CAPITOLUL 18
CUM
A FOST REDESCOPERITĂ ÎNSĂRCINAREA DE VINDECARE
La
aceasta trebuie să schiţăm pe scurt, fără pretenţie la desăvârşire, prin care
oameni-cheie ai pretinsei însărcinări de a vindeca a fost redescoperită această
însărcinare şi prin care a fost propovăduită în adunări. Tema vindecării a fost
întotdeauna un domeniu al mişcării penticostale şi carismatice de mai târziu.
Totuşi cum a ajuns ea să pătrundă în bisericile de bază şi în bisericile
libere? Căci realitatea este că tematica vindecării abia în ultimele decenii
sau în chiar ultimii ani şi-a câştigat actualitatea.
Nu se
citeşte despre nici unul din misionarii veacului precedent, nici despre oameni
ca Bartholomeus Ziegenbalg sau William Carey, care încă mai înainte să se fi
încumetat ca pe lângă propovăduire să fi practicat şi slujba de vindecare.
Astfel David Livingstone scrie într-o scrisoare: "Practica mea este aici
extraordinar de mare. În prezent am pacienţi care au venit aici de la mai mult
de 200 km depărtare ca să fie trataţi. Multe cazuri foarte grele au fost aduse
în faţa mea şi uneori carul meu era pur şi simplu asediat de orbi, şchiopi şi
paralizaţi. Ce rezultat imens ar fi obţinut, dacă unul din cei şaptezeci de ucenici
ar fi fost aici, pentru ca printr-un singur cuvânt să-i fi vindecat pe toţi! De
altfel ei sunt pacienţi minunaţi. Aici nu există vaiete. La operaţie stau chiar
şi femeile nemişcate".
Chiar la
porunca aceasta de trimitere în lume a celor doisprezece, respectiv a celor
şaptezeci de ucenici, se referă astăzi tot mai mult această însărcinare de
vindecare, pentru o legitimare conform Bibliei.
David
Livingstone, unul din cei mai binecuvântaţi misionari, nu ştia nimic despre
această putere deplină de vindecare. Oare acest slujitor mai vechi al lui
Dumnezeu nu avea deplina Evanghelie?
Tot atât
de vrednic de amintit, din punct de vedere istoric este şi ceea ce Roland Brown
a scris în legătură cu aceasta în anul 1924 în biografia sa: "Dumnezeu
este bun, Isus este minunat"
"Eu
mi-am imaginat cât de minunat ar fi dacă am putea atinge pe cineva şi Domnul
să-l vindece. Fireşte că până acum eu nu am auzit de astfel de vindecări în
timpul nostru. Nici în predici această temă nu a apărut şi eu nu am citit nici
o carte despre acest lucru şi nici nu am văzut măcar vreun articol în vreo revistă.
În mine trăia marea dorinţă ca ceea ce s-a întâmplat la începutul
creştinismului, să se mai întâmple şi astăzi".
Roland
Brown trăia pe atunci în Chicago. Parţial mai existau încă efecte ulterioare
marii treziri din timpul lui D.L. Moody, care a lucrat acolo atât de
binecuvântat. Este oare posibil ca creştinătatea de atunci să fi lăsat pur şi
simplu deoparte un aşa pretins esenţial aspect al propovăduirii?
Care au
fost însă atunci oamenii-cheie pentru redescoperirea acestui dar absent de
multă vreme?
Cameron
Peddie, un preot scoţian al bisericii anglicane şi-a numit cartea în mod
semnificativ "Darul uitat", în carte el tratează vindecarea
bolnavilor ca o însărcinare biblică permanentă. El scrie în observaţiile sale
despre "puteri vindecătoare": "Acela care execută tratamentul
este totdeauna conştient de faptul că puterea trece prin el (dacă el este
intern destul de receptiv) şi pacientul simte o căldură ciudată sau un val de răceală.
Căldura care se naşte în locul bolnav este uneori atât de puternică încât
pacientul exclamă: "Ah, dar arde prea tare!"
Din ce
izvor îşi primeşte acum Cameron darul şi însărcinarea sa? Influenţa spiritistă
este foarte evidentă. El mărturiseşte că în anul 1942 a mers la un
"mediu": "Treptat trăsăturile feţei ei păreau că se schimbă şi
iau o înfăţişare orientală. Ea se găsea într-o stare de "transă"... Noi
aveam senzaţia că suntem în prezenţa unui înger... desigur nu în a unui diavol.
Ea a pus mâinile deasupra soţiei mele... Medium-urile spiritiste vindecau în
numele şi în puterea duhurilor confidente, care nu erau neapărat rele, însă nu
aveau trup".
Chemarea
sa la a face din nou cunoscută bisericii însărcinarea de vindecare s-a petrecut
în felul următor: "Eu i-am spus lui Dumnezeu: ‚Tată, eu sunt încă tot în
întunerec. Cum pot da fraţilor mei mai departe însărcinarea de vindecare aşa
cum trebuie? Când voi intra în dormitorul meu, voi deschide Biblia. Te rog lasă
ca primele cuvinte pe care le voi vedea, să fie o solie care să îmi dea porunca’.
Eu am arătat cu degetul spre un verset şi vroiam chiar să-l citesc când Biblia
s-a răsfoit de la sine trei foi una după alta aşa ca şi când ar fi fost mişcate
de către o mână nevăzută".
Această
chemare pentru însărcinarea de vindecare este dincolo de orice îndoială o
cârmuire de "medium", o lucrare a duhurilor înşelătoare. Potrivit cu
1 Timotei 4:1, ele vor acţiona în mod foarte activ, la sfârşitul zilelor în mod
special.