CAPITOLUL 23
VINDECĂTORI
PRIN MINUNI
Şi Oral
Roberts propovăduieşte foarte hotărât însărcinarea de vindecare. Încă de
decenii el ţine campaniile sale de vindecare. Prin metodele sale de a scoate
din buzunarele oamenilor bani de cheltuială, el s-a arătat fireşte mai mult ca
un lup în piele de oaie decât ca un umil slujitor al lui Cristos.
Astfel
el a expediat basmale de rugăciune şi chiar "apă sfinţită" care
aplicată în mod corect trebuia să vindece tot felul de boli.
Lui
William Branham i-a apărut un înger, care după spusele sale venea din prezenţa
lui Dumnezeu şi care i-a comunicat că el are darul de a vindeca. El tăgăduia
Trinitatea şi credea că Cuvântul lui Dumnezeu ne-ar fi dat în trei feluri: prin
zodiac, prin piramidele egiptene şi prin Sfânta Scriptură. Branham era unul
dintre categoricii apărători ai vindecării necesare şi a transmiterii duhului
prin punerea mâinilor. El avea putere de vindecare de necrezut şi simţea
adeseori călduri în mâini, atunci când atingea locul bolnav. Prin puternicele
sale capacităţi oculte, el putea să recunoască bolile şi păcatele chiar şi la
oameni pe care nu-i cunoştea. Făcea aceasta prin inspiraţie
"medium-ală", mişcarea, care de cele mai multe ori îi punea la
dispoziţie baza organizatorică, erau oameni de afaceri ai deplinei Evanghelii.
Când
Branham a murit, Demos Sakarian scria: "Reverendul Branham a făcut adeseori
afirmaţia că singura comunitate de care aparţinea era aceea "Oameni de
afaceri ai deplinei Evanghelii". Trebuie remarcat că această comunitate a
avut o enormă influenţă financiară că şi organizatorică în răspândirea mişcării
carismatice şi încă o mai are şi azi.
Desigur
că ar trebui citate şi alte exemple concludente, dar fără excepţie în toate dai
de acelaşi tipar de bază.
Oare
prin aceste învăţături şi practicări de slujbe de vindecare nu revenim la nişte
izvoare care sunt cât se poate de periculoase? După Apocalipsa 13:3 o minune de
vindecare va fi odată în gura întregii lumi; Supraomul Anticrist, va fi
vindecat de o rană de moarte de care toată lumea se va mira. O privire în
literatura lumii, vădeşte că tema de vindecare, în special în cadrul Erei Noi,
este tema care stăpâneşte. Vrăjitoarele folosesc în seminarile lor de la sine
înţeles teme ca intuiţie, proorocie, vindecare intelectuală şi spirituală. Oare
nu se întâmplă aici o escatologie (doctrină privind soarta omului după moarte),
o conducere spre o manifestare supranaturala a viitorului amăgitor (Apocalipsa
13:13-14) şi anume atât în domeniul lumesc cât şi în cel creştinesc? Noi trăim chiar
în zilele noastre, o adevărată revărsare a spiritismului. Ziarul "Die Welt",
vorbeşte despre cum Satan materializează viaţa sufletească a acestei generaţii,
împărăţia morţilor îşi face intrarea cu putere.
Astfel a
explicat Wimber într-o solie către membrii bisericii sale, de curând: "Vor
apare oameni care au văzut pe Domnul Isus Cristos şi care vor face semnele şi
minunile unui apostol. Noi nu am mai avut oameni de felul acesta din primul
secol. Totuşi, dacă Dumnezeu a întrebuinţai acest lucru la început, de ce să nu
facă acest lucru şi la sfârşit? Mai departe va exista o nouă înţelegere a
supranaturalului. Apariţii de îngeri vor fi ceva obişnuit în adunări şi chiar
Domnul Însuşi va apare în săptămânile, lunile sau anii următori. Vindecările
vor deveni atât de obişnuite, încât şi copiii vor fi în stare să le facă pe
temei obişnuit... chiar şi învieri din morţi vor deveni un bun general.... Apoi
veţi vedea evanghelişti care vindecă, care vor ridica mâinile lor sus şi din
ele va ţâşni lumină. Dacă aceasta lumină va întâlni pe cineva care este bolnav,
acela va fi vindecat imediat. Veţi vedea mâini şi alte membre amputate crescând
la loc dacă lumina din mâinile lor le va întâlni."
Unii din
cei care au luat parte la congresele lui Wimber şi Bonake, relatează despre
experienţe psihice puternice ca: odihnă în duh, stări fermecătoare, simţământ
nemaiauzit de fericire, râsete şi plânsete în duh, etc. Este oare "Al
treilea val" al lui Wimber şi apariţiile însoţitoare ale altor evanghelişti
vindecători, ceva nou? Acestor susţinători ai "evanghelizărilor
Power" nu trebuie să li se sustragă pe nedrept nici un pasaj despre seducerea
spirituală care este publicată în "War on the Saints". Sub tematica
cum poate un duh fals să se manifeste în timpul unei propovăduiri şi chiar şi
printre copiii lui Dumnezeu, autorii Evan Roberts şi Jessie Penn-Lewis
relatează în parte anticiparea uluitoare a evenimentelor actuale. Majoritatea
celor prezenţi nici nu doresc să recunoască amestecurile strecurate acolo. Unii
cad pe jos, fără puterea de a suporta mai departe emoţia încordată. Alţii sunt
aruncaţi încolo şi încoace de către o putere supranaturală iar alţii încep să strige
extatic. Vorbitorul părăseşte amvonul şi trece mai departe pe lângă un tânăr,
care este conştient de o stare de extaz, ce mult timp nu-l părăseşte. Mulţi râd
într-un torent de fericire. Alţii au primii într-adevăr ajutor şi binecuvântări
duhovniceşti prin expunerea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin acţiunea netulburată
a Duhului Sfânt, înainte de a se atinge acest punct culminant. Din acest motiv
ei iau următoarele apariţii ciudate, venind de la Dumnezeu. Ei nu pot face deosebirea
între cele două curente cu totul diferite venite prin acelaşi canal. Dacă se
îndoiesc de degenerare atunci ei se tem ca să lupte împotriva convingerii lor
interne, care le spune că începutul a fost de la Dumnezeu. Alţii ştiu bine că
judecata lor duhovnicească trebuie să respingă manifestările menţionate, însă
din cauza binecuvântărilor (avantajelor) primite ei înăbuşe reflectarea lor
asupra acestui lucru şi spun: "Noi nu putem înţelege de fapt aceste
apariţii fizice. Însă nu este necesar să înţelegi tot ce face Dumnezeu. Noi
ştim numai că propovăduirea adevărului a fost de la Dumnezeu şi că a corespuns
nevoilor noastre. Nimeni nu poate pune la îndoială sinceritatea şi motivele
curate ale vorbitorului... de aceea cu toate că noi nu înţelegem restul şi
admitem că ne îndepărtează, totuşi totul trebuie să fie de la Dumnezeu".
Această rază de lumină luminează starea de amestec în care spre exemplu a ajuns
Biserica de la trezirea din Wales, căci aproape fără excepţie în fiecare ţară
unde a început o viaţă nouă după scurt timp a fost amestecat un duh amăgitor cu
cel adevărat. Şi tot aşa aproape fără excepţie a fost primit falsul împreună cu
veritabilul pentru că cei credincioşi nu au avut cunoştinţă despre posibilitatea
unor astfel de influenţe care concurau.
Nu se
cunoaşte nici o religie, oricât ar fi ea de falsă care să nu aibă în oferta ei
vindecarea în vreo formă oarecare.
Pe drept
cuvânt se plânge Peter May: "Accentuarea care se pune astăzi pe vindecări
acţionează nevrotic. Exteriorizarea, ceea ce se vede şi este temporar sunt
împinse înainte ca punct central, în timp ce interiorul, nevăzutul şi veşnicul
sunt neglijate. Prin aceasta vom fi abătuţi de la valoarea pozitivă a
suferinţei... Se ajunge acolo, că acela care umblă cu semne şi minuni, şi care
împinge înainte ceea ce este imediat şi spectacular, acela neglijează
îngrijirea bolnavilor cronici. Această unilateralitate lasă să parvină o falsă
aşteptare privitor la sănătate şi existenţa mântuirii, şi sapă la rădăcina
siguranţei mântuirii acelora care nu sunt vindecaţi. Cu privire la sănătatea
duhovnicească a bisericii aceste fapte sunt de o importanţă considerabilă".