CAPITOLUL 16
O
SLUJBĂ DE VINDECARE POPULARĂ
Totuşi
în zilele noastre se impune din ce în ce mai mult o slujbă de vindecare de un
fel cu totul deosebit. Evanghelişti vindecători ca John Wimber, Reinhard
Brounke, Wolfram Kopfermann, Yougg şi alţii pretind că va creşte din ce în ce
mai mult numărul creştinilor de acest fel.
John
Wimber este un om simpatic şi activ, care are o expresie fascinantă şi care cu
siguranţă are în vedere numai binele adunării. Cu toate acestea o entuziasmare
puternică a maselor şi motive nobile nu ne scutesc de obligaţia de a cerceta
duhurile. Astfel Domnul Isus nu arată în nici un fel, că s-ar produce vreo stingere
a Duhului, prin faptul că credincioşii din Efes au cercetat duhurile acelor
care spuneau că sunt apostoli şi nu erau (Apocalipsa 2:2). Dimpotrivă ei au
fost lăudaţi pentru aceasta.
Cum s-a
întâmplat la John Wimber întoarcerea spre mişcarea carismatică, la omul care
astăzi probabil, contribuie cel mai mult la răspândirea slujbelor de vindecare
în creştinătatea din vest? Despre evoluţia lui s-au putut citi printre altele
într-o revistă engleză următoarele: „Înainte de a fi atât de avansat ca să
poată împărtăşi vederile soţiei sale (soţia lui s-a deschis pentru mişcarea
carismatică înaintea lui), aceasta vroia să ştie dacă el avea darul vindecării.
Într-o noapte pe când el dormea, ea luă mâna lui în mâna ei, o puse pe umărul
ei reumatic şi se rugă: "Doamne acum fă lucrul acesta!". Un val de
căldură străbătu deodată umărul ei şi John se deşteptă având mâna sa fierbinte
şi pulsând".
Ce se
poate reţine de la acest mod de vindecare? Acest lucru aminteşte mai degrabă de
contactele prin "medii" şi anume ale vrăjitoriei
"simpatia", decât de o minune de vindecare biblică. Personalitatea
lui Wimber, respectiv voinţa sa, este iară îndoiala ocolită. El fiind în somn,
a devenit "medium" pentru o putere spirituală care l-a întrebuinţat şi
l-a folosit ca un canal. Adevărurile duhovniceşti însă devin cunoscute prin
raţiune şi nu sunt transmise prin simţ. A ocoli sau a scoate din priză
raţiunea, înseamnă a nu ţine seamă de personalitatea, adică de voinţa omul.
După cum s-a spus deja, acest lucru este complet străin Duhului Sfânt.