<<< Coperta
Biblia în familie
de dr. teolog J. Rice
Un îndrumător practic
pentru creştini
Acolo
unde Biblia va fi tratată cu profund respect, învăţată, crezută şi urmată, ea
va deveni cea mai puternică influenţă etică din lume. Influenţa ei asupra moralei
cât şi asupra fericirii omului este de neîntrecut. Nu numai simpla prezenţă a
comunităţilor creştine în lume este ceea ce influenţează societatea, ci, mai
mult decât atât, învăţătura lor, vestirea lor şi trăirea lor conform Bibliei,
toate acestea fiind aspecte care promovează neprihănirea lui Dumnezeu în lume.
Creştinătatea se bazează pe o carte numită Biblie. O
familie în care bărbatul şi tatăl afirmă ca Iosua: „Cât despre mine, eu şi
casa mea vom sluji Domnului" (Iosua 24:15), formează probabil un cămin
în care Biblia este crezută, iubită, trăită şi învăţată.
Instruirea
biblică oferită în cadrul familiei, este cel mai puternic izvor al formării
caracterului. Familiile în care Biblia este comunicată copiilor cu persistenţă
şi în care Isus este considerat Domn şi Mântuitor, n-o să aibă parte de
probleme legate de criminalitate infantilă sau în rândul adolescenţilor.
Obiceiurile bune, conştiinţa socială şi răspunderea morală vor fi consecinţele
luminii Cuvântului lui Dumnezeu în inima copiilor.
Ai dori tu ca şi copiii tăi să obţină o educaţie bună?
Cunoaşterea Bibliei este mult mai valoroasă decât o pregătire universitară,
atât în privinţa fericirii interioare cât şi în privinţa utilităţii ei de mai
târziu în viaţa copiilor tăi. „Începutul înţelepciunii este frica de
Domnul" (Proverbe 9:10). Biblia este baza oricărei educaţii corecte,
cea mai bună dintre toate învăţăturile găsite în literatură, etică, filozofie,
istorie, umanistică sau religie.
Este deosebit de important ca şi copilul tău să cunoască
Biblia, cel mai însemnat lucru pentru el fiind recunoaşterea Domnului Isus ca
Mântuitor personal. „Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi
dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus"
(2 Timotei 3:15). În continuare scrie tânărului Timotei: „Toată Scriptura
este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte,
să dea înţelepciune în neprihănire" (l Timotei 3:16).
Printr-o instruire plină de interes, părinţii îşi pot
câştiga copiii pentru Domnul, le pot corecta greşelile, îi pot îndruma spre o
reală transformare în viaţă.
Dumnezeu porunceşte ca
în familie să se înveţe Cuvântul Său
Locul cel mai bun pentru studierea Bibliei este familia.
Dumnezeu a dat acesteia o mare răspundere. Deuteronom 6:6-7 ne spune: „Şi
poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le
întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă,
când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula".
Ţine minte această formă limpede de exprimare: „copiilor tăi". Ei
să fie învăţaţi „când stai tu în casa ta, când eşti pe drum, când te culci
şi când te scoli". Aceasta este o imagine concretă a părinţilor, care
trebuie să-şi iniţieze copiii în Cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu porunceşte foarte clar, ca în familie să fie
învăţat Cuvântul Său. În acelaşi mod găsim scrise cuvintele din Efeseni 6:4: „Şi
voi părinţilor nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în
mustrarea şi învăţătura lui Dumnezeu". Prin urmare părinţii au
obligaţia de a-şi creşte copiii în învăţăturile Cuvântului Domnului.
Trebuie să luăm aminte faptul că atunci când Dumnezeu se
referă la instruirea biblică din căminele părinteşti foloseşte termenul „voi
taţilor". În primul rând taţii sunt răspunzători pentru viaţa
creştină a familiei, având deci şi obligaţia de a-şi familiariza copiii cu
Cuvântul lui Dumnezeu. În l Corinteni 14:35 se porunceşte femeilor să tacă în
adunare, fapt care se referă şi la o vorbire în public, deci înaintea unui
public mixt. „Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe
pe bărbaţii lor acasă". Vedem că soţii sunt aceia care trebuie să
cunoască Biblia, ei trebuie să preia conducerea instruirii Bibliei în familie,
pentru ca soţiile lor să poată veni încrezătoare la ei în vederea unui ajutor
spiritual bazat pe o înţelepciune biblică. Bărbaţii şi taţii creştini trebuie
să deţină în casele lor răspunderea instruirii bibliei.
Aceasta nu înseamnă ca bărbatul să desfăşoare singur
întreaga activitate de cercetare biblică cu copiii. Mama fiind de regulă mai
des împreună cu copiii are adesea mai mult timp la dispoziţie pentru ei. În
afară de aceasta, o femeie este cea mai potrivită de a povesti copiilor mici
despre dragostea lui Dumnezeu, de preferat sub forma unor istorisiri, aceasta
alcătuind un mod activ de contact cu copiii. Adevărata răspundere a iniţierii
în domeniul Scripturii revine oricum bărbatului şi implicit tatălui.
Instruirea biblică în
afara casei părinteşti nu poate suplini o instruire dată în familie
Instruirea biblică, pe care trebuie s-o dea familia, nu
poate fi înlocuită cu nici o altă învăţătură în afara casei părinteşti.
1. Serviciul divin pentru copii sau şcoala duminicală nu
are destul timp la dispoziţie.
Şcoala duminicală, nu oferă unei lecţii mai mult de 30 de
minute pe săptămână. Câtă matematică, ortografie sau citit ar învăţa un copil
într-o jumătate de oră săptămânal? De fapt copilul nu poate primi o instruire
satisfăcătoare într-un timp atât de limitat. Aşa cum am amintit, şcoala de
duminică nu dedică predării mai mult de 30 de minute. Restul timpului este
petrecut cu cântece, povestiri, cuvinte introductive şi alte lucruri similare.
Învăţământul bisericesc realizează în medie chiar o predare mai scurtă şi anume
din următoarele motive:
a) Lecţia este de obicei luată dintr-o carte, care se
ghidează mai mult sau mai puţin după Scriptură, uneori e posibil să fie eronată
sau să nu redea conţinutul destul de clar.
b) Este folosită multă literatură ajutătoare care este
fără valoare sau chiar periculoasă, în cazul în care ea învaţă că Biblia n-ar
fi inspirată de Dumnezeu şi dacă tot ce spune Biblia despre iad, jertfa de
ispăşire, naşterea din nou şi judecată nu ar fi realitate.
c) Adesea cei ce predau sunt foarte lumeşti sau ei înşişi
neîntorşi la Dumnezeu, astfel fiind cu totul nepotriviţi pentru munca de
iniţiere a copilului în lucrările lui Dumnezeu. Adevărurile spirituale pot fi
înţelese spiritual, iar cineva care nu are Duhul Sfânt, nu poate avea o
înţelegere corectă şi nici nu poate învăţa pe alţii despre adevărul biblic.
d) Deseori se întâmplă ca cei care predau să nu fi studiat
nici ei cu adevărat Biblia, neavând nici un fel de pregătire spirituală.
Uneori, chiar unii întorşi la Dumnezeu, fie ei profesori serioşi pierd o mare
parte a orei, cu toate că au intenţiile cele mai bune. Sunt planificate adesea
reuniuni, se desenează sau se pictează, se vorbeşte despre rezultatele
ştiinţei naturale sau se citesc diferite istorioare, irosindu-se astfel timpul
scump al orei.
Eu cred că fiecărui cititor care cugetă la aceste lucruri
va trebui să înţeleagă limpede că şcolile duminicale, cu toate că ar putea fi
bune, în cazul în care învăţăturile lor ar sta alături de adevărurile biblice,
totuşi nu sunt satisfăcătoare din motivul că nu pot oferi copiilor explicarea
întregii învăţături biblice, pe care ei ar trebui s-o cunoască conform
intenţiei lui Dumnezeu. Pe baza unei îndelungi experienţe, am constatat că
majoritatea oamenilor care au frecventat în mod regulat o şcoală duminicală,
nu au citit măcar o dată întreaga Scriptură sau că ei nu cunosc principalele
învăţături ale Bibliei, adesea neputând reda pe de rost nici măcar un singur
capitol din Biblie (ei oprindu-se în majoritatea cazurilor la memorarea
Psalmului 23), cu atât mai puţin sunt ei în stare să citeze 25 de promisiuni
din Biblie.
2. Multe alte activităţi bisericeşti sunt
nesatisfăcătoare în ce priveşte instruirea copiilor.
Serviciile divine - predicile unei biserici - ar trebui
să fie bazate pe o învăţătură biblică pentru ca ele să devină de un real folos.
Ele sunt într-adevăr de o mare utilitate acolo unde este vorba de o adunare
adevărată care crede Biblia. Frecvent copii mai mici nu sunt luaţi la
serviciile pentru adulţi. Predicile nu sunt nici ele alcătuite, în majoritatea
cazurilor, pe înţelesul copiilor şi au un infim înţeles biblic. Numai cea mai
curată redare a Cuvântului lui Dumnezeu poate sluji ca predică copilului.
Metoda citirii predicii este total nepotrivită pentru copii. Încununate de
succes sunt cursurile biblice organizate în tabere pentru copii şi
adolescenţi, care sunt ţinute de colaboratori competenţi, spirituali şi când
aceştia pun accentul pe o învăţătură biblică pură. Am observat întotdeauna că
aceste tabere biblice, în care interesul copiilor a fost trezit prin diferite
materiale didactice ca de exemplu decupaje, flanelograf, cântece ale
Evangheliei sau alte mijloace, au putut aduce copiilor mai multe cunoştinţe
biblice, decât convenţionalele servicii divine pentru copii. Un copil poate să
memoreze în aceste tabere biblice o serie de versete biblice într-un timp
record de numai câteva săptămâni. El poate fi informat despre cele mai
importante evenimente biblice, întâmplări din Biblie, despre lucrarea de
mântuire a Domnului, aceasta din urmă puţind fi explicată atât de clar şi
concret, încât copilul să-L poată accepta pe Hristos ca Mântuitor personal şi
să dezvăluie la rândul lui altora, modul în care poţi fi salvat.
Taberele biblice sunt şi rămân de fapt nişte cursuri de
şcolarizare intensive, ele desfăşurându-se doar într-un număr limitat de zile
pe an, nu au totuşi posibilitatea ca în lecţiile lor să sedimenteze atât de
temeinic cunoştinţele în adâncul inimii copiilor, ca şi instruirile zilnice
din cadrul familiei, a căror durată acoperă întreg anul. Ele pot fi cotate ca
bune, dar totuşi limitate.
3.
Cursul biblic în afara casei părinteşti nu poate satisface cerinţele
problemelor ivite în familie şi nici nu poate acoperi într-o măsură suficientă
dificultăţile morale şi spirituale ale copilului.
Ca exemplu pot relata faptul cum una din fiicele mele se
temea îngrozitor de furtună. În cazul în care vijelia o trezea noaptea, ea se
căţăra tremurând şi plângând în patul nostru al părinţilor. Acest fapt mi-a dat
un prilej nimerit ca să aduc la cunoştinţa copilului următoarele versete
biblice: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine" (Psalmul
56:3) sau „Îngerul Domnului tăbăreşte în jurul celor ce se tem de El şi-i
scapă de primejdie" (Psalmul 34:7). Noi am convins-o că Domnul păzeşte
pretutindeni şi ochiul Său iubitor şi treaz se odihneşte mereu peste ai Săi.
Astfel întărită prin Cuvântul acesta al Domnului, cuprins în Biblie, nu s-a mai
temut niciodată de vifor sau furtună. Aceasta a fost învăţătură biblică tradusă
în viaţa de zi cu zi, fiind oricum imposibil faptul ca în afara casei
părinteşti să întâlneşti cu atâta succes asemenea situaţii şi nevoi zilnice.
Când eram copil de 5 ani, am minţit-o o dată pe mama,
înainte de plecarea la biserică, când eu eram deja gătit de drum. Cu lacrimi în
ochi şi buze tremurânde mama a căzut pe genunchi, rostindu-mi cuvinte prin care
mi-a arătat cât de mult urăşte Dumnezeu minciuna. Ea mi-a vorbit despre
porunca: „Să nu mărturiseşti strâmb" (Exodul 20:16) şi despre aceea
că Satana „este mincinos şi tatăl minciunii" (Ioan 8:44). Am fost
atât de pătruns încât dintr-o dată m-am simţit înaintea Domnului ca un păcătos
extrem de vinovat. Eu cred că din acea zi am devenit conştient de starea de
păcătos înaintea Domnului. De atunci urăsc păcatul, mai mult decât orice pe
lume.
În acest mod trebuie să-şi găsească aplicare Scriptura în
toate problemele care apar în decursul zilelor şi mai ales prin acele persoane
care cunosc copilul cel mai bine, adică tatăl şi mama. Şcoala, societatea şi
biserica nu oferă copilului atâta încredere ca şi casa părintească.
De aceea urmează ca părinţii să-i dea copilului o adevărată
instruire biblică, pentru ca din inima lui cuvintele Sfintelor Scripturi să se
poată răsfrânge într-un mod real creativ, atunci când acesta va trebui să
înfrunte singur viaţa.
Cum trebuie să se
desfăşoare instruirea biblică în familie?
Vă pot trasa aici doar câteva căi de desfăşurare a
instruirii biblice în familie privind modul cel mai eficace.
1. În
cadrul citirii zilnice a Bibliei în familie.
Aş propune ca la serviciul divin familiar să fie citit în
comun cel puţin un capitol din Biblie, exceptându-se cazul în care este vorba
de un capitol neobişnuit de lung. Aş recomanda ca să se citească cu
continuitate un capitol după celălalt până când se termină o întreagă carte din
Biblie. Abia atunci să se treacă la următoarea carte şi aşa mai departe, până
când se citeşte Biblia în întregime. Aceasta va dura bineînţeles ani în şir.
Citirea comună la care să participe toţi membrii familiei care să fie la curent
cu ea, va oferi o minunată cunoştinţă biblică şi va trezi o profundă înţelegere
pentru realităţile spirituale.
Pentru ca instruirea biblică să fie prezentată cât mai
eficace, trebuie ca tatăl sau mama să facă următoarele:
a) Să citească pasajul biblic în prealabil şi să se pregătească
meditând asupra unor aspecte neclare iar în caz de nevoie să cerceteze
completările necesare pentru o mai bună înţelegere.
b) Să acorde o atenţie deosebită trimiterilor şi unele
dintre acestea să le explice. Să nu intre în amănunte plictisitoare ci să
trezească interesul şi să caute ca acesta să fie păstrat, de asemenea versetele
pe cât posibil să fie clarificate prin explicaţii simple.
c) Să propună unele versete pentru memorat. Cititul poate
fi întrerupt atunci când urmează versetele memorate deja şi este bine ca
acestea să fie repetate astfel educându-se şi memoria.
d) O pauză de gândire trebuie inclusă neapărat, pentru
ca textul biblic să fie corelat de viaţa de zi cu zi, să se poată accentua
eventual o greşeală, să se poată include un îndemn sau să se poată avertiza în
vederea prevenirii vreunei ispite.
e) Să se roage pentru neajunsuri şi greşeli, care prin
citirea Scripturii vor putea fi trezite în conştiinţa celor care ascultă.
Cititul zilnic cu aprofundare meditativă, se va dovedi
eficient în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu în vederea aplicării în mod
practic a învăţăturilor Sale asupra inimii copilului cât şi asupra vieţii
cotidiene.
2.
Predarea Bibliei prin povestirea unor întâmplări nu este un lucru greu.
„Tată, povesteşte-mi încă o întâmplare", aşa mă
rugau cele 6 fiice ale mele, unele chiar înainte de a putea vorbi corect.
Copiilor le plac întâmplările. Ei iubesc faptele biblice mai mult decât altele,
pentru că ele sunt „întâmplări reale". Atunci când copiii află că au fost
minţiţi, ca în cazul obiceiului cu Moş Nicolae sau istorisirii unor poveşti,
atunci când ei recunosc că această lume tristă nu poate oferi în realitate nici
un fel de zâne, bastoane fermecate, lămpi ale lui Aladin sau covoare fermecate,
aceştia rămân decepţionaţi. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, că noi le putem
povesti întâmplări biblice, care sunt în mod precis tot atât de captivante şi
în cazul cărora avem certitudinea că nu vor aduce decepţii ci, dimpotrivă, vor
sluji copiilor întreaga viaţă ca o bucurie. Biblia este cea mai interesantă
carte din lume. Deşi există unii oameni neinteresaţi, în ea nu există totuşi
nici o parte care nu ar fi interesantă. Fiecare familie cu copii ar trebui să
se ocupe cu întâmplările bogate în conţinut ale Cuvântului lui Dumnezeu. V-aş
recomanda ca şi dumneavoastră să vă propuneţi măcar o dată următoarele teme:
- Adam şi Eva în grădina Edenului şi primul păcat.
- Cain şi Abel.
- Noe, corabia şi potopul.
- Avraam, prietenul lui Dumnezeu şi Sara, cum a fost
născut Isaac, ca răspuns la rugăciunea lor, când au fost deja bătrâni.
- Lot, care a pus avuţia pe primul loc şi întâmplarea
Sodomei.
- Cum a ajuns Isaac să aibă o mireasă.
- Întâmplarea cu Iacov şi Esau.
- Întâmplarea lui Iosif.
- Copilul Moise.
- Cum a fost Israel scos din Egipt, plăgile şi minunea
Mării Roşii.
- Mana din cer, cârtirea lui Israel şi şarpele înfocat.
- Trecerea Iordanului şi cucerirea Ierihonului.
- David şi Goliat.
- Samson, cel mai puternic om care a trăit vreodată.
- Povestea de dragoste a lui Rut.
- Estera, fata evreică, care devine regină.
- Întâmplarea lui Ilie.
- Cum a fost învinsă oştirea lui Sanherib de îngerii lui
Dumnezeu.
- Întâmplarea lui Daniel în groapa cu lei.
- Cei trei tineri evrei în cuptor.
- Semnul scris de o mână pe perete şi căderea Babilonului.
- Întâmplarea lui Ioan Botezătorul.
- Naşterea lui Isus.
- Fiul risipitor.
- Învierea lui Lazăr.
- Crucificarea lui Isus.
- Convertirea lui Saul.
- Naufragiul lui Pavel.
Acestea sunt doar câteva exemple, Biblia fiind plină de
întâmplări palpitante.
Există diferite modalităţi de explicare a întâmplărilor
biblică.
a) Părinţii pot citi copiilor întâmplarea biblică din
Biblie. Cea mai des cumpărată este „Biblia povestită copiilor" de Anne de
Vries, care este folosită atât în rândul catolicilor cât şi al protestanţilor.
Copiii savurează lectura citită din această Biblie. Este un lucru minunat când
copiii vor să audă mereu, mereu aceleaşi întâmplări. Mai târziu, când ei vor
creşte, vor citi aceleaşi povestiri cu o mai mare bucurie.
b) Părinţii pot reda cu propriile lor cuvinte
întâmplările biblice, acest lucru nefiind dificil. Dacă tatăl sau mama vor citi
de două sau trei ori întâmplarea lui Iosif vor constata că au înţeles destul de
mult ca să poată repovesti cu satisfacţie copiilor, copiii nu vor critica, ci
vor fi entuziasmaţi. Părinţii vor putea citi din nou întâmplarea, chiar de două
ori pentru a şi-o reîmprospăta în memorie şi a o povesti din nou. Să nu fiţi
surprinşi când copiii vor pune o serie de întrebări, care-i interesează, ca de
exemplu: cum se desfăşoară acest eveniment sau altul în continuare, ce
însemnătate au anumite cuvinte şi altele. O mare parte a Bibliei este potrivită
pentru a fi istorisită copiilor, dovedindu-şi utilitatea, dar şi trezind
interesul. În orice caz trebuie ca morala întâmplării să fie prezentată
limpede. Biblia fiind o carte care instruieşte, pe care însuşi Atotputernicul
Dumnezeu ne-a oferit-o, nimeni nu trebuie să se ruşineze sau să aibă reţineri,
ci să lase ca Biblia să-i vorbească lui şi să înveţe ceea ce ea vrea să-l
înveţe. Dacă întâmplările biblice vor fi prezentate în continuare copiilor cu
scopul pentru care au fost ele concepute şi vor fi aplicate conform intenţiei
dumnezeieşti, vor exercita o acţiune enormă în dezvoltarea caracterului. În
afară de aceasta, tatăl şi mama vor fi înşişi încredinţaţi, prin predarea
Bibliei, de marea ei valoare şi vor putea beneficia de harul şi cunoaşterea lui
Dumnezeu. Această cale este chiar mai simplă decât ne-am putea închipui.
c) Citiţi întâmplările direct din Biblie. Faceţi de
exemplu o încercare cu întâmplarea lui Iosif. Parcurgeţi câte o întâmplare,
citind zilnic cu continuitate câte un capitol înainte de culcare. Întâmplarea
lui Iona este şi ea potrivită şi de asemenea cursivă. Acest lucru este valabil
şi pentru Evanghelia după Marcu, Luca, cât şi Faptele Apostolilor. Copiii vor
putea înţelege pilda celor 10 fecioare din Matei 25, întâmplarea fiului risipitor,
cea cu oaia pierdută, cu toate că ei nu dispun de înţelegerea întregii Biblii.
Pentru cei mici, ar fi recomandată repovestirea Bibliei
într-un limbaj simplu al mamei sau tatălui. În general limbajul Sfintelor
Scripturi, ca şi Cuvânt insuflat de Dumnezeu, este cel preferat pentru folosire,
„Cuvântul Domnului este viu şi lucrător" (Evrei 4:12). Dumnezeu spune:
„Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă
stânca?" (Ieremia 23:29). Iar Domnul Isus spunea: „Cerul şi
pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24:35). În
fiecare din aceste cuvinte este viaţă de aceea ar trebui ca aceste cuvinte
minunate să fie citite copiilor mai des din însăşi Cartea lui Dumnezeu. Ei
bineînţeles nu vor înţelege totul, dar oricum vor pricepe mult, va încolţi şi
chiar va creşte în ei un sfânt şi adânc respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă vor pune o serie de întrebări se pot citi aceleaşi pasaje de mai multe
ori. Luaţi-vă timp ca să explicaţi cuvintele care sunt mai greu de înţeles, în
cazul în care e nevoie. Citiţi încet şi cu o adevărată dăruire şi Dumnezeu va
binecuvânta pasajul redat.
Îmi amintesc că am fost plecat odată într-un serviciu de
evanghelizare, iar soţia mea rămasă acasă a citit în fiecare seară copiilor un
capitol din Evanghelia după Matei. Cei 3 prichindei stăteau pe taburetele şi
scăunelele lor în jurul soţiei mele în timp ce ea le citea. Seară de seară
ascultau cu mare interes, în timp ce soţia mea le citea unul sau chiar două
capitole. Într-o seară, când a fost citită întâmplarea cu crucificarea, Maria,
fetiţa cea mai mică care avea 5 anişori, a început să plângă şi să spună:
„Mamă, eu aş vrea să fiu salvată!" Ea fusese familiarizată cu aceste
cuvinte pentru că în casă ne rugam şi vorbeam mult despre salvare şi nevoia
tuturor oamenilor de a avea un Mântuitor. Atunci când auzise în schimb
întâmplarea cu moartea pe cruce a Domnului prin mâna păcătoşilor şi faptul că
El murise în locul nostru, inima ei n-a mai putut amâna o predare faţă de El.
Acţiunea citită din seara aceea a avut ecou în inima şi fiinţa ei unde a rămas
întipărită adânc şi de neşters. Mamelor şi taţilor, citiţi copiilor voştri
Cuvântul lui Dumnezeu!
Biblia poate deveni pentru cei mici chiar din cea mai
frageda vârstă a copilăriei, de o valoare foarte mare. Părinţii care citesc copiilor
din Biblie, pot constata, cum Cuvântul devine atât de viu şi lucrător în fiii
şi fiicele lor, precum ne relatează Scriptura în Timotei: „Din pruncie
cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la
mântuire, prin credinţa în Hristos Isus" (2 Timotei 3:15).
3. Învăţătura biblică pentru memorat.
„Strâng Cuvântul Tău, în inima mea, ca să nu păcătuiesc
împotriva Ta" (Psalmul
119:11). Este important ca fiecare copil şi adult să memoreze mult din Biblie.
Este mult mai uşor să se reţină cele învăţate în perioada copilăriei. Cea mai
favorabilă perioadă pentru memorare este cea între vârsta de 8 până la 12 sau
13 ani, care pe bună dreptate este denumită „perioada unei bune memorări".
Copiii nu numai că sunt capabili să memoreze, dar ei o şi fac cu drag,
îndeosebi când li se oferă această ocazie într-un mod atractiv. Ei iubesc
înainte de toate momentul palpitant al concurenţei sârguinţei, iar dacă
învăţatul pe de rost este legat şi de mici stimulente, ca premii, aceste
lucruri sunt bine venite.
În familia noastră am învăţat pe de rost atât noi adulţii
cât şi copiii, următorii Psalmi: l, 8, 15, 19, 23, 24, 34, 37, 51, 100, 103,
121 şi 126. Atât cât îmi amintesc, am memorat şi o parte din Psalmul 27 şi 91.
Unii dintre Psalmi i-am recitat adesea şi mi s-au întipărit puternic în minte.
Poate copiii nu ar putea azi să-i redea pe toţi, fără să se uite ici şi colo în
Biblie, de asemenea nici eu nu pot să-i înşir din memorie.
Din Noul Testament am învăţat Fericirile şi Tatăl nostru,
iar din Vechiul Testament cele 10 Porunci. În continuare am memorat capitolul
al 3-lea din Evanghelia după Ioan, cât şi capitolul al 14-lea iar apoi
capitolul al 8-lea şi al 12-lea din Romani, capitolul al 15-lea din Evanghelia
după Luca, capitolul al 28-lea din Evanghelia după Matei şi capitolul al
13-lea din 1 Corinteni. În afară de acestea am mai învăţat sute de alte
versete. O parte a acestei munci de memorare a fost făcută dimineaţa la
rugăciunea făcută pentru micul dejun, o altă parte în timpul călătoriilor
noastre de concediu sau alte călătorii făcute cu toţii cu maşina. Unele versete
le învăţa fiecare pentru el însuşi, în timpul studierii Bibliei. La unele
memorări care cereau eforturi, ca de exemplu învăţarea pe de rost a unui
capitol, au fost împărţite premii. Soţia mea şi cu mine încercam mereu să ţinem
pasul cu copiii noştri în învăţarea versetelor, cu toate că pentru noi acest
lucru era mai greu, îndeosebi pentru mine care primisem în ultimii ani în
încredinţare multe sarcini şi slujbe. Uneori mi-am stimulat copiii prin
afirmaţia că voi cunoaşte şi eu un Psalm pe de rost la fel de repede ca ei. Îmi
amintesc faptul când Psalmul 34, l-au ştiut cu toţii mult înaintea mea, eu
nereuşind să-l cunosc niciodată fără greşeală. Noi ne-am încurajat copiii şi
cu privire la memorarea versetelor legate de lecţiile de la şcolile duminicale
sau cele din timpul taberelor biblice. Cât de fericit şi binecuvântat este un
copil al cărui gânduri sunt umplute de minunatul Cuvânt al Domnului întipărit
în mintea lui de vreme ce realitatea divină e capabilă să pătrundă atât de
adânc în inimă - încât să nu fie uitată niciodată!
Din partea părinţilor se va pretinde bineînţeles un efort
susţinut, dar Cuvântul Domnului le va aduce atât lor cât şi copiilor cu atât
mai multă binecuvântare. Este bine ca să se stimuleze copiii pentru învăţarea
pe de rost a versetelor, să se caute pasaje biblice potrivite şi să se găsească
şi cuvinte care să încurajeze munca lor. Ici şi colo se pot împărţi premii,
uneori se pot aduce şi aprecieri care în cazul învăţării unor versete mai
grele, pot fi de folos copiilor. Adevărul conţinut în versetele memorate e bine
să fie aplicat vieţii interioare a copiilor, ca apoi să se poată ajunge la o
desăvârşire. (Am dori aici să recomandăm cursurile biblice „Bibel-Memory"
- cursuri, care ajută creştinilor de toate vârstele ca să memoreze pasaje
alese din Sfintele Scripturi).
4.
Scriptura să fie utilizată îndeosebi pentru predarea lecţiilor, indispensabile
în conformitate cu ceea ce este necesar la un moment dat.
Acest adevăr ne este relatat în Deuteronom 6:6-7 prin
următoarele cuvinte: „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le
ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele,
când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te
vei scula". Ca taţii şi mamele să vorbească cuvintele Sfintelor
Scripturi mereu „când vor fi acasă, când vor pleca în călătorie, când se vor
culca şi când se vor scula", rezultă că învăţătura biblică trebuie să
fie inclusă în întregul context al vieţii şi toate acţiunile.
Eu eram încă un tânăr robust destul de nerăbdător şi uşor
iritabil (cu toate că eram deja credincios) când am primit de la tatăl meu o
lecţie bună din Scriptură. M-am plimbat într-o zi nemilos cu calul meu prin
fermă, când l-am zărit pe tata apropiindu-se şi adresându-mi-se foarte calm: „Fiule,
Biblia ne spune: cel neprihănit se îndura de vite, dar inima celui rău este
fără milă" (Proverbe 12:10). Acest cuvânt simplu m-a nimerit atât de
puternic în inimă, încât s-a implantat şi a devenit de neşters din mintea mea.
Eu nu l-am învăţat în mod conştient niciodată pe de rost, cu toate acestea
mi-l amintesc din acel moment mereu. Am recunoscut atunci faptul cum ar fi
trebuit să se manifeste prin mine adevărata bunătate a inimii şi în ce mod de
fapt tratam eu animalele lipsite de orice apărare, pe care Dumnezeu mi l-a
încredinţat spre îngrijire. Cât de puternic a fost ecoul acelor puţine cuvinte
din Sfintele Scripturi ale Domnului.
Noi, când eram copii la casa părintească, aveam adesea
dorinţa de a vizita o anumită familie vecină, familie mult îndrăgită şi la care
ţineam mult. Tatăl meu a fost acela care ne-a povăţuit într-o zi: „Nu, Biblia
ne spune: ‚Calcă mai rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine
şi să te urască’". (Proverbe 25:17). Ori de câte ori m-am confruntat
cu o asemenea problemă personală legată de viaţa de zi cu zi, Cuvântul lui
Dumnezeu referitor la acea situaţie mi-a rămas de neuitat.
Toţi copiii mei au putut fi liniştiţi prin cuvintele
Scripturii atunci când s-au temut de furtuni: „Când mă tem tu eşti
mângâierea mea". O colegă de birou mi-a povestit cum Psalmul 97:4 i-a
fost de mare folos când a fost cuprinsă de frică în faţa unei furtuni
groaznice: „Fulgerele Lui luminează lumea; pământul Îl vede şi se
cutremură". Aceste cuvinte împreună cu altele din Scriptură,
mărturisesc că Dumnezeu ţine sub controlul Său toate aceste fenomene şi fără
voia Lui nimic nu poate atinge pe ai Săi. Psalmul 91 a înlăturat orice îngrijorare
din inima fiicei mele în faţa poliomielitei, atunci când una din colegele ei
s-a îmbolnăvit subit şi a murit în scurtă vreme. Cuvintele „Domnul este
locul tău de adăpost - şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de
aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de
cortul tău" sunt folosite pentru mângâierea copiilor Domnului şi
pentru asigurarea lor cu privire la ajutorul Său. Părinţii credincioşi nu
trebuie să îngăduie ca odraslele lor să crească în temere, să fie nişte fricoşi,
de vreme ce există atâtea versete în Biblie care pot mângâia şi întări inimile.
Explicaţiile date copiilor din învăţăturile Bibliei, în
concordanţă cu nevoile de moment sunt lucruri binecuvântate pentru că astfel
copiii vor fi învăţaţi şi deprinşi să se încreadă în Hristos Mântuitorul lor:
Se demonstrează pe baza Scripturii că toţi oamenii sunt păcătoşi, Hristos a
murit pentru păcatele noastre şi fiecare poate avea viaţa veşnică, dacă se
predă şi-şi deschide sufletul său Domnului.
5.
Versetele biblice pe pereţi vor fi, poate, fără să-şi dea seama, o parte a
vieţii celor care le citesc zilnic.
În Deuteronom 6:8-9 ni se spune ce ne cere Dumnezeu prin
cuvintele poruncilor şi promisiunilor Sale: „Să le legi ca un semn de
aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii
pe uşorii casei tale şi pe porţile tale". Nu este greu, ca în acest
mod să se plaseze Cuvântul lui Dumnezeu în faţa ochilor tuturor membrilor
casei. Banderole, citate şi tăbliţe înrămate se pot găsi în librăriile
creştine. Unele dintre ele sunt deosebit de reuşite. Casa omului care crede în
Hristos ar trebui să şi arate asemenea unei case creştineşti. Versetele de pe
pereţi, inscripţiile, toate ar trebui să dovedească faptul că e vorba de o casă
în care oamenii slujesc lui Dumnezeu şi îşi găsesc bucuria în El, o casă în
care Cuvântul Domnului este stimat foarte mult, iubit şi urmat. În orice caz,
v-aş recomanda ca locuinţa s-o decoraţi cu citate biblice. Atunci când taţii şi
mamele vorbesc într-adevăr despre Cuvântul lui Dumnezeu în timp ce stau în casa
lor, când călătoresc, când se culcă şi când se scoală, aşa cum ordonă Cuvântul
în Deuteronom 6:7, Cuvântul Domnului va găsi teren prielnic la fel ca sămânţa
semănată într-un pământ bun şi astfel el va fi îmbibat de Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu şi va scoate la iveală în inimile copiilor un fruct pentru eternitate.