CAPITOLUL 8
JOHN ELLIOT
Apostolul
Pieilor Roşii
Când
Columb a descoperit America, el şi echipajul său presupuneau că au ajuns în
India. De aceea, populaţia băştinaşă a primit denumirea de indieni; şi fiindcă
culoarea pielii este brună roşietică sunt numiţi Indieni Pieile Roşii. Ei au
fost destul de numeroşi şi foarte războinici. Enciclopedia New Funk and
Wagnals, volumul I, pagina 318 spune că în anul 1492 erau 846.000 indieni în
U.S.A.. Ei se ocupau cu vânatul, pescuitul, cultivau porumbul şi alte câteva
plante. Colibele lor „wig-wam" erau de formă conică, făcute în jurul unui
stâlp înfipt în pământ, acoperite cu scoarţă de copaci sau cu ţesături. Vârful
era deschis, spre a ieşi fumul.
Indienii
nu au privit cu ochi buni pe pelerinii ce au debarcat în America. Unele triburi
au fost foarte vrăjmaşe, dar altele s-au împăcat mai uşor cu noua situaţie. Au
fost unii credincioşi care s-au împrietenit cu ei, au învăţat limba lor şi au
căutat să-i ajute, atât în cele materiale, cât şi în cele spirituale. Un aşa
bărbat a fost John Elliot.
El s-a
născut în anul 1604 la Widford, Anglia. A studiat la universitatea Cambridge. Prin influenţa pastorului Thomas
Hooker, un nonconformist, Elliot a înţeles adevărul Evangheliei, şi-a dat seama
de abaterile bisericii oficiale şi a părăsit-o, devenind şi el nonconformist.
Din cauza prigoanei dezlănţuită de biserica de stat, Hooker a fugit, în 1630, în
Olanda, iar Elliot, în 1631, a plecat cu o corabie în America. Cronicile vechi
arată că el a devenit pastorul primei biserici din Boston. În 1632, s-a mutat
la biserica din Roxbury, Massachusetts. Pe când era pastor aici, Domnul i-a pus
pe inimă starea indienilor, care nu ştiau nimic de mântuire. El s-a împrietenit
cu ei şi a învăţat limba lor. S-a dus în orăşelul lor Newton şi a predicat
Evanghelia indienilor, fără traducător. Din 1646, el şi-a devotat jumătate din
timpul său lucrării misionare între indienii din Nonantum.
Deşi era
om cu o pregătire aleasă, nu a considerat umilire să meargă în colibele
indienilor, să le spună despre dragostea lui Dumnezeu. Cuvântul vestit a adus
roadă, un număr frumos de indieni fiind convertit. Ei au părăsit viaţa de beţii
şi stricăciune în care erau cufundaţi şi prin Duhul Sfânt au devenit oameni noi
cu o viaţă frumoasă, curată şi paşnică. Nimeni nu credea că indienii se vor
pocăi, dar Elliot ştia că Dumnezeu poate face minunea aceasta şi a văzut-o
realizată. Aceasta i-a dat un nou imbold să-şi intensifice lucrarea cu indienii
şi numărul convertiţilor creştea mereu. Schimbarea radicală a acestora era
vizibilă pentru toţi. Ea a determinat şi pe alţii să dorească o aşa viaţă. Din
cauză că indienii, care au primit mântuirea, trăiau o viaţă de rugăciune, ei au
fost supranumiţi de ceilalţi ca „indienii rugativi". Henry C. Sheldon, în
cartea sa „History of Christian Church", volumul IV, 1988, pagina 177,
afirmă că în anul 1674, numărul indienilor rugativi se cifra la 4.000 de
persoane. Cu o parte din aceşti indieni, Elliot a format o comunitate la Natick
în anul 1651. Comunitatea a căutat să se conducă în totul după Biblie (Exodul
18:21) şi a devenit foarte prosperă. Apoi a trecut şi la organizarea
celorlalţi. În total a organizat 14 sate de indieni rugativi. Iată legământul întocmit
de John Elliot şi acceptat de indienii rugativi:
„Noi ne
dăm pe noi înşine şi pe copiii noştri lui Dumnezeu, să fim poporul Lui. El va
stăpâni peste noi în toate treburile noastre, nu numai în religia noastră şi în
treburile bisericeşti..., ci de asemenea în lucrările noastre şi în afacerile
acestei lumi. Dumnezeu ne va conduce. Domnul este Judecătorul nostru, Domnul
este Dătătorul legilor noastre. Domnul este Împăratul nostru" (William
Richey Hogg, „Teologia Misiunii Creştine", Abingdon Press, 1961, paginile
116 şi 117).
Toate
aceste comunităţi au devenit foarte înfloritoare, adevărate lumini pentru toţi
ceilalţi indieni.
John
Elliot a muncit mult şi a tradus Biblia în limba algonquiană, ce se vorbea de
cele mai multe triburi de indieni. A. M. Renwick şi A. M. Harman, în cartea lor
„Story of the Church", Inter-Varsity Press, 1986, pagina 175, spun că în
timpul domniei lui Cromwell, în anul 1649, sub auspiciile Parlamentului Britanic
s-a format în Anglia „Societatea pentru propovăduirea Evangheliei între
indieni". Societatea avea ca preşedinte pe Robert Boyle. Această societate
l-a ajutat cu bani pe Elliot să tipărească traducerea Bibliei. Această
traducere a fost tipărită în anul 1663. Ea a fost prima Biblie tipărită în
America. De asemenea a redactat o gramatică a limbii lor şi un catehism.
Elliot a
fost un bun misionar, cu mai mult de o sută de ani înainte de formarea
societăţilor misionare. Pentru binecuvântată sa lucrare, el a fost numit
„Apostolul Pieilor Roşii". Lucrarea lui cu răbdare a dovedit că şi
indienii, când au auzit Evanghelia, s-au întors la Dumnezeu.