PROOROCIA
Autorii cărţii “Manualul ateului” neagă posibilitatea
proorociei. Ei tăgăduiesc proorociile “în numele ştiinţei”. Atunci cum se face
că Sir Isaac Newton, un savant prin excelenţă, omul care o fost supranumit “tatăl
raţiunii”, a scris o carte intitulată “Observaţiile proorocilor?” El este
acela care ne-a dat prima cronologie cu adevărat ştiinţifică a istoriei lui Isus.
Dar în loc să ne contrazicem dacă profeţia este posibilă, să
analizăm faptele. Faptele vorbesc de la sine, atunci când sunt dovedite. Există
fapte care să indice că proorocii au fost împlinite?
Chiar şi o cunoştinţă superficială a Bibliei dă la iveală
sute de profeţii care au fost împlinite şi altele care se împlinesc sub ochii
noştri.
Mai întâi de toate, sunt proorociile privind pe Isus Cristos,
Care este marele subiect al Bibliei.
În Biblie se proorocise că Isus Cristos va trebui să fie un
urmaş al lui Avraam şi să aparţină tribului lui Iuda. Proorocul Mica a prezis
cu 700 de ani înainte de evenimentul real, că Cristos Se va naşte în oraşul
Betlehem. Cam în acelaşi timp, Isaia a vorbit despre lucrarea Lui de slujire şi
suferinţă, dând o descriere a vieţii pe care Cristos o va duce. Profetul
Zaharia a prezis că Isus va intra în Ierusalim smerit şi călare pe un măgar.
Psalmul 41 profetizează trădarea Lui de către unul din ucenicii Săi. Zaharia a
precizat cât va primi trădătorul pentru această trădare şi ce se va întâmpla cu
banii luaţi. Faptul că Isus va fi biciuit şi scuipat a fost de asemenea spus
mai înainte.
Aproximativ cu cinci secole înainte de Cristos, profetul
Zaharia a scris că odată poporul va privi la Dumnezeul pe care L-a străpuns.
David a indicat că atât mâinile cât şi picioarele Sale vor fi străpunse. Tot
astfel şi învierea Lui Isus a fost prezisă.
Să admitem că unele din aceste proorocii pot fi ridiculizate
sau şterse, pretinzând că “împlinirea” lor a fost aranjată de Isus şi adepţii
Săi — ca bunăoară, intrarea Sa în Ierusalim călare pe un măgar sau strigătul
Lui pe cruce “Mi-e sete!” Dar oare şi soldaţii romani au aranjat cu bună
ştiinţă împlinirea proorociei cuprinsă într-un psalm: “Îşi împart hainele Mele
între ei, iar pentru cămaşa Mea trag la sorţi?” Ce ştia un soldat roman despre
profeţiile evreieşti sau ce-i păsa de ele? Totuşi, toţi istoricii răstignirii
au menţionat cu meticulozitate amănuntul despre tragerea la sorţi pentru cămaşa
Lui, iar Ioan adaugă amănuntul că acea cămaşă fără nici o cusătură era prea
valoroasă ca să fi fost ruptă în bucăţi şi împărţită între cei patru soldaţi.
De aceea tragerea la sorţi.
Dar ce este cu cel mai mare eveniment dintre toate, învierea
lui Isus din morţi? Ar fi putut El oare s-o fi înscenat?
Chiar dacă Isus ar fi fost un mare înşelător, cum presupun
unii atei, ar fi putut El, oare, sub ochii evreilor şi ai romanilor, să fi
aranjat să nu moară pe cruce, să nu i se zdrobească oasele odată cu ale tâlharilor
(ca împlinire a unei alte proorocii clare) şi să nu moară nici în mormântul pecetluit,
păzit? Şi dacă ar fi reuşit toate acestea, ar fi putut El să Se lase în seama
ucenicilor Săi îngroziţi, laşi, ca ei să treacă prin grupul de soldaţi, să
rostogolească piatra sigilată şi să-L elibereze fără nici o piedică? Este de
neconceput.
Mommsen, faimosul istoric al imperiului roman, numeşte învierea
Mântuitorului “faptul cel mai bine stabilit al istoriei romane”. Este imposibil
să fi fost înscenată de oameni. Ea era împlinierea unei profeţii.