CAPITOLUL 17
VINDECĂTORII
SPIRITIŞTI ŞI SIMPTOMELE ÎNSOŢITOARE
Simţirea
căldurii este şi ea un vechi şi cunoscut fenomen însoţitor al vindecătorilor
spiritişti, respectiv al vindecărilor spiritiste. Acest lucru trebuie dovedit
prin unele citate.
Harry
Eduard, cel mai renumit vindecător spiritist din Anglia, explica cum spiritele
oamenilor morţi acţionau prin mâinile sale. La întrebarea cum el şi pacientul
percep evenimentul de vindecare, el a răspuns: „Înainte de toate căldură, acolo
unde se pune mâna. Atât cel care vindecă cât şi pacientul simt acest lucru.
Trebuie ca la aceasta să se producă o trecere de energie".
Despre
vindecătorul spiritist Starczewski, care lucra în Germania, se spunea într-un
jurnal: "El nu vindecă bolile personal ci ca "mediu" cu ajutorul
unei puteri de radiere cosmică, a unei călduri înmănuncheate care curge prin
mâinile sale, ca "mediu" al spiritelor din cealaltă lume, spune
el".
Paul
ucenic, autor de specialitate a unor teme ezoterice şi de vindecare spiritistă,
scria sub titlul: "Puterea vindecătoare a mâinilor" următoarele:
"La tratarea directă, vindecătorul va trebui să-şi dea osteneala să-şi
întrebuinţeze mâinile ca cea mai puternică armă a sa în luptă... Cei mai mulţi
vindecători simt puterea în braţe şi în mâini, şi ei mai ştiu că puterea nu
vine din ei înşişi, însă cu toate acestea ei acţionează cu ajutorul mâinilor
lor. La acest eveniment al punerii mâinilor, bolnavul simte în cele mai multe
cazuri o căldură care strabate ţesuturile şi oasele şi care conduc de regulă în
curând la dispariţia durerilor. Bolnavul crede că mâinile vindecătorului ar fi
calde, însă lucrul acesta nu este adevărat, el simte numai pur şi simplu
puterea".
Mereu se
accentuează că aceste puteri de vindecare ar fi un dar dumnezeiesc pentru
binele omenirii. De această convingere se leagă adeseori o angajare
dezinteresată.
Se poate
pune în mod îndreptăţit întrebarea: ce are de a face acest "mediu"
vădit cu "vindecătorii creştini?"
În
primul rând surprinde faptul ca după cum se arată din unele exemple ale
evangheliştilor vindecători ca şi a conducătorilor carismatici: aceste simptome
(căldură, etc) sunt uluitor de asemănătoare. Totuşi oare aceste lucruri ne
îndreptăţesc să ajungem la astfel de concluzii?