CAPITOLUL 13
EXPERIENŢA
PEREGRINĂRII SUFLETULUI
Încă de
o şi mai mare influenţă din partea întunerecului poate fi această putere
străină care este în stare să scoată afară din trup chiar şi sufletul omului,
adică sinea lui însuşi sau "eul său", maşina biologică a omului.
Acest lucru este numit "peregrinajul sufletului". Este un cunoscut
fenomen al ocultismului şi spiritismului. Cartea morţilor a tibetanilor este
plină de astfel de comunicări. Cei care practică Yoga cred şi ei că pot să ducă
la îndeplinire acest lucru, şi pe aceeaşi treaptă sunt şl evenimentele de
moarte, care prin Elisabeth Kribler Ross şi Raymond Moody au căpătat o
publicitate mondială.
Raymond
Moody aude întotdeauna o voce pe care el o socoteşte dumnezeiască. La ce vrea
să conducă această permanentă auzire de voce, cred că s-a putut vedea prin
această comparare cu cele de mai sus. Obişnuinţa şi ultima auzire a unei voci
este socotită în spiritism ca un duh de control. Kribler Ross a experimentat de
mai multe ori peregrinări ale sufletului şi poate să relateze despre cel puţin
trei duhuri care-l controlează. De fapt el a trecut prin tot felul de fenomene
oculte.
Şi C.G.
Jung a avut un astfel de eveniment de moarte. Acest lucru nu trebuie să ne
surprindă neapărat, deoarece el a fost un spiritist activ care a admis în mod
deschis că şi-a extras psihologia şi învăţătura sa arhetipă din literatura
spiritistă. El avea de asemenea un duh de control (Philemon) şi a scris prefaţa
la "Cartea morţilor" tibetană, care desigur corespundea învăţăturilor
sale spiritiste prin înrudire spirituală.
Astfel
de oameni relatează în orice caz, cum ei se aşează singuri sau se văd zăcând şi
au impresia că plutesc undeva în spaţiu despărţiţi de trupul lor. Este de
menţionai acest lucru pentru că aceste fenomene şi-au făcut intrarea şi în
literatura creştină.
Din nou
carismaticii sunt în primul rând aceia care încadrează aceste fenomene oculte
intense ca acţionări dumnezeieşti ale Duhului Sfânt.
Astfel a
experimentat şi Demos Sakarian această peregrinare a sufletului: "Şi
atunci viziunea trecuse. Am observat cum m-am întors pe pământ. Sub mine era
Aowney din California. Acolo era casa noastră. M-am putut vedea
îngenunchind".
Acum
este vorba despre "Oamenii de afaceri ai deplinei Evanghelii", a căror
întemeiere se bazează pe viziunea de mai sus şi care nu sunt un fenomen
marginal, ci sunt grupa pe care se sprijineşte mişcarea carismatică, şi care a
popularizat-o aşa ca nici o alta. Şi acţiunea olimpică universală a lui Volkhard
Spilzers care a apărui cu totul altfel, atunci când el socoteşte că a văzut-o
în pretinsa viziune dumnezeiască, nu ar fi fost posibilă fără mâna, influenţa şi
puterea financiară a acestei grupe.
Şi
Roland Buch, căruia i se datoreşte apariţia în editura "Leuchter" ("Luminătorul")
a cărţii „întâlniri cu îngeri" se vede pe sine după întoarcerea sa de la
sala Tronului lui Dumnezeu şezând aplecat peste masa de scris.
În
cartea lui Bilquis Sheikh, citim despre experienţe asemănătoare şi Kathrin
Kuhlman poate relata acest lucru.