CAPITOLUL 10
PUNEREA
MÂINILOR ÎNTR-UN FEL NEBIBLIC
Foarte
adesea aceste fenomene apar în legătură cu punerea prea repede a mâinilor.
Această pripită punere a mâinilor este un semn practic de recunoaştere în toate
aceste curente fanatice. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie sau că ar trebui
să refuzăm a face punerea mâinilor. Despre acest lucru ni se relatează în
Sfânta Scriptură, însă singurul loc din Noul Testament care leagă punerea
mâinilor cu o poruncă, nu este o încurajare ci mai degrabă o avertizare. În 1
Timotei 5:22, apostolul Pavel atrage atenţia să nu se facă nimănui punerea
mâinilor cu grabă. Pavel dă şi cauza pentru care să nu se pună mâinile cu
grabă: "…ca să nu te faci părtaş păcatelor altora şi ca să te păstrezi
curat pe tine însuţi". De fapt se pare că scopul principal este pentru
numirea de prezbiteri; totuşi în sens general se lasă să se deducă şi o
indicaţie generală.
Există
un fapt dureros: cei care posedă duhuri înşelătoare în general pun mâinile cu
grabă. Duhul Sfânt în mod normal nu se transmite mai departe prin punerea
mâinilor de către oameni, pentru că El este Dumnezeu, şi Dumnezeu după cum se
ştie nu se lasă să fie slujit de mâini omeneşti (Faptele Apostolilor 17:25).
Duhul Sfânt Îl dă doar Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:32). Apostolul Pavel
compară chiar şi punerea sau învăţătura că Duhul Sfânt s-ar putea primi şi
altfel decât prin credinţă respectiv ascultare, cu facerea de farmece,
respectiv vrăjitoria (Galateni 3:1-2).
În cazul
punerii mâinilor în mod arbitrar oamenii voiesc în final să dispună de
Dumnezeu. Aceasta este însă activitatea magiei, răspândirea tot mai mult a
gândirii magice, chiar sub o mască a evlaviei, aparţinând în mod dureros
fenomenelor zilelor noastre şi mişcării Era Nouă. Cât de actuală a devenii
mişcarea Era Nouă chiar şi în anumite sfere ale creştinătăţii, încercăm să arătăm
în următoarele rânduri.