10. O problemă de carburaţie de
nerezolvat
Îmi permiţi? Eu sunt fluierarul
auriu. Nu mă cunoşti? Eu sunt ceva mai mic decât un porumbel şi pot şi eu
să zbor. Dar cam aceasta este tot ce am comun cu colegul meu zburător. Priveşte
numai la penajul meu: Ceafa mea este neagră ca un coş de sobă - chiar şi
creasta, paltonul şi spatele meu sunt negre-lucios. Dar ia uită-te acum cât de
minunat mi-a înrămat Creatorul meu fiecare pană în parte. Vezi cum parcă
sclipesc în verde-auriu? Zoologii mă numesc Caharadrius pluvialis. Nu
observi că Dumnezeu a înzestrat pe fiecare dintre creaţiile Lui cu ceva
deosebit?
O vâlcea cu pământul îngheţat mereu
Eu sunt născut în Alasca,
alte rude de-ale mele în tundra din Siberia de Est; aşadar regiuni unde şi vara
pământul nu se dezgheaţă decât la suprafaţă. Acolo nu cresc decât tufişuri
joase, muşchi, ierburi de stepă şi licheni. Acolo, în tundra întinsă, sparg
coaja oului în care m-am dezvoltat timp de 26 de zile. M-am trezit într-o mică
vâlcea căptuşită cu muşchi şi cu frunze uscate. Aşa cum îţi poţi imagina,
părinţii noştri ne-au hrănit cu vitamine şi albumine, fructe şi carne sub formă
de bobiţe acrişoare, larve grase, poama momiţei şi gândaci.
Am crescut repede, curând am învăţat să zburăm. Este ceva
minunat! Cu totul altfel este la mers. Dacă mă
priveşti cum merg, vei începe desigur să râzi. Da, da, ai dreptate, am un mers
legănat. Aşa a găsit cu cale să mă construiască Creatorul meu. Chiar crezi că
eu aş fi apărut aşa numai datorită unei “întâmplări”? Alţii numesc emfatic această
întâmplare “organizarea proprie a materiei”. Ştii tu că eu zbor până în Hawai? Da,
ai dreptate, aceasta este o cale extrem de lungă. Te întrebi cum reuşesc eu
aşa ceva? Foarte simplu. Am zburat. Creatorul meu nu m-a făcut alergător sau
campion de înot. Însă eu pot să zbor foarte bine! Vreau să îţi dovedesc.
O depăşire a greutăţii cu 50%
Eu, fraţii şi surorile mele
nu aveam decât câteva luni. De-abia învăţasem să zburăm, şi părinţii noştri ne
şi părăsiseră. Ei au zburat înaintea noastră în Hawai. Pe atunci noi nu ştiam
încă. Dacă sunt cinstit, nici nu ne interesa. Dimpotrivă, noi aveam cel mai
mult poftă de mâncare şi am mâncat până ne-am îngrăşat de-a binelea. În scurt
timp m-am îngrăşat cu 70 de grame, adică mai mult decât jumătatea greutăţii mele
anterioare. Îţi poţi imagina? Ştii cum ai arăta tu, dacă ţi s-ar întâmpla şi
ţie acelaşi lucru în decurs de numai trei luni, când în loc de 75 kg ai cântări
dintr-o dată 115 kg?
Desigur că vrei să ştii de ce sunt aşa de mâncăcios. Foarte
simplu, aşa m-a programat Creatorul meu. Eu am nevoie de această greutate
corporală suplimentară drept carburant necesar pentru zborul meu din Alasca
până în Hawai. Sunt aproape 4 500 km. Da, da, nu ai auzit greşit. Dar ia seama
acum, pe tot drumul nu mă pot odihni nici măcar o dată. Din păcate nu există pe
parcurs nici o insulă locuită sau părăsită, nici o bucăţică de uscat; iar după
cum tu ştii deja, eu nu pot înota.
Un sfert de milion de genuflexiuni
Compatrioţii mei şi eu
zburăm neîntrerupt 88 de ore - adică trei zile şi trei nopţi - deasupra mării. Oamenii
de ştiinţă au calculat că noi dăm din aripi de 250.000 de ori. Imaginează-ţi,
tu ar trebui să faci un sfert de milion de genuflexiuni; aceasta este o
comparaţie potrivită pentru tine.
Te întreb acum de unde am ştiut eu că trebuie să mă îngraş
exact cu 70 de grame, spre a putea ajunge până în Hawai? Şi cine mi-a spus că
trebuie să merg în Hawai şi în ce direcţie trebuie să zbor? Nu am mai zburat
niciodată pe ruta aceasta! Pe parcurs nu există nici un fel de puncte de
orientare. Cum am putut găsi noi insula minusculă din Oceanul Pacific? Căci
dacă nu am fi găsit-o, cu carburantul nostru care era pe terminare, ne-am fi
prăbuşit în mare. Mai multe sute de kilometri de jur împrejur nu este decât apă!
Un autopilot
Oamenii voştri de ştiinţă
îşi mai bat încă capul să afle cum ne putem stabili direcţia şi corecta traseul
nostru de zbor, căci nu rareori suntem deviaţi în zborul nostru de furtuni. Zburăm
prin ceaţă şi ploaie, şi indiferent dacă este lumină, noapte clară sau cer
complet acoperit; şi ajungem întotdeauna la ţintă. Însă chiar dacă oamenii de
ştiinţă vor descoperi într-una din zile ceva din aceste lucruri, tot nu vor şti
cum au luat fiinţă aceste capacităţi surprinzătoare. Vreau să îţi spun secretul.
Dumnezeu, Domnul, ne-a montat un pilot. Avioanele voastre cu reacţie au sisteme
de navigaţie similare. Ele sunt cuplate cu calculatoare care măsoară permanent
poziţia de zbor şi o compară cu traseul programat, spre a corecta corespunzător
direcţia de zbor. Dumnezeu a programat sistemul nostru de navigaţie pe
coordonatele insulelor Hawai, astfel că putem păstra uşor traseul. Acest autopilot
este montat în cel mai mic spaţiu şi lucrează absolut fără greşeală.
Tot mai crezi că totul a luat fiinţă la întâmplare? Eu nu! Gândeşte-te
numai, un strămoş de-al meu - indiferent cum ar fi arătat el - s-ar fi
îngrăşat la întâmplare 70 de grame? Crezi că tot la întâmplare i-ar fi venit
ideea de a pleca? Iarăşi, a zburat el la întâmplare în direcţia bună? Nu a fost
el deviat deloc pe parcursul a 4.000 km? Şi iarăşi, cum a găsit el această
insulă părăsită din ocean?
Şi mai sunt şi puii fluierarului. Să li se poată întâmpla şi
lor aceleaşi lucruri încă o dată? Gândeşte-te numai, o deviaţie minimală de la
traseul programat ar fi de ajuns pentru ca toţi să piară, fără nici o
posibilitate de scăpare.
O viteză minuţios stabilită
Dar nu ţi-am povestit încă
totul. Când zbor cei 4 500 km în 88 de ore, viteza mea este de cca. 51 km/h. Între
timp oamenii de ştiinţă au stabilit că aceasta este pentru noi viteza ideală. Dacă
zburăm mai încet, consumăm o mare parte din carburant numai pentru propulsie. Dacă
am zbura mai repede, am risipi prea multă energie pentru învingerea frecării
cu aerul. Tot aşa este şi la maşina ta. Dacă mergi mai repede de 110 km/h,
consumi mai mult carburant datorită creşterii rezistenţei aerului. Tu însă poţi
să opreşti la următoarea staţie de benzină, eu nu. Cu cele 70 g de grăsime eu
trebuie să ajung la ţintă, iar aceasta chiar şi dacă din când în când zbor
împotriva vântului.
Un exemplu de calcul
Poţi să calculezi bine? Nu? Atunci
ia-ţi un calculator. Oamenii de ştiinţă au descoperit că noi, fluierarii, în
fiecare oră de zbor transformăm în energie cinetică şi căldură 0,6% din
greutatea corpului nostru. Apropo, aparatele voastre de zbor sunt construite
mult mai prost. Spre exemplu, raportat la greutatea lor, un elicopter consumă
de şapte ori, iar un avion cu reacţie chiar de douăzeci de ori mai mult
carburant decât mine.
La începutul zborului eu cântăresc 200 de grame; 0,6% din ele
este cam 1,2 g. Deci după o oră cântăresc numai 198,8 g. 0,6% din ele sunt
iarăşi 1,19 g. Scăzute din cele 198,8 g rezultă 197,61 g. Atâta cântăresc eu
după a doua oră de zbor. 0,6% din ele… poţi continua. Vei vedea că şi matematica
slujeşte laudei lui Dumnezeu.
La sfârşitul zborului meu nu am voie să cântăresc mai puţin
de 130 g, căci la această greutate sunt epuizate toate rezervele mele - iar eu
aş cădea în mare şi m-aş îneca. Te rog, calculează mai departe. După a treia
oră cântăresc numai 196,42 g, după a patra numai 195,24 g… Calculează mai
departe - eu aştept…
Ce s-a întâmplat? Aha, crezi că nu se poate şi eşti sigur că
eu, cu cele 70 de grame de grăsime ale mele, nu voi ajunge la ţintă? Ai
constatat că am nevoie de 82,2 g de grăsime. Aşa este, ai calculat corect. După
72 de ore de zbor toată grăsimea carburant ar fi consumată, iar eu aş cădea în
mare - 800 km înainte de ţintă.
O soluţie unică
Vezi, şi la lucrul acesta
S-a gândit Creatorul meu. El ne-a dat fiecăruia dintre noi două informaţii
vitale:
“1. Să nu
zbori singur deasupra mării, ci numai în părtăşie cu ceilalţi” - şi -
“2. În
acest zbor aranjaţi-vă întotdeauna în formă de V (ca şirul cocorilor)! ”
În medie, în forma aceasta
se economiseşte 23% din energie, faţă de zborul separat al fiecăruia în parte. Desigur
că această cotă de economisire nu se aplică celui care zboară în faţă, în
vârful unghiului; dar nici el nu zboară permanent în faţă. Cei tari se schimbă
între ei pe locul din faţă, căci acolo este rezistenţa cea mai mare a aerului;
iar la coada şirului este necesară cea mai puţină energie. Astfel că noi, în
comunitatea noastră, ne comportăm aşa cum în Biblia voastră se numeşte legea
lui Cristos: “Purtaţi-vă sarcina unii altora” (Galateni 6:2). Aşa putem ajunge
noi în siguranţă la domiciliul nostru de iarnă. Ba încă fiecare dintre noi
chiar mai are o rezervă de câteva grame de grăsime. Creatorul nostru le-a
prevăzut pentru cazul că avem de întâmpinat vânturi potrivnice. Şi în cazul
acesta El ne-a purtat de grijă în chip minunat.
Mai crezi că întâmplarea m-ar fi creat şi m-ar fi adus aici? Eu
nu! Puţin îmi pasă de întâmplare! Eu vreau să Îl laud pe Creatorul meu: “Cip,
cirip; cip, cirip! ”