CAPITOLUL 5
CUVÂNT
SAU IMAGINE
Şi
oamenii credincioşi pot ajunge la astfel de efecte printr-o meditaţie
evlavioasă camuflată. O golire pasivă poate să se producă şi printr-o privire
fixă necurmată la o luminare sau asupra unui obiect de meditaţie. Chiar şi în
misticism, lucrul acesta este predominant. Şi repetarea continuă a unor silabe
sau cuvinte ca de exemplu: "aleluia" poate să producă asemenea
fenomene. Aceste explicaţii nu trebuie să ne facă să credem că nu mai avem voie
să stăm liniştiţi înaintea lui Dumnezeu ci trebuie să ţinem la timpul nostru
liniştit, însă nu cu o minte pasivă şi goală. Să ne amintim aici numai de
Psalmul 1 sau Iosua 1:8, unde este amintit cum trebuie să cugetăm la Cuvântul
lui Dumnezeu şi să-l învăţăm pe dinafară, lucru care înseamnă tocmai contrariul
faptului de a sta cu mintea inactivă.
Adevărurile
duhovniceşti însă sunt procurate prin minte şi nu prin simţiri. Cine aude
Cuvântul lui Dumnezeu şi-l înţelege aduce multă roadă (Matei 13:23). "Cine
are urechi de auzit să audă", spune Domnul Isus de multe ori. Nu se spune
"Cine are ochi să vadă". De aceea Sfânta Scriptura învaţă şi despre
înnoirea minţii (Romani 12:2) şi despre o cercetare intelectuală (Efeseni 5:10).
Înţelegerea ce însemnează voia lui Dumnezeu (Efeseni 5:17) indica o
recunoaştere a ceea ce s-a auzit şi care este alimentată din Cuvântul lui
Dumnezeu citit.
Acelaşi
cuvânt grecesc "synioni" se găseşte şi pe lângă locul arătat deja în
Matei 13:23 şi în Luca 24:45. Textual se spune acolo despre Isus: "El le-a
deschis mintea, ca sa înţeleagă Scripturile („synienai"). Însemnează o
înţelegere cu inima aşa cum scrie în Matei 13:15, chiar dacă şi în cazul acesta
este formulat negativ.
În final,
acest lucru este un rezultat al citirii Bibliei şi al ascultării faţă de pretenţiile
Sfintelor Scripturi. Atunci Dumnezeu deschide şi astăzi prin Duhul Sfânt
înţelegerea pentru Cuvântul Său. "Căci cuvintele pe care vi le-am spus Eu
sunt duh şi viaţă (Ioan 6:63) spune Domnul Isus.
Imaginile
oferite ochilor alimentează primordial firea veche iar consumul de imagini
exagerat impresionează sfera sentimentală a "eului propriu" şi
acţionează în consecinţă ca atare: emoţionare, pasivitate şi o crescândă
raţiune spre duşmănie. Tocmai în ceea ce priveşte mintea, noi ar trebui ca st
fim desăvârşiţi (oameni mari - maturi) (1 Corinteni 14:20), căci aşa ne învaţă
Cuvântul.
Privitor
la desfăşurarea din ultimele zile (din zilele din urmă) Biblia ne spune despre
"...oameni stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa" (2
Timotei 3:8).
Această
ostilă dezvoltare a raţiunii se reliefează toi mai mult. Înainte se mai spunea
încă: "Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva
Ta" (Psalmul 119:11). Astăzi se spune acest lucru lărgit: "Eu mă rog
mult, în special în limbi, ca să nu păcătuiesc". Acest lucru ilustrează
foarte clar deplasarea de la raţiune la iraţionalism, în final de la cuvânt la
imagine. Noi trăim astăzi într-un secol unde literatura este depăşită. Mai înainte
agentul cel mai mare al puterii era cuvântul, astăzi televiziunea şi video-ul
au ajuns să arate imaginea evenimentelor. Înainte se spunea: "Aşa este
scris", astăzi se aude însă tot mai mult: “Eu am trăit".
Prin
aceasta nu trebuie să se creadă că trăirile, experienţele ar fi în principiu
rele sau că ele ar trebui să fie negate.
Oricine
Îl urmează pe Isus cu credincioşie va face experienţe cu Domnul său. Dar
credinţa noastră nu se întemeiază pe experienţe sau simţuri ci pe Cuvântul lui
Dumnezeu şi pe realităţi. Totuşi nu întotdeauna simţurile sunt de depreciat şi
în principiu negative. Ceea ce se poate totuşi vedea astăzi, este o tot mai
mare dislocare a accentuării centrelor de greutate. Suntem tot mai mult orientaţi
spre experienţe şi simţuri şi tot mai puţin spre Cuvânt. Însă şi Duhul Sfânt poate
să lucreze în noi în mod indubitabil sentimente. Totuşi, invers, sentimentele
şi o atmosferă emoţională nu va putea provoca lucrarea Duhului Sfânt.
De
asemenea aceste realizări, nu trebuie să trezească impresia că mintea ar fi ultima
instanţă a omului pentru acceptarea adevărurilor duhovniceşti. Inima omului este
aceea, adică adevărata şi lăuntrica sa personalitate, căreia şi mintea îi este
subordonată. Totuşi paşii de ascultare duhovnicească trebuie să treacă prin
filtrul minţii reînnoite prin care personalitatea omului se va respecta. O
ocolire sau o întrerupere a minţii înseamnă însă a nu ţine seama de
personalitatea proprie, adică de voinţa omului. Acest lucru este străin de
Duhul Sfânt.