PROOROCII DESPRE ZILELE DIN URMĂ
“Manualul ateului” înlătură proorocia cu aceste cuvinte: “Numeroase
profeţii biblice au fost făcute numai după ce s-au întâmplat evenimentele prezise.
Textele respective au fost incluse în Biblie post-factum — adică, după
terminarea evenimentelor respective”.
Oare prietenii noştri atei se aşteaptă cu adevărat ca noi să
credem că biruinţa Israelului în istorie, fluturarea drapelului sionist pe
Casa Brună a lui Hitler din Nurenberg şi restaurarea statului evreiesc — toate
evenimente din secolul douăzeci — au fost abia recent incluse în Biblie? Oare
manuscrisele de la Marea Moartă, datând din secolul dinainte de Cristos, nu
certifică profeţiile? Oare manuscrisele Noului Testament nu cuprind prezicerea
perscarului Petru că trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, prevestind
astfel distrugerea nucleară?
Acum 3000 de ani nu erau posibile războaiele mondiale,
deoarece comunicaţia intercontinentală era inexistentă.
Dar proorocul Ieremia, care a trăit aproximativ cu şase sute
de ani înainte de Cristos, a prezis războaie mondiale. El nu ştia despre
existenţa Americii sau Australiei sau Japoniei, însă el a scris despre “o sabie
peste toţi locuitorii pământului... nenorocirea merge din popor în popor... cei
pe care-i va ucide... vor fi... de la un capăt al pământului până la
celălalt... “ (Ieremia 25:27-33.)
Proorocia a fost împlinită după douăzeci şi şase de secole.
Mii şi mii de oameni au fost ucişi într-un război care s-a întins din Japonia în
Rusia şi în Franţa, un război în care au murit americani, chinezi, germani,
evrei. Şi aceste lucruri sunt întruchipări prevestitoare ale conflictului
mondial care va urma.
Isus a spus despre ultimele zile: “Atunci va fi un necaz atât
de mare cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va
mai fi” (Matei 24:21). Şi aşa este. Niciodată nu au fost în istoria omenirii
astfel de necazuri ca acelea creeate de cuptoarele şi camerele de gazare ale
naziştilor, măcelurile în masă ale lui Stalin sau acelea ale lui Mao-Tse-Tung.
Când Isus a spus: “Dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate,
nimeni n-ar scăpa...”, nu existau mijloace de distrugere care să fi putut
periclita pe toţi oamenii. Oamenii posedau săgeţi şi suliţe. Nimeni nu putea
pune în pericol existenţa întregii omeniri. Acum sunt disponibile instrumente
de nimicire generală.
Dar de ce să mergem atât de departe? Însuşi comunismul este
o împlinire a profeţiei. El seamănă cu marele Anticrist prezis în Scriptură: “I
s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască; şi i s-a dat stăpânire
peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam”.
Un alt profet a descris puteri ca ale comunismului. El spune
că ele-şi lărgesc dorinţa ca locuinţa morţilor şi sunt ca moartea şi nu se pot
sătura până ce nu strâng la ele toate naţiile şi îngrămădesc la ele toate
popoarele.
Noi, creştinii, considerăm această ambiţie ca fără de sens.
Oare Stalin a fost un om fericit când impunea voia lui unui miliard de oameni
şi când era aplaudat drept cel mai mare geniu? Soţia lui s-a sinucis. El a
băgat în închisoare pe membrii propriei sale familii. Nu avea încredere în
nimeni, nici măcar în tovarăşii lui cei mai intimi şi aceasta pe bună dreptate.
Adepţii lui cei mai apropiaţi aşteptau moartea lui ca să-l denunţe drept
ucigaş. Hruşciov relatează că Stalin a exclamat odată: “N-am încredere nici
măcar în mine însumi!”
Există o poveste despre un om bogat care era foarte bolnav. I
s-a spus că se va vindeca numai dacă va purta cămaşa unui om fericit. El
trimise pe slujitorii săi să găsească un om fericit şi să cumpere de la el
cămaşa, oricât de mult ar costa. Însă servitorii n-au putut găsi nici un om
fericit. Fiecare era invidios pe fericirea altuia sau dorea mai mult decât
poseda sau era ros de ambiţii de neatins. După multă căutare, au găsit în sfârşit
un tăietor de lemne, gol până la mijloc, care-şi făcea munca lui grea cu
voioşie, cântând în acelaşi timp. Ei l-au întrebat: “Eşti fericit?” la care el
răspunse “Pe deplin”. Atunci i s-a oferit o sumă mare pentru cămaşa lui. Din
nefericire, n-avea cămaşă.
Fericirea nu constă în a domina lumea, ci în unirea cu
Dumnezeu. Prietenii noştri comunişti nu cunosc acest secret. Din această cauză
ei au ambiţii mari, dar nu sunt satisfăcuţi niciodată şi sunt mereu mai îndepărtaţi
de utopia pe care pretind că o creează.
Prietenii noştri atei se plâng adesea despre progresul lent
al cauzei lor în Uniunea Sovietică. Îi putem asigura: vor reuşi! Anticristul a
cărui cale o pregătesc va poseda conducerea mondială. Comunismul va triumfa
pentru ceea ce, în istorie, este un timp scurt.
Dar, în cele din urmă, Isus Se va reîntoarce. Picioarele Lui
vor sta pe muntele Măslinilor în Israel. Biblia scrie: “Orice ochi Îl va vedea”.
Şi lucrul acesta trebuie să fi părut de neînţeles când evanghelistul Ioan l-a scris.
Cum ar fi putut cineva din Spania sau din Africa de Nord să-L vadă pe Isus
coborându-se în Israel?
Ei bine, televiziunea dovedeşte că profeţia Bibliei este
adevărată. Întreaga lume a privit jocurile olimpice în timp ce se desfăşurau,
întreaga lume va fi martoră a revenirii lui Isus.
Şi atunci orice genunchi se va pleca la numele lui Isus, al
celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi fiecare
limbă va mărturisi, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.
Va veni fericita zi când toată puterea se va afla în mâinile
lui Isus Cristos. După întoarcerea Sa pe pământ şi sub conducerea Lui totală,
sărmana noastră planetă va fi izbăvită de păcatele şi necazurile ei.
Înainte să vină acel timp, trebuie să trecem mai întâi prin
groaznice catastrofe. Printre semnele calamităţilor ce se apropie, sunt şi
multele conferinţe de pace şi convorbirile despre limitarea armamentului, care
de asemenea sunt prezise în Biblie: “Când vor zice: “Pace şi linişte!”, atunci
o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată
şi nu va fi chip de scăpare” (1 Tesaloniceni 5:3).
Când apostolul Pavel a scris această profeţie, oamenii nu
aveau mijloace de a provoca o distrugere bruscă pe pământ. Aceasta nu putea fi
realizată cu săbii sau cu lăncii. Acum popoarele posedă arme nucleare.
Profeţiile devin excepţional de importante în aceste zile.
Isus a prezis că neamurile vor stăpâni peste Ierusalim “până se vor împlini
vremurile neamurilor”. Faptul că evreii au obţinut în 1967 stăpânire deplină
asupra Ierusalimului şi a Palestinei poate fi un prim semn că vremea neamurilor
— adică, timpul când neamurile (ne-evreii) pot face parte din Biserica lui Cristos
şi astfel să fie mântuite pentru veşnicie — este aproape de sfârşit. Este
extrem de urgent ca oamenii să creadă în Cristos şi să vină la El cât mai este
timp. Este o stratagemă satanică faptul că, tocmai în această epocă “Manualul
ateului” răspândeşte îndoiala în ceea ce priveşte valabilitatea şi existenţa
profeţiilor.
Această carte este ea însăşi o împlinire tragică a unei
profeţii biblice: “Propovăduirea Evangheliei este o nebunie pentru cei ce sunt
pe calea pierzării...” Oponenţii noştri atei vizitează deseori bisericile
ortodoxe, în scopul de a cunoaşte subiectul lor. Uneori, pe când se află acolo,
ei exprimă o rugăciune tăcută, simţindu-se ei înşişi copleşiţi de sfinţenia
locului.
Acolo ei aud vechile cântări ale poporului rus, cântări de
laudă către Fecioara Maria: “Plecăciune ţie, cea plină de har; Domnul este cu
tine”. Dacă ar cunoaşte proorociile biblice, ar găsi că evanghelistul Luca a
menţionat în cântarea Mariei, compusă când a zămislit pe Isus, aceste cuvinte: “Toate
neamurile îmi vor zice fericită” (Luca 1:48).
Creştinii nu pun niciodată la îndoială proorociile, fiindcă
ei găsesc că multe se aplică lor şi vieţilor lor. Când devenim creştini, aflăm
că şi lucrul acesta a fost proorocit cu mult înainte. Citim în Biblie că
Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii să aparţinem lui Isus Cristos.
Cât de departe în trecut ajunge această profeţie!
Apoi găsim proorocit şi viitorul nostru: “Ca să se arate în
veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de
noi, în Cristos Isus”. Astfel noi ştim care este sensul vieţii noastre şi că
bunătatea lui Dumnezeu ne este păstrată.