghelia. Duhul lui Dumnezeu lucra cu multă putere prin Gipsy Smith.
Lumea alerga cu grămada să asculte Evanghelia lui Dumnezeu propovăduită de un
ţigan şi erau cuceriţi. La serviciul de luni 14 martie, deci a doua zi după începerea
evanghelizărilor, la apelul făcut de evanghelist, un număr de 1300 suflete s-au
predat Domnului. El era şi un bun cântăreţ. La Transwall, oraşul de aur al
Africii, Gipsy Smith cânta în fiecare seară în faţa a peste 3000 de suflete, cântarea
“La cele ţărmuri dincolo de râu”. În 1935 Gipsy Smith a ţinut o serie de
evanghelizări în oraşul Launceston, Anglia. După o predică, primarul oraşului
cu întreg consiliul oraşului a semnat o declaraţie că îşi dau viaţa lui Cristos.
În altă seară 500 de persoane au semnat astfel de declaraţii, iar în a treia
seară 300. Au fost oameni care au auzit Evanghelia la megafoane pe stradă şi
acolo s-au hotărât să-L urmeze pe Cristos. El susţinea responsabilitatea
fiecăruia şi voia ca toţi să înţeleagă
adevărul acesta. “Dacă biserica din care faci parte - spunea el - merge rău şi
tu ai o parte de vină”.
El a
predicat timp de 70 de ani în patru continente. A ţinut evanghelizări în Africa
de Sud, în Australia, trei ani şi jumătate i-a petrecut în Franţa, şi a
călătorit de 30 de ori în America, în total a condus 60 campanii de
evanghelizare.
În 1947,
fiind în vârstă de 87 de ani, avea auzul perfect şi văzul bun, dar din cauza
lucrului prea mult a suferit de tensiunea sângelui şi de tulburări ale inimii.
Medicul i-a prescris retragerea din lucru. După un timp de linişte, el s-a refăcut
şi şi-a reînceput lucrarea. La începutul lui august 1947 se afla pe vaporul “Queen
Mary” în drum spre America unde urma să ţină evanghelizări, dar în ziua de 4
august, în timp ce vaporul se apropia de New York, el a trecut “La cele ţărmuri
dincolo de râu, unde nu mai sunt boale şi nici dureri”.
Dumnezeu
îşi chemase lucrătorul, să-i dea răsplata pentru munca sa.
Şi acum
un gând pentru tine. Dacă Dumnezeu a putut folosi pe Gipsy Smith, un ţigan fără
pregătire, El te poate folosi şi pe tine dacă te laşi cu totul în mâna Lui. Fă
aceasta acum.