CAPITOLUL
1
Ce
puţine adevăruri putem spune
O Doamne, fericit
e-acela care-a putut trăi-nţelept –
Slujind Iubirea
şi-Adevărul, să fie-amândurora drept,
Să nu greşească
nici Iubirii când apără-Adevărul sfânt –
Nici Adevărul să
nu-l calce pentru-al Iubirii lărgământ.
Domnul
nostru Isus Cristos este Adevărul - Adevărul Absolut, întreg, Definitiv, Etern
şi Infinit.
Acest
Adevăr Unic este compus totuşi din mii de adevăruri, cuprinzându-le pe toate
cele de Sus, cele de la Mijloc şi cele de Jos. Cele trecute, cele prezente şi
cele viitoare. Cele privitoare la Dumnezeu. Cele privitoare la semeni. Şi cele
privitoare la noi înşine.
Toate
acestea se împart în trei părţi şi anume:
1.
Adevăruri pe care nu le ştim şi prin urmare nu le putem nici spune. Acestea
sunt cea mai mare parte din Adevăr.
2.
Adevăruri pe care le ştim, dar pe care de asemenea nu le putem spune din
felurite cauze. Acestea sunt şi ele o mare parte din Adevăr.
3. Şi
adevărurile pe care le ştim şi le putem spune. Acestea sunt partea cea mai mică
a Adevărului.
Dar
partea aceasta cere neapărat o minte sănătoasă şi o inimă curată atât de la cel
ce le spune, cât şi de la cel ce le ascultă.
Căci
fără înţelepciune şi fără curăţie, cel ce spune Adevărul îl strică, iar cel ce-l
aude îl batjocoreşte.
Din
genunchi încep să scriu aceste adevăruri care vor alcătui - atâta cât s-a putut
spune spre folos - cartea vieţii mele, mărturia mea despre Isus Cristos,
Mântuitorul meu, şi despre felul în care a rânduit El să se desfăşoare pentru
El slujba mea, despre care vrea să depună mărturia aceasta.
Spun încă
o dată că mă cutremur în faţa paginilor albe pe care va trebui să le acopăr cu
cele ce va urma să le descopăr.
Dacă nu
mi-ar fi fost cerut prea stăruitor şi prea argumentat, de către sufletele pe
care nu am putut să le refuz - spun încă o dată că n-aş fi scris multe din cele
pe care le veţi citi aici. Pentru că trebuie să spun adevăruri care mă dor, despre
cele mai scumpe fiinţe pentru mine, iar apoi pentru că mai cred şi acum că
timpul acesta l-aş fi putut folosi mai bine scriind altceva.
Dar nu
poţi asculta de voia nimănui până când mai întâi nu-ţi sacrifici voia ta - după
cum nu poţi face un bine altuia până când nu accepţi mai întâi să-ţi faci un
rău ţie însuţi.
Dacă
însă din toate acestea va ieşi un bine pentru cineva - o slujbă pentru Adevăr
şi o mărturie spre slava lui Dumnezeu - atunci fie, slăvit să fie Domnul.
Facă
Domnul ca acei ce le vor afla, să primească prin ele o lumină şi un ajutor ca
să facă binele.
Şi o
înştiinţare spre a nu face răul.
Repet
încă o dată: vă rog ca aici să nu vedeţi oameni - ci adevăruri! Nu întâmplări -
ci învăţăminte.
Oamenii
şi întâmplările vor fi numai rama, învăţămintele vor fi tabloul...
Nu vă
opriţi la ramă - ci la tablou! Oamenii şi întâmplările se învechesc şi se uită,
dar învăţămintele rămân, pentru că ele sunt Adevărul, iar El este Veşnic.
Pentru o
cât mai bună înţelegere a acestora, vreau să spun aici o istorisire, o
întâmplare despre care nu vă pot da o altă mărturie decât adevărul din ea
însăşi. Dar lumina din ea vă va putea ajuta să înţelegeţi multe din cele ce vor
urma, pe tot parcursul acestei mărturii.
Se spune
în Biblie că atunci când Moise, omul lui Dumnezeu era pe munte pentru primirea
Legii şi Poruncilor de la Domnul Dumnezeu, el a stat acolo în faţa Celui Prea-Înalt
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi...
Multe
adevăruri trebuie să i se fi arătat lui Moise în timpul acesta acolo, dar cele
mai multe din ele i-au rămas ascunse, fiindcă nu le-a putut înţelege atunci
nici el. Dar şi din câte le-a înţeles, prea puţine a putut spune...Şi el era
numai om.
După cum
în Noul Testament este adeverit că în afară de cele scrise acolo mai sunt multe
altele pe care le-a făcut Domnul, dar care nu s-au scris - tot aşa credem că
sunt şi în Vechiul Testament.
Aceste
lucruri care nu s-au scris fac parte din adevărurile pe care nu le ştim. Şi
despre care nu putem vorbi.
Se spune
totuşi că atunci când primele Table ale Legii cu cele Zece Porunci scrise de
Degetul Domnului Dumnezeu au fost gata, El le dete lui Moise zicându-i:
— Ia-le!
Cunoaşte-le, învăţându-ţi casa ta şi poporul tău.
Moise
le-a luat, le-a privit şi iată că cele Două Table erau dintr-aceeaşi piatră
străvezie, având înscrisuri şi pe dinafară şi pe dinăuntru.
— Doamne,
Dumnezeul Binecuvântat - a îndrăznit să grăiască Moise. Poruncile Tale înscrise
pe dinafară eu le descifrez şi le înţeleg, însă eu văd înscrisuri mai multe pe
dinăuntru, iar pe acelea nu le pot nici descifra şi nici înţelege.
Cum să
vestesc ceea ce nici eu nu ştiu şi nu înţeleg?
— Moise,
Moise - i-a răspuns Domnul Dumnezeu - ceea ce cunoşti şi înţelegi tu, este
pentru tine. Şi pentru neamul tău. Şi pentru vremea de acum.
Ceea ce
nu cunoşti şi nu înţelegi tu, este pentru alţii şi pentru mai târziu, căci
orice om şi orice neam şi orice timp este trecător, dar Poruncile Mele sunt
Adevărul, iar Adevărul este veşnic.
Fiecare
neam îşi are profetul său şi fiecare Timp îşi are profetul său. Şi fiecărui
profet i s-a dat să cunoască din Adevăr numai atâta parte câtă este nevoie
pentru mântuirea sa şi a celor la care a fost trimis.
— Doamne
Dumnezeule, dar cine cunoaşte tot Adevărul?
— Tot
Adevărul nu-l cunoaşte decât Fiul şi Cristosul, fiindcă El este Adevărul.
Dumnezeu are o mie de profeţi, dar n-are decât un Singur Fiu.
— Şi cum
sunt împărţite adevărurile la cei o mie de profeţi ai Săi?
— Când
i-a sosit vremea unui adevăr şi mântuirea unui neam, Dumnezeu îl trimite pe
profetul acelui neam şi, prin el, adevărul acelui Timp.
Dar şi
acelui profet i se descoperă numai acea parte din adevăruri pentru care este
ales şi este trimis el. Dacă profetul este credincios şi dacă poporul este
ascultător de profetul său, ei se mântuiesc cu toţii prin acel adevăr care le
este îndeajuns pentru vremea lor şi pentru trebuinţa lor.
Dacă
unul sau altul este necredincios - ori profetul ori poporul - necredinciosul se
va pierde, iar adevărul acesta va rămâne zădărnicit.
— Doamne
Dumnezeule, dar toate adevărurile sunt mari? Toţi profeţii sunt mari?
— Toate
adevărurile sunt mari, fiindcă toate sunt întregirea Adevărului. Dar profeţii
nu toţi sunt mari pentru că nu toţi sunt în întregime ai lui Cristos.
Fiecare
profet este mare în măsura în care trăieşte nu lângă Cristos, nici cu Cristos,
ci în Cristos!
Adevărul
nu se coboară la om, ci omul trebuie să se înalţe spre Adevăr. Şi nu toţi
profeţii pot să se înalţe îndeajuns şi să rămână acolo. Cei mai mulţi cad,
zădărnicindu-şi solia lor şi mântuirea celor la care sunt trimişi. Dar mai
adesea neamurile îşi leapădă profeţii, zădărnicindu-şi mântuirea. Şi mântuirea
lor odată zădărnicită, nu le mai este trimisă o alta niciodată.
— Doamne
Dumnezeule, dar care profeţi sunt mai mari - şi până când va ţine vremea
profeţilor?
— Acei
profeţi sunt mari care se pot ridica până la înălţimea adevărurilor pentru
care sunt trimişi. Iar vremea lor va ţine până la Venirea Fiului, Care va descoperi
tot Adevărul - fiindcă El este Adevărul TOT.
— Doamne
Dumnezeule, dar eu văd înăuntru ceva ca o Carte Tainică peste care văd şapte
peceţi. Iar peste această Carte Tainică văd Chipul unui Miel însângerat. Şi
Mielul acesta însângerat seamănă cu mielul pe care l-am junghiat noi la ieşirea
din Egipt, prin sângele căruia am fost salvaţi... Nu ştiu ce înseamnă asta!
— Uită-te
şi mai bine! Şi spune ce vezi?
— Doamne
Dumnezeule, sunt îngrozit şi tremur... Peste Mielul înjunghiat văd un Chip atât
de strălucitor - dar atât de Chinuit!
Capul
Lui este încununat cu spini iar Ochii Lui înlăcrimaţi sunt plini de o
nemărginită bunătate iubitoare. Cine poate fi Acesta?
— Acesta
este Adevărul! Acesta este Fiul Meu şi Dragostea Mea!
— O
Doamne şi Dumnezeule Veşnic, ce mişcat sunt! O singură dorinţă mai am. Îndură-Te
şi fă-mă să văd şi eu măcar odată Faţa Lui şi măcar una din zilele Sale.
— Moise,
Moise, tu vei merge şi-ţi vei face lucrarea ta. Iar dacă vei fi credincios
soliei tale, vei adormi în pace. În vremea Lui Eu te voi trezi ca să-ţi
împlinesc această dorinţă.
Până
atunci rămâi credincios Adevărului care ţi s-a descoperit ţie, ca să fii
vrednic să ţi se descopere atunci Tatăl.
...
Astfel în Ziua Schimbării la Faţă pe Tabor, Moise a cunoscut pe Cristos şi
atunci i s-a descoperit tot Adevărul, după cum i se promisese pe Sinai.
Era
nevoie să fac acest ocol la început, pentru a vă obişnui cu gândul despre
adevăruri şi despre Adevăr.
Numai Cristos
este tot Adevărul şi numai El le poate explica pe toate. Noi cunoaştem doar în
parte şi ca număr şi ca înţelegere.
Totul
este să fim călăuziţi de o minte sănătoasă şi de o inimă curată în cercetarea
celor ce le aflăm.
Iar cele
aflate şi înţelese, să încercăm să le trăim cu un cuget curat şi cu un suflet
smerit, aducând astfel roade vrednice de mântuirea pe care o dorim de la
Dumnezeu.
Ceea ce
n-am dorit să spun era ceea ce aruncă o umbră tristă şi rece asupra unor nume
şi a unor locuri scumpe mie care aş fi vrut mai bucuros să rămână pentru
totdeauna ascunse. Dar fără asta n-aş putea explica nimic din chiar cele mai
mari cotituri care au schimbat tot cursul vieţii mele.
Sunt
mângâiat şi despăgubit însă, până la urmă, că Domnul a făcut ca şi aceste
fiinţe şi locuri să fie binecuvântate cu mântuirea Lui.
Nimeni
pe lumea asta nu poate spune chiar tot adevărul despre sine însuşi şi cu atât
mai puţin nu-l poate spune despre alţii.
Viaţa cea
mai curată de pe pământ este aceea despre care acel care a trăit-o poate să
spună, sincer, cel mai mult. Dar absolut totul, fără nici o reţinere, numai
despre Cristos s-a putut spune... Pentru că numai Viaţa Lui nu a avut nici un
fel de umbră peste care s-ar cere mai degrabă să treci decât să te opreşti.
Voi
încerca deci să spun despre viaţa mea cât mai mult pot din ce ştiu. Iar despre
viaţa altora, cât mai puţin pot din cât ştiu. Pentru ca adevărurile trimise timpului
şi neamului nostru, cărora le-am fost şi eu martor, să aibă nu numai solia şi
jertfa profetului lor, ci şi mărturia mea, unul dintre cei care-am fost cu el.
Sunt
dator cu această mărturie pentru acel adevăr şi pentru profetul lui şi
împotriva acelor ce le-au respins ori le-au încălcat. Fiindcă sunt convins că
amândouă aceste valori sunt unice. Neamului nostru ştiu că nu-i va mai fi
trimis alt profet, nici timpului nostru un alt adevăr, asemenea acelora.
Dumnezeu şi Viitorul vor arăta că am dreptate. Şi după cum această mărturie
vine acum să judece oamenii şi timpul acesta după adevărul din ei, această
mărturie însăşi, va fi judecată odată de Dumnezeu, după adevărul din ea.
O,
Dumnezeule şi Doamne al Adevărului, Cunoscătorul gândurilor şi intenţiilor
noastre, împrospătează-mi memoria şi îndrumă-mi gândurile în tot ceea ce pot şi
trebuie să spun, din ceea ce ştiu şi vrei Tu.
Şi
iartă-mă pentru tot ceea ce ar trebui să spun şi n-am spus, pentru ceea ce ar
fi trebuit să tac şi n-am tăcut.
Căci
numai Singur Tu, Doamne, eşti fără de păcat. Amin.
Slăvit
să fie Domnul!
Caută-ntruna
Adevărul
Caută-ntruna Adevărul, căci el nu-i uşor
de-aflat,
Vorbele, cu cât sunt multe, ţi-l ascund
nu ţi-l arat;
Cărţile nu-l spun pe rânduri, ci pe-alături
şi pe sub:
Când i-o lebădă ce tace, când e un
zglobiu hulub.
Nu dispreţul săracul, căci şi tu eşti un
sărac,
Numai Adevărul este bunul ce rămâne-n
veac;
Pune-i vorbei tale lacăt, pune-i faptei
tale frâu
Şi nu-ţi crede-atinsă ţinta, până treci
al morţii râu.
Nu vorbi de-naintaşii sfinţi şi vrednici
şi eroi
Până nu-ţi înalţi viaţa mai presus
de-orice noroi.
Intră prin înţelepciune unde-i Adevărul
zeu
Şi vei descuia chivotul tainelor lui
Dumnezeu.
Cât pământ ai sub picioare, atât ai
deasupra cer,
Gândurile, amândouă deopotrivă ţi le cer,
Însă Adevărul spune mai întâi de cer
s-asculţi.
Dumnezeu împărăteşte prin cei buni, nu
prin cei mulţi.
Caută dragostea şi-aleargă după adevăr
mereu,
Doar aşa poţi fi prieten şi copil lui
Dumnezeu.
Adevărul o să-ţi schimbe-n nimbi ai
frunţii spini, curând
Iar iubirea-ţi va răsfrânge slava-n veci
crescând, crescând.