5.
Ce a făcut Isus pentru mine
Din clipa în care Isus a putut gândit a
recunoscut că nu s-a născut ca să ducă o viaţa după placul şi propriile-i dorinţe,
ci că are o misiune de îndeplinit, că viaţa Sa este hotărâtă numai de voinţa
lui Dumnezeu: a fi pe de-a-ntregul spre folosul altora. Pentru prima dată a
spus lucrul acesta când avea 12 ani vizitând templul. Dragostea vie a lui
Dumnezeu pentru noi, oamenii, s-a întrupat în Isus. A venit la ai săi ca să-i
salveze, şi să-i fericească, dar ei nu L-au primit. L-au respins, prigonit,
judecat şi-n final l-au răstignit. Toate acestea le-a luat Isus asupra Lui
umil, dar foarte hotărât, conştient de răspunderea încredinţată şi plin de
dragoste pentru cei pierduţi. A făcut lucrul acesta pentru toţi oamenii, pentru
noi care nu am fost prietenii, ci vrăjmaşii Lui. Pentru duşmanii Săi şi-a dat
viaţa. A luat asupra Lui slăbiciunile, greşelile, vina şi păcatele noastre. El,
care a fost fără păcat, fără să-L silească cineva, nu din obligaţie, ci din
dragoste pentru toţi oamenii din toate vremurile. A avut încrederea că oamenii
care o să-I audă vocea, vor urma adevărul, vor răspunde dragostei Sale
nemărginite şi vor merge pe drumul pe care-i conduce. Isus nu s-a cramponat de
faptul egalităţii sale cu Dumnezeu. Această asemănare şi unitate cu Dumnezeu nu
a privit-o ca un bun ce trebuie conservat, ci mai degrabă putem spune despre El
că a luat chip de rob cu toate înjosirile, slăbiciunile şi chinurile pe care
le implică acest chip. Conştient s-a făcut părtaş cu neamul omenesc în întreaga
lui mizerie, dar în primul rând a luat asupra Sa toate păcatele şi şi-a dat
viaţa pentru toţi aceia care cred în El şi-L urmează.
În
anii activităţii Sale a fost fără cămin şi familie.
Fraţii lui L-au respins, iar prietenii
Lui L-au părăsit ori L-au trădat sau părăsit atunci când avea mai mare nevoie
de ei. A trăit clipe când dragostea, îndurarea şi mila Lui nu au fost onorate.
A suferit respingere şi persecuţii, înjosiri şi maltratare, a acceptat să fie
condamnat nevinovat, fără să Se dezvinovăţească. Fără ură şi repulsie a
acceptat moartea şi chinurile răstignirii. El a ştiut că trebuie să-Şi verse
sângele, ca să ne salveze de condamnarea meritată în urma fărădelegilor
noastre.
El şi-a răscumpărat comunitatea cu
propriul Său sânge. Ea este trupul Său viu în zilele noastre, un organism care
este păstrat prin puterea lui Isus care este şi va rămâne capul bisericii.
Numai ca mădulare ale acestui trup al lui Isus, dacă-I predăm viaţa, cerându-ne
iertare, recunoscându-L ca Domn şi Mântuitor personal şi făcând voia Lui.
Eu ştiu că toate astea le-a făcut Isus şi
pentru mine. El Şi-a dat viaţa pentru mine ca să mă împace cu Dumnezeu. El
vrea să am parte de binecuvântările promise trupului Său, comunităţii Sale. El
vrea să-mi dăruiască o viaţă cu sens eliberându-mă de osânda veşnică, pedeapsă
meritată datorită păcatelor mele. Numai în felul acesta pot beneficia de harul
lui Dumnezeu şi de viaţă veşnică în prezenţa Tatălui, viaţă, care întrece orice
închipuire. Fiindcă Isus S-a jertfit pentru mine şi pentru că a făcut posibil
toate acestea, cred în El.