Subtila seducere a Bisericii > 9. Pierderea controlului de sine


CAPITOLUL 9
PIERDEREA CONTROLULUI DE SINE

Pe un tărâm asemănător se află şi experienţa lui Demos Sacharian, întemeietorul "Asociaţiei oamenilor de afaceri ai deplinei Evanghelii". Atunci când el a fost botezat cu duhul, el a fost în final întins la pământ: "Eu am căzut şi am zăcut acolo cu totul neputincios, fără a mă putea ridica şi a merge la culcare".

Aici puterea străină îşi exercită direct dreptul la dominaţie. Duhul Sfânt însă acţionează controlul de sine. Chiar în capitolul în care este vorba despre darurile Duhului Sfânt, acest lucru este lămurit în mod evident: "Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor" (1 Corinteni 14:32). În cazul de mai sus se întâmplă tocmai contrariul, căci omul îşi pierde controlul de sine. De aici derivă şi cuvântul important "posedat" (stăpânit) când cineva străin pune stăpânire pe mine şi mă controlează. Nu mai poţi executa singur ceea ce vrei.

În Efeseni 5:18 unde noi citim: „Fiţi plini de Duh” suntem avertizaţi să evităm beţia ("Nu vă îmbătaţi de vin, căci aceasta este destrăbălare"). John Stott aminteşte referitor la acest lucru următoarele:

Cuvântul grecesc "asotia" descrie de fapt o stare în care o persoană nu se mai poate "salva" sau nu se mai poate controla. Deoarece în fapt beţia lucrează la pierderea controlului de sine din această cauză apostolul Pavel scrie astfel pentru a se putea evita acest lucru. Este de remarcat faptul că tocmai starea contrară, adică de a fi umplut cu Duhul Sfânt, are ca urmare situaţia că astfel nu se poate pierde nicidecum controlul de sine. Este clar că în aceste mişcări tu te predai unui duh şi slujeşti o putere care stă împotriva Duhului lui Dumnezeu. Pavel arată acest lucru ca semn de recunoaştere al duhului străin care lucrează în păgânătate, şi că oamenii cad jos atraşi de către o putere şi că ei nu mai pot exercita asupra lor nici un control de sine (1 Corinteni 12:2): "Când eraţi păgâni ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi după cum eraţi călăuziţi" (atraşi şi smulşi - trad. Darby).

Cu privire la faptul de a fi umplut cu Duhul Sfânt, la carismatici se manifestă simptome care dezvăluie tocmai contrariul în ceea ce priveşte lucrarea Duhului Sfânt. Din posibila mulţime a actelor doveditoare, două din ele sunt amintite. În America în timpul acestor curente, perechea influentă Charles şi Francy Hunter scrie în cartea "Cum se vindecă bolnavii", următoarele: "Nu am crezut ochilor mei. Din vârfurile degetelor lui Charles (soţul) au izbucnit flăcări albăstrii de circa 10 cm. Când Charles a alergat jos ca să pună mâinile peste ei, puterea lui Dumnezeu era atât de mare încât aceştia au căzut la pământ în valuri (în mod obişnuit pe spate). După ce el a trecut prin faţa auditoriului său, până cam pe la jumătate, el a ridicat mâinile ca să atingă pe unii din ei şi atunci imediat au căzut jos circa treizeci-patruzeci de inşi aşa deodată, datorită acestei puteri. Era o bombă a Duhului Sfânt! Charles şi-a făcut loc prin mulţime şi oamenii au căzut jos peste tot de jur împrejur".

Fenomene identice, unde oamenii în mod abrupt îşi pierd controlul de sine se întâmplă şi la adunările cu John Wimber. El redă pe o casetă povestea adunării sale din Yorba Linda, Califor­nia. Textual el relatează despre pretinsa venire a Duhului Sfânt:

"Duhul Sfânt a căzut peste noi... eu am mers spre o femeie pentru a mă ruga pentru ea, dar ea zbură de acolo... bam! Ea fugi spre perete, sări peste o canapea şi peste o masă şi o lampă şi ricoşă în colţ... Ea avusese dureri de ceafă, pentru care ceruse să mă rog. Un altul căzu spre mine şi mă lovi în piept şi începu sa vorbească în limbi ca o mitralieră. Eu m-am gândit atunci: ce s-a întâmplat aici? Acest lucru este extraordinar! În momentul când ei m-au atins au căzut amândoi la pământ şi eu am avut un astfel de sentiment, ca şi când cineva nevăzut ar fi prezent: Dumnezeu!... Am plecat acasă şi m-am simţit ca beat... I-am spus soţiei mele: "Eu cred că se întâmplă ceva cu noi" şi de abia am spus acest lucru că am şi căzut jos pe podea!. ..O fetiţă a căzut atât de tare încât eu am crezut: "Ah nu, ea moare". În căderea ei se lovise cu capul de un scaun, de o masa şi de podea... Bam! Bam! Bam. În cazul acesta noi avem nevoie de oameni care să-i prindă pe cei ce cad în felul acesta".



Persoane interesate