CAPITOLUL 6
RAYMOND LULL
Raymond
Lull s-a născut în anul 1235, într-o familie catalană bogată din oraşul Palma,
Majorca. În tinereţe a trăit o viaţă lumească, uşuratică, la curtea regelui
Iacob de Aragon. El a studiat filozofia şi a scris poezii lirice în limba
catalană până la vârsta de 34 ani. În 1266, el a părăsit felul deşert de
vieţuire şi s-a întors la Dumnezeu. Atunci, a fost cuprins de o mare râvnă de a
predica Evanghelia musulmanilor din Africa de nord. Spre a putea face aceasta,
el a început să înveţe limba arabă cu un sclav. Apoi a studiat-o în mod serios
la Miromar şi a devenit o autoritate în ce priveşte limba şi cultura musulmană.
Pentru o vreme a fost profesor de limba arabă la universităţile din Paris,
Montpellier, Genua şi alte centre universitare. El cerea, ca în toate marile
universităţi, să se înveţe limba arabă, dar a primit puţin suport în privinţa
aceasta.
În mai
multe rânduri, a făcut intervenţii la papa spre a putea face o lucrare
misionară, dar fără nici un rezultat. El a scris o carte, în care, cu diagrame
şi argumente, arăta superioritatea creştinismului faţă de mahomedanism, pe care a căutat s-o răspândească în cercurile
culte arabe.
În anul
1291, când era în etate de 55 ani, singur, fără să fie ajutat, el a plecat la
Tunis şi pe străzi a început să predice Evanghelia. După câtva timp, a
provocat pe cărturarii musulmani la o dispută publică în care i se părea că a
ieşit biruitor. Felul lui agresiv însă, a înfuriat pe musulmani şi l-au
expulzat din ţară.
El însă
nu s-a dat bătut. În anul 1301, la 65 de ani, a mers la Levaut şi a făcut o a
doua călătorie misionară în Africa de Nord. Acolo, a început să combată învăţăturile
lui Averroes. Atunci, musulmanii l-au arestat şi l-au aruncat în închisoare.
Maltratările pe care le-a primit din partea arabilor au fost groaznice. După un
timp, a fost expulzat din nou. Reîntors în Europa, a reuşit să înfiinţeze o catedră
de limbă şi cultură arabă la universităţile din Avignon, Paris, Bologna, Oxford
şi Salamanca.
În 1315,
când era în vârstă de 80 de ani, a încercat a treia oară să facă misiune între
musulmani. A pătruns în Africa de nord şi a început să predice. Oamenii l-au
ascultat, dar când a început să atace religia musulmană, populaţia din oraşul
Bougie s-a ridicat împotriva lui, l-a bătut cu ciomegele şi l-a împroşcat cu
pietre. A doua zi, în drum spre Majorca, Raymond Lull a încetat din viaţă.
El a
fost un misionar plin de râvnă, dar lucrarea lui nu a avut rezultate, nu au
fost convertiţi. Aceasta din cauza terenului stâncos şi poate şi din cauza
metodei lui de a ataca credinţa musulmană. Un olog nu e gata să-şi lepede cârjele
lui. Întâi trebuie vindecat, apoi le va lepăda, fără să i se ceară lucrul
acesta.
Raymond
Lull a scris vreo 300 lucrări. Deşi nu a avut efect în lucrarea misionară, el a
introdus principii noi: să se înveţe de acasă limba câmpului de misiune şi a înlocuit
creştinarea altora prin forţă, o practică a timpului său, cu creştinarea prin
dragoste. Iezuiţii catolici nu au fost de acord cu multe din părerile lui, care
nu erau pe linia oficială şi inchiziţia a
condamnat lucrările lui, dar biserica catolică a evitat să se pronunţe. El nu a
fost condamnat ca eretic de nici un conciliu, dar nici nu a fost canonizat ca
sfânt, aşa cum au procedat cu alţii. Totuşi, el a avut o deosebită dragoste
pentru musulmani. De aceea, fără să fi fost trimis de alţii, el a mers să le
vestească Evanghelia şi a făcut-o cu preţul vieţii sale.