CAPITOLUL 23
GEORGE TRUETT
Unul din
cei mai talentaţi lucrători din prima jumătate a veacului al XX-lea a fost
George Truett. El a fost supranumit “Spurgeon al Americii” şi “Clopoţelul de
argint”, din cauza vocii atât de sonore şi pătrunzătoare. Avea nişte ochi
foarte ageri care te străfulgerau. Era de statură înaltă, foarte impunător şi
grozav de serios.
El s-a
născut în munţi. Mama lui a fost una din cele mai credincioase femei şi
iubitoare care au trăit vreodată pe pământ. Dr. L. R. Scarborroug povesteşte în
cartea sa “A search for souls” (O cercetare
pentru suflete) că odată a ţinut serviciu de evanghelizare într-un sat şi la
urmă a cerut tuturor celor întorşi la Dumnezeu să se ridice de pe scaun şi să
meargă să strângă mâna celor ce i-au influenţat mai mult să primească mântuirea.
A urmat o scenă glorioasă. Unii s-au dus la păstor, alţii la conducătorul Şcolii
Duminicale, alţii la învăţători, soţi la soţiile lor, copii la părinţii lor. În
stânga lui se afla o bătrânică tăcută, îmbrăcată modest. Ea nu a vorbit
niciodată în public. Nu a fost nici învăţătoare în Şcoala Duminicală şi nici nu
avea o slujbă în biserică. Avea mai bine de 75 de ani. În faţa ei s-a format un
lung şireag. Unii îi strângeau mâna, alţii o îmbrăţişau plângând de bucurie.
Lucrul ei personal, dragostea faţa de cei pierduţi şi mărturia ei despre Cristos
i-a câştigat. Aceea bătrână nobilă a fost mama lui Truett. Ea şi-a crescut
copilul în frica de Dumnezeu şi dragostea pentru cei pierduţi. În legătură cu
pocăinţa sa, el istoriseşte în cartea sa “Am vrea să vedem pe Isus”
următoarele: “Să iau o foaie din viaţa mea, cum eu am căutat pe Domnul? Ani de
zile l-am căutat pe Mântuitorul. Eu nu cred că a fost o zi în toţi acei ani din
copilărie până la bărbăţie, când să nu-L fi căutat mai mult sau mai puţin pe Mântuitorul.
Dar ce concepţii greşite aveam despre calea cum pot fi mântuit! Eu cred acum, când
studiez Scripturile şi studiez experienţa şi studiez experienţa mea proprie, că
dacă cineva în orice vreme din acei ani ar fi venit la mine şi mi-ar fi arătat
doar atât: “Dacă tu eşti gata aici şi acum să te predai pe tine însuţi şi tot
ce ai lui Isus Cristos, să fii al Lui pentru veci şi să-L primeşti pe El să fie
al tău”, mi se pare acum că dacă vreunul mi-ar fi arătat această cale, într-un
moment eu m-aş fi decis pentru Cristos”. Cu toate că nu a fost cine să se ocupe
de el, în cele din urmă a ajuns de a înţeles calea şi s-a predat Domnului. După
aceea a căutat în mod deosebit să se ocupe de mântuirea altora.
Prima
lucrare mare făcută de Dr. Truett a fost o colectă pentru Universitatea Baylor
din Texas. Atunci faima lui de predicator
s-a răspândit în toate părţile. Prima Biserică Baptistă din Texas l-a chemat să
fie predicator. Mai bine de 40 de ani a lucrat aici şi astfel a zidit
sufleteşte cea mai puternică biserică baptistă din lume. La fiecare predică a
sa se sculau suflete şi treceau înainte pentru a se devota lui Cristos. În
biserica sa, el ţinea botez în fiecare Duminecă seara. În 1934, biserica număra
6453 de membri, iar în 1944, 6670.
Cineva
spunea că pe Dr. Truett îl caracterizau cel puţin patru lucruri:
1. Convingeri puternice. Cunoştea bine
adevărul Sfintelor Scripturi şi învăţăturile ei le credea cu toată inima. Un
ateu a mers odată să-l asculte. După ce i-a auzit predica, a spus: “Ce puternic
crede omul acesta ce spune! Am să vin să-l mai ascult”. Şi convingerile
puternice l-au molipsit. Ateul s-a pocăit. Dr. G. Truett credea cu toată inima
ceea ce spunea.
2. Iubire fierbinte pentru suflete. Pe deasupra
tuturor lucrurilor, Dr. Truett a fost un zelos câştigător de suflete, un
puternic evanghelist. Pasiunea vieţii sale a fost să vadă păcătoşii întorcându-se
la Dumnezeu. Acesta a fost motivul dominant al vieţii sale. Într-o seară, după
predică, s-a apropiat de un tânăr frământat ce a rămas în urmă şi i-a zis: “Ce
ai face dacă Isus Cristos în persoana ar sta aici lângă tine, încât să-L poţi
vedea, să poţi pipăi şi să-I vorbeşti faţă în faţă? Şi dacă El ţi-ar face
această propunere deosebită: “Tinere, cu toate păcatele şi temerile tale, cu îndoielile
şi greutăţile mentale şi morale sau de orice alt fel, dacă cu ele toate, tu
te-ai preda Mie pe deplin şi pentru veci, Eu te-aş mântui şi păzi”, ce ai
răspunde?” Cu ochii scânteietori, el zise: “M-aş preda Lui”.
3. Puterea personalităţii. Dr. Truett
avea o personalitate impresionantă, cuceritoare. Nişte ochi magnetici în care
era greu să priveşti, o faţă impunătoare şi o prezenţă covârşitoare. Păcătoşii
îşi dădeau seama că se află în faţa unui om al lui Dumnezeu.
4. Putere în vorbire. Toţi au recunoscut că a fost cel mai mare predicator baptist al timpului
său, un orator de forţă. De aceea a fost supranumit “Clopoţelul de argint”, însă
puterea nu era numai în frumuseţea frazelor, în dulceaţa graiului şi în
farmecul personalităţii. Când îl auzeai vorbind, simţeai că e un om stăpânit de
puterea lui Dumnezeu, că Duhul Sfânt vorbeşte prin el, că ceea ce spune e rupt
din suflet. De aceea predicile sale nu numai că încântau şi produceau
admiraţie, ci zguduiau sufletele, trezeau conştiinţa păcătoşilor şi îi făceau
să vină la crucea lui Cristos cu pocăinţă şi credinţă.
El
credea cu tărie că numai Cristos poate corespunde nevoilor adânci ale lumii. La
o conferinţă a lucrătorilor Evangheliei fără pregătire teologică, organizată
de Societatea laicilor baptişti în oraşul Dallas, Texas unde s-au adunat peste
trei mii de delegaţi, el a spus la încheierea lucrărilor conferinţei, într-o
cuvântare strălucită, următoarele: “Adevărata temelie a omenirii e cunoştinţa,
nu ignoranţa. Oamenii sunt frânţi de roata păcatului. Lumea sângerează. Nevoile
ei sunt urgente. Există o singură doctorie: Isus Cristos. Lumea, prin
schimbările economice, financiare, educaţionale morale şi religioase e la
răscrucile drumului. Există o singură ieşire din această dilemă: Isus Cristos.
Evanghelia lui Isus nu poate fi înlocuită cu nimic. Cristos stă în mijlocul
lumii încurcate şi dezorientate şi spune: “Încercaţi-Mă! Urmaţi-Mă şi vă voi
scoate din întuneric”. Lăsaţi ca această să fie o oră de predare pentru noi
toţi. Dacă vom întrupa în vieţile noastre dragostea lui Cristos, vom cuceri
lumea pentru El”.
Lucrarea
de mântuire a celor pierduţi care o purta pe inima sa, căuta cu toată înflăcărarea
să o aşeze şi pe inimile altora. Odată a spus următoarele despre baptişti: “Trebuie
să predicăm ori să pierim; să aducem suflete la Cristos ori să devenim cadavre;
să fim o forţă misionară ori să devenim
un câmp de misiune pentru alţii”. Cu o altă ocazie a spus: “Nevoia supremă a
lumii e evanghelizarea. Orice ucenic al lui Cristos trebuie să fie un lucrător
al Lui şi cu El. Să plătim preţul, oricât de mare ar fi, de a înfăptui în
fiecare biserică idealul pe care îl prezintă Pavel în epistola sa către
Efeseni. Să începem o mare cruciadă pentru a da fiecărui membru de lucru în
lăţirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ!”
El a
fost un bun inspirator şi organizator al lucrării evanghelice. În 1929, din
iniţiativa lui s-au adunat bani şi s-a clădit o biserică baptistă la Nazaret,
Palestina. În 1937 baptiştii din statul Texas au avut o retragere spirituală
la care au luat parte 1250 de predicatori. Dr. Truett a fost în mijlocul lor.
Retragerea a avut loc pe Muntele Seminarului din Forth Worth. Ceasuri întregi
de rugăciuni în lacrimi şi în lupte cu Dumnezeu pentru mântuirea lumii, au
petrecut aceşti predicatori. Se spune că niciodată în viaţa de orator, Dr.
Truett n-a fost mai măreţ ca aici. De pe munte, ei s-au pogorât hotărâţi să
aducă statul Texas la Cristos. Statul e împărţit în 17 ţinuturi şi în fiecare
ţinut au fost plănuite 700 evanghelizări.
În 1935,
Dr. Truett a ţinut o săptămână de evanghelizare în biserica sa, în care timp
110 suflete s-au predat lui Cristos.
În 1939,
el a condus mai multe servicii de evanghelizare la Universitatea Baylor din
Waco, Texas. Aceasta e o universitate baptistă şi se ocupă mult de starea
spirituală a studenţilor. Din cei 2250 de studenţi, aproape trei sferturi
şi-au predat viaţa lor Domnului Isus Cristos.
În 1934,
el a luat parte la centenarul lui Spurgeon sărbătorit la Londra, iar după
sosirea sa în America, a fost invitat de Consiliul federal al tuturor
bisericilor protestante ca pe data de 3 mai 1934 să fie vorbitorul principal la
sărbătorirea centenarului lui Spurgeon în America.
El a
fost nu numai un mare predicator, ci şi un bun conducător. De aceea la
Congresul Alianţei Mondiale Baptiste, ţinut la Berlin în 7 august 1934, el a
fost ales preşedintele Alianţei. După ce s-a săvârşit alegerea, el s-a ridicat
şi a mărturisit smerit că nu se simte destoinic pentru această onoare şi
răspundere. “Dar dacă iubirea faţă de marea familie baptistă este calificarea
pentru a primi această slujbă, atunci o am pe aceasta” - spuse el. Apoi a dat
celor 12 milioane de baptişti, câţi erau pe atunci în lumea întreagă,
următorul cuvânt de ordine: Libertate - îngăduinţă - serviciu. În cuvântarea
de închidere a congresului a spus: “Baptiştii trebuie să-i dea lui Cristos ce
au mai bun. Trebuie să întărim bisericile locale. Ele sunt organizaţii libere
şi de sine stătătoare. Nimeni nu trebuie să stăpânească peste ele, afară de Cristos.
Dar libertatea nu trebuie să ne despartă. Ultimul cuvânt în vocabularul baptist
nu este libertate, ci dragoste. Această dragoste trebuie să facă pe bisericile
lui Cristos să conlucreze împreună.
În mesajul
său de Anul Nou în 1935, în calitatea sa de predicator al Alianţei Baptiste
mondiale, el a propus trei scopuri vitale:
1. “Să înălţăm
neîncetat primul nostru scop de a dobândi suflete la Cristos ca Mântuitorul lor
personal. El e singura speranţă şi singurul ajutor adevărat pentru toate nevoile
omenirii”.
2. “Să
luptăm cu toată inima ca să punem pe fiecare membru al bisericii baptiste la
lucrul rânduit de Cristos în Împărăţia Sa”.
3. “Şi
deasupra tuturor, să fim hotărâţi ca de aici înainte să plătim preţul, oricât
de scump ar fi, pentru a deveni pocăiţi şi creştini, aşa cum trebuie să fim. Înaintea
oricărei alte probleme, să luptăm ca să întrupăm în vieţile noastre învăţătura
şi spiritul lui Cristos. Să trăim numai şi numai pentru El, aşa încât vieţile
noastre să devină o mărturie atotcuceritoare despre puterea transformatoare a Evangheliei
Sale”.
El
susţinea că Cristos trebuie să fie Domnul absolut al vieţii. Credinciosul
trebuie să aparţină cu tot ce are lui Cristos, deci predarea să fie 100%. Într-o
duminecă după ce a insistat pentru aceasta într-o predică, în faţa unor credincioşi
ce se ocupau cu creşterea vitelor, unul din ei i-a strâns mâna şi l-a invitat
să facă o plimbare cu el, căci are să-i spună ceva. Truett s-a învoit şi au
plecat împreună. Au urcat spre munte mai bine de un km fără să spună o vorbă.
Se vedea pe el că e frământat şi Dr. Truett aştepta ca el să rupă tăcerea. În
sfârşit, ajunşi într-un loc, fratele se opri şi zise cu respiraţia întretăiată:
“Doresc să vă rugaţi o rugăciune de dedicare pentru mine”. Şi apoi continuă
printre suspine: “Niciodată până azi nu am ştiut că sunt răspunzător faţă de
Isus şi de proprietatea mea. Nu sunt de mult timp credincios, nu am auzit multe
despre El şi nu ştiam prea mult ce aşteaptă El de la mine. Niciodată n-am ştiut
până ce aţi predicat azi, că aceste mii de vite, că fiecare corn al lor, pe
care eu ziceam că sunt ale mele, nu sunt în mod real ale mele, ci aparţin lui Cristos
şi că eu sunt un simplu administrator, un econom al Său. Niciodată până azi
n-am ştiut aceasta. Şi niciodată n-am ştiut că holdele acestea despre care eu
ziceam că sunt ale mele, nu sunt ale mele, ci ale Lui. Acum, zise el, doresc să
îngenunchez aici şi să-I spuneţi Domnului pentru mine că vreau să-mi iau locul
meu, că accept slujba de econom, că vreau să fiu administratorul Său peste
bunurile Sale. Şi apoi mă voi ruga şi eu”. Au îngenuncheat împreună şi, în timp
ce Dr. Truett se ruga fierbinte, fratele îi întărea rugăciunea cu suspine şi
cuvinte de consimţire. După ce a zis “Amin”, fratele a mai aşteptat câteva
minute până ce a putut să spună câteva cuvinte. Apoi a zis: “Doamne, oare nu sunt
acum în stare să-Ţi dau de asemenea şi pe cel preaiubit pentru care mă rog de
atâta timp? Nu sunt în stare acum să Ţi-l dau Ţie? Deodată cu toate celelalte,
Ţi-l predau şi pe el Ţie. Salvează-l pentru gloria Ta. Ţi-l dau Ţie azi pentru
veci de veci!” Apoi s-au întors
tăcuţi acasă. Seara au plecat la biserică pentru evanghelizare. Nici nu a
predicat zece minute, Dr. Truett, şi deodată un tânăr dezmăţat ce stătea la o
margine a mulţimii de o mie de oameni, se ridică şi zise: “Nu pot să aştept până
ce omul îşi termină predica, să vă spun că eu am găsit pe Domnul!” Era băiatul
tatălui care se predase cu totul Domnului.
Truett a
fost foarte puternic şi în rugăciune. La congresul mondial baptist ţinut la
Berlin în 4-10 august 1934 el a încheiat cu rugăciune, cerând binecuvântarea
lui Dumnezeu peste fiecare credincios din orice colţ al pământului. Un
predicator care a luat parte la congres, spunea că cel mai măreţ lucru la acest
congres a fost această rugăciune. “În adevăr, spunea acest predicator, Truett e
mai tare în rugăciune chiar decât în predici”.
El punea
deosebit preţ pe citirea Cuvântului lui Dumnezeu în public. Cerea să fie o
linişte solemnă, nimeni să nu umble, să nu mişte. Îl citea rar şi puternic, încât
fiecare din miile de ascultători să-L poată auzi.
Un
accent deosebit punea pe citirea literaturii şi a revistelor de către fiecare
membru. O mie de abonamente erau din biserica sa la revista “Baptist Standard”.
El spunea: “Eu nu sunt mulţumit dacă membrii noştri nu citesc revista noastră”.
Cu toate
că a fost unul din cei mai puternici predicatori ai veacului nostru, Dr.
Truett nu a neglijat nici lucrarea personală, ci o mare parte din timp o
consacra căutării celor pierduţi, atât în biserică cât şi în afară. Avea un deosebit
tact să se apropie de ei, le arăta limpede calea mântuirii şi insista să o
urmeze fără zăbavă.
În 1936,
ca preşedinte al Alianţei, el a făcut o călătorie misionară în jurul lumii, în
1937, când Ministerul Cultelor din România a dat o decizie să asuprească
baptiştii din ţara noastră, Dr. Truett fiind atunci în Anglia. În calitatea ce
o deţinea ca preşedinte al Alianţei, a făcut o vizită ministrului României de la Londra, arătând îngrijorarea
baptiştilor din lumea întreagă cu privire la noua decizie şi la felul cum sunt
trataţi credincioşii în România. Tot în acelaşi an, 31 iulie, 1 şi 2 august
1937 a vizitat ţara noastră, luând parte la un congres ce s-a ţinut în sala Vox
din Bucureşti.
Dr.
Truett a fost ales în trei rânduri preşedinte al Alianţei Mondiale Baptiste şi
a activat în această funcţie timp de 5 ani. El a fost ordinat ca păstor în anul
1890 la Biserica Baptistă Waco, Texas. În 1897 a fost ales ca păstor al Primei
Biserici Baptiste din Dallas, Texas. Pe atunci avea 700 membrii. Aici a slujit
în mod neîntrerupt timp de 47 ani. În timpul acesta biserica a crescut la 7800
de membrii. El a murit în anul 1944.