CAPITOLUL 11
PARALELE
ÎNTRE ERA NOUĂ ŞI MIŞCAREA CARISMATICĂ
Oare
între două astfel de curente aparent diametral opuse, poate să existe în fapt
vreo înrudire duhovnicească? Se pot trage oare în realitate paralele între ele?
Astfel de întrebări sunt îndreptăţite.
Cu
ajutorul unor exemple am vrea să arătăm că totuşi există în parte asemănări
uluitoare între ele. Acest lucru nu se referă însă numai asupra accentuării
paralelelor în ceea ce priveşte pretinsa revărsare a Duhului Sfânt. În timp ce
din partea creştina proorocia lui Ioel este adusă ca o explicaţie pentru
lămurirea capacităţilor supranaturale din ce în ce mai crescânde care se
manifestă la cei credincioşi, ucenicii mişcării Era Nouă se refera la aşa
numita revărsare a duhului vărsătorului (în Zodiac). Aceasta ar produce după
cum se pretinde o dezvoltare a credinţei, care înarmează oamenii cu puteri ezoterice
(înţeleasă numai de cei iniţiaţi în această învăţătură) în ceea ce priveşte
darurile. Surprinzător este şi faptul ca amândouă curentele pun accentul foarte
mult pe vindecare.
Ca de
exemplu prezicerea lui David Wilkerson, cu referire la proorocia lui Ioel, se
interpretează aproape ca o anticipare "ţesută creştineşte" a
programului Era Nouă spre o iluminare spirituală.
Potrivit
Cuvântului lui Dumnezeu, mai spune el, noi putem admite că va exista numai un
timp limitat (poate numai puţine săptămâni sau luni) în care va fi posibil ca
orice om să facă o experienţă nemaipomenită cu Duhul Sfânt: fie mahomedan,
iudeu, politicieni, conducători şi dictatori... fie criminali de după gratii,
fie femeie de stradă, etc.
David
Wilkerson a spus sau a scris şi multe lucruri bune şi juste şi de trezire. Însă
aici el s-a dat de gol în mod vădit şi limitat prin falsa înţelegere a
proorociei lui Ioel şi prin inspiraţii amăgitoare. A doua revărsare a Duhului
din vremurile din urmă, este un eveniment făgăduit pentru rămăşiţa lui Israel
(Isaia 5:1-5; Ezechiel 39:28-29; Zaharia 12:10) şi nu pentru Biserică peste
care Duhul Sfânt s-a revărsat deja la început şi din belşug (Tit 3:6).
O
asemănare de duhuri este recunoscută şi la procedeele pentru primirea acestei
pretinse puteri dumnezeieşti năzuite. Mişcarea Era Nouă este în mod special
marcată de pasivitate şi de "călătoriile prin vis" dinlăuntrul
omului.
Într-un
prospect al "Programului de dezvoltare al conştiinţei" unde este
elogiat acest program, se arată de exemplu cum se poate ajunge la o astfel de
iluminare: producerea unui gol de gândire este un caz ideal. Cu cât te relaxezi
mai mult şi tolerezi cu atât mai bine şi mai plastic va deveni imaginea
spirituală. Astfel de îndrumări sunt efectul consecvent al creşterii valului de
pasivitate.
Pe un
domeniu asemănător propunerilor susţinătorului mişcării Era Nouă se situează şi
îndrumarea predicatorului penticostal Dornfeld atunci când el sub titlul
"A primi Duhul Sfânt" declară: "Deschide numai gura ta, aşa cum
un animal mic, flămând îşi deschide gura, apoi inspiră şi expiră atât de adânc
cât poţi cu gura larg deschisă. Să faci lucrul acesta atâta timp până când vei
simţi prezenţa lui Dumnezeu".
Tot pe
acelaşi domeniu spiritual al mişcării Era Nouă sunt şi următoarele versuri ale
mult cititului autor Ulrich Schäffer:
"Dumnezeu
este puterea de atracţie a pământului, este aerul, atingerea a două gânduri în
mine: credeţi aceasta şi eu îl voi urma".
Dan
Basham, un învăţător principal al tineretului unei misiuni, recomandă într-un
seminar, că pentru a se putea primi vorbirea în limbi şi botezul Duhului,
trebuie ţinut seama de următoarele: "Totul este gata" - acesta este
primul pas, apoi inspiră Duhul Sfânt şi crede că El a venit în tine... După ce
eu am făcut rugăciunea pentru voi - spune el mai departe - şi voi aţi deschis
gura şi aţi inspirat Duh Sfânt, eu vă voi spune să-L lăsaţi să se
exteriorizeze".
Dumnezeu
devine o putere impersonală care se primeşte prin inspiraţie sau alte proceduri
meditative. Această putere este concepută destul de des trupeşte, sub formă de
energie. Uneori ai impresia că este legată de un izvor de energie electrică.
Adeseori se relatează de asemenea cum străbate ca o senzaţie de căldură prin
tot corpul.
Tatăl mişcării
carismatice, Denis Bennett după primirea botezului cu Duhul Sfânt scrie
următoarele despre soţia sa:
"Nu!"
răspunse ea. "Însă ceva specific se întâmplă. Eu dormeam adânc atunci când
tu ai venit acasă; însă atunci când ai pus mâna pe mânerul uşii, a străbătut
prin casă un asemenea curent de putere, căci altfel nu-l pot numi - şi acesta
m-a trezit". Fenomene asemănătoare cunoaşte deja şi amintitul evanghelist
tămăduitor care fascinează, John Wimber. El scrie textual: "Mâinile mele
mă furnică de obicei şi sunt calde şi simt ceva ca un curent electric ieşind
din ele, atunci când eu rostesc o vorbă poruncitoare. Aceasta mă determină să
înţeleg că senzaţiile de furnicare sau de căldură sunt o ungere a Duhului Sfânt
pentru mine ca să tămăduiesc".
Mai
evidente devin aceste fenomene în următoarea întâmplare: Ana Watson este soţia
renumitului carismatic englez David Watson, care nu de mult a murit de cancer.
Cu toată proorocia lui John Wimber, că el se va vindeca de tumoarea sa, el a
murit de boala aceasta îngrozitoare. Ana Watson relatează despre timpul când au
fost împreună cu John Wimber. Odată, spre exemplu când au ieşit dintr-un
restaurant, unde fusesem cu John, Carol (soţia lui Wimber) şi câţiva alţii,
mâinile mele au început să tremure. John le lua şi le aşeză asupra lui David cu
cuvintele că ar fi pagubă ca toată puterea să fie risipită. Această tremurare
ţinea uneori o bună bucată de timp.
Oare aceasta
să fie acţiunea Duhului Sfânt, care după cum se ştie este o persoană şi nu o
putere impersonală care acţionează?
Aici
este vorba mai degrabă de o "Akku-Baterie" spirituală care în mod
diferit şi puternic, vădit necontrolabil, lasă să se scurgă o energie continuă,
care pe lângă aceasta mai poate fi şi risipită?
O astfel
de imagine a lui Dumnezeu corespunde mai mult reprezentărilor religioase a hinduşilor
şi şamanilor şi se potriveşte "fără cusătura secolului nostru în care
ocultismul creşte mereu".
De aceea
nu trebuie să fim surprinşi că mişcarea Era Nouă este atentă la fenomenele carismatice.
De exemplu revista "Noul Veac" sub titlul "Vindecare miraculoasă
înaintea altarului" prezintă o relatare entuziastă despre slujba
dumnezeiască de vindecare a pastorului Kopfermann. În mod semnificativ este
vorba despre punerea mâinilor pentru vindecare. Ceea ce trebuie să se ştie în
continuare de către membrii acestui grup, este că din mâini emană căldură, o
căldură binefăcătoare.
Revista
tipărită în spirit teozofic (teozofie = ştiinţa care susţine reîncarnarea
sufletului) "Der Templer" relatează foarte amănunţit pe prima pagina
sub titlul "Vindecare spiritistă" despre serviciul divin carismatic
de la marea biserica Sf. Petru următoarele: "Isus Cristos a dat porunca să
vindecăm, ceea ce El a îndeplinit trebuie să îndeplinim şi noi. Aplauze."
Kopfermann:
"Dumnezeu trece printre rânduri şi El vă va atinge. Mâna trebuie pusă pe
locul acela care cere vindecarea. Atât cât este posibil".
Theodore
Roszah, un specialist lumesc şi reprezentant al mişcării Era Nouă enumeră în
cartea sa "Animalul nedesăvârşit" ce este de adăugat după părerea sa
la acest curent. Acolo printre altele se spune: "Noua credinţă a penticostalilor
este în adunările carismatice înlăuntrul bisericilor mari".
Mai
lămurit Bach şi Molter, ca şi critici ai Erei Noi stabilesc următoarele:
"Cine are astăzi probleme pe care el însuşi nu le poate rezolva, nu mai
merge la un preot ci la un psiholog sau la una din multele grupări care fac
experienţe proprii. În zilele noastre se remarcă în prim plan chiar o nouă
dimensiune intensificată: Yoga, Meditaţia Zen, Mişcarea penticostală sau
carismatică, ocultismul, spiritismul, transcendentalismul, astrologia sau
metempsihoză (peregrinarea sufletului)".
Bineînţeles
că carismaticii vor fi percepuţi de către oamenii de la Era Nouă. Nu orice
aparţinător al curentelor penticostale sau neopenticostale este de acord cu
excesele existente în rândurile proprii. Cu toate acestea fenomenele sunt în
mod surprinzător asemănătoare.
Aşa
scrie de exemplu Arnold Bittlinger, prin care a venit mişcarea carismatică în
Germania, într-un articol având tema: "Vindecarea bolnavilor acţionată de
duhul, în Biblie şi astăzi" precum şi altele după cum urmează: "Darul
vindecării care zace în noi trebuie deprins şi desfăşurat mai departe precum şi
alte daruri care trebuiesc deprinse şi antrenate".
Acest
lucru însă aminteşte într-o paralelă uimitoare de programul de dezvoltare al
conştiinţei ucenicilor mişcării Era Nouă, unde de asemenea se învaţă că
darurile şi puterile (chiar şi cele supranaturale) se află într-o stare de
aţipire de sine şi că ele trebuiesc să fie dezvoltate.
Şi la
cazurile amintite mai sus în legătură cu slujba de vindecare a lui John Wimber
şi Wolfram Kopfermann, căldura amintită, respectiv senzaţia de căldură, nu
reprezintă o reacţie fizică a Duhului Sfânt, aşa cum se caută a se explica în
mod liniştitor. Făcând abstracţie de faptul că nu se găseşte acest lucru în
Biblie, aparţinătorii mişcării Era Nouă cunosc prea bine aceste fenomene şi văd
în ele o activitate pozitivă a puterilor cosmice a energiei vindecătoare,
respectiv a vibraţiilor dumnezeieşti, care în mod obişnuit se percep fiziceşte.
Una din
cele mai noi cărţi ale lui John Wimber se numeşte chiar "Al treilea val al
Duhului Sfânt". Şi mişcarea Era Nouă vorbeşte în zilele noastre despre un
al treilea val, care după părerea lor se răspândeşte în jur.
De fapt
nu este nici o exagerare, chiar având în vedere pe mulţi oameni cheie ai
acestor mişcări, dacă se caracterizează aceste curente ca o fanatizare a
creştinismului prin mişcarea Era Nouă.
Acest
lucru culminează chiar prin faptul că teozofii, care au ca întemeietoare a
acestei teorii pe doamna Blavatschy, şi care poate fi socotită ca o mamă spirituală
a mişcării Era Nouă, într-o apreciere a mişcării carismatice, teozofii se
exprimă într-o laudă extremă!
"Atitudinea
la rugăciune, harul şi minunea produsă a fost şi este încă mereu magie
conştientă sau inconştientă... Experienţa mea este că mişcarea de înnoire
carismatică de astăzi este un pas din partea părtăşiei creştine spre
ideal", aşa cum a arătat doamna Elena P. Blavatschy. Pe deasupra ei pun în
faţă un Dumnezeu personal, dar şi acest lucru este extins pe un Duh Sfânt care
poate fi considerat ca impersonal.