CAPITOLUL 26
SUFLUL
AMĂGIRII
Oare din
susnumitele fapte nu reiese în mod aproape inevitabil concluzia, că aceste
semne şi minuni cad tocmai în timpul amăgirilor vestite pentru vremurile din
urma? (2 Tesaloniceni 2:9). Că aceste amăgiri vor fi în mod deosebit eficace în
ultimele zile, iar lucrul acesta ni l-a povestit Noul Testament (Matei
24:11-28)?
Într-un
mod remarcabil expune Gerhard Maier în comentariul asupra capitolului 24 din
Matei. "Surprinde faptul că Isus pune păzirea de amăgire chiar la început.
Amăgirea este pentru adunare mai periculoasă decât prigonirea, căci prigonirea
uneşte adunarea, pe când amăgirea o dezbină. Prigonirea lasă să iasă la iveală
ce este veritabil, amăgirea lasă să triumfe ce este fals...
Însă ce
era cel mai grozav lucru în acele timpuri? Suferinţele fizice? Nu! Catastrofele
şi războaiele? Nu! Prigoana? Nu! Versetele 23-27 ne dau răspunsul: Amăgirea...
Din aceasta se înţelege cât de necesară este lupta împotriva învăţăturii eretice".
Acest
lucru ne aminteşte de înştiinţarea pe care o citim în Epistola lui Iuda; noi
trebuie să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru
totdeauna.
Astfel
aş vrea să repet cuvântul de înştiinţare al lui Wilhelm Busch, pe care l-a spus
în legătură cu efectuarea de minuni ale evanghelistului vindecător, germanul Hermann
Leiss: "Diavolul se poate preface într-un înger de lumină", aşa cum
ne spune Biblia. Se poate deci întâmpla ca o mişcare să slăvească numele lui
Isus şi să aibă totuşi un duh "străin" un foc "străin"
(Levitic cap. 10)...
Minunile
nu dovedesc nimic, căci după Apocalipsa 13:13 şi duhul din locuinţa morţilor
face minuni.. Nu! Cu acest duh noi nu vrem să avem de-a face!... Inima noastră
strigă după trezire, însă nu pe acest drum al vechii sau noii mişcări lansate
de penticostalism. Nu! Pe acest drum, nu!"