2.
Foarte scurte date istorice
Întemeietorul acestei
rătăciri religioase este Joseph Smith, Jr. (1805-1844), un New-Yorkez dedat,
din frageda lui tinereţe, ocultismului. Biografii lui relatează că era obsedat
de căutarea de comori ascunse, îngropate.
La vârsta de 15 ani a
pretins că ar fi avut o vedenie, într-o pădure, în cadrul căreia i S-au arătat
Dumnezeu şi Isus. După aceea, l-ar fi vizitat Ilie, Ioan Botezătorul, Petru,
Iacov şi Ioan. După trei ani (1823), i s-a arătat, într-un chip cu totul ieşit
din comun, îngerul al cărui nume este Moroni, fiul înviat al lui Mormon,
căpetenia iudeilor nefiţi. Îngerul Moroni i-a adus lui Joseph „Cartea Mormonilor",
pe care a redat-o în limba americană (engleză) chiar Joseph Smith. El pretindea
că atât textul iniţial cât şi traducerea făcută de el erau „inspirate".
Joseph Smith şi de la
el toţi adepţii lui declară că această „Carte a Mormonilor" este
completarea şi actualizarea Bibliei, aducând în Biblie cel de al treilea
testament, cel care aduce viziunea cea mai completă, singura reală a tuturor
lucrurilor.
Îngerul Moroni i-ar fi
indicat lui Smith unde să sape şi acolo ar fi găsit nişte plăci de aur pe care
erau scrise o serie de mesaje în limba „egipteană reformată" (lingviştii
spun că nu există aşa ceva). Smith a primit din partea îngerului, „Urim şi
Tumim", nişte ochelari miraculoşi cu pietre magice, care l-au făcut în
stare să descifreze şi să traducă textele primite. El a făcut aşa-zisa
traducere în secret, dictând de după o cortină unui scrib (un fel de secretar)
al său. Corespondenţa mormonă descoperită în 1987 atestă că de fapt Smith a
scris el personal Cartea Mormonilor, împrumutând multe pasaje din manuscrisul
nepublicat al unuia, pe nume Solomon Spaulding. Cartea Mormonilor cuprinde o
amestecătură de relatări, din care nu lipsesc nici citări din Cartea Cărţilor,
din Biblie.
În linii mari, Cartea
Mormonilor este o „istorie imaginară", croită astfel încât să lase loc
unor concepţii oculto-teozofice potrivite cu sistemul conceput de Smith. Se
redă aşa-zisa „istorie" a primelor aşezăminte din America de Nord: pe
acest pământ au venit iarediţii, care s-au răspândit pe faţa pământului în urma
actului divin de încurcare a limbilor la Turnul Babei. În anul 600 înainte de
Cristos un grup de evrei a venit sub conducerea lui Nephi în America, pentru a
scăpa de robia babiloniană. Urmaşii acestor evrei s-au împărţit în America de
Sud şi cea de Nord, în nefiţi (cei buni) şi lamaniţi (cei răi).
În anul 480 după
Cristos, lamaniţii au nimicit cu desăvârşire pe nefiţi, la New York. Ca urmare,
Dumnezeu i-a pedepsit să aibă pielea de culoare închisă: aceştia au devenit
„indienii americani".
Smith a susţinut că,
după învierea Sa, Cristos S-a arătat nefiţilor şi le-a dezvăluit tainele unor
ritualuri secrete — între alte, ritualul botezului pentru cei morţi. Ultima
căpetenie a nefiţilor ar fi fost Mormon, care a scris istoria poporului său pe
plăci de aur şi pe care le-a îngropat în New York. Fiul lui Mormon, Moroni,
ştia despre plăcile ascunse şi, când a devenit înger sau dumnezeu, i s-a arătat
lui Smith!
Secta mormonilor s-a
constituit într-o mişcare religioasă aparte în 1830.
Joseph Smith a
practicat poligamia şi ritualurile masonice. În anul 1844 a fost asasinat.
Succesorul lui Smith a fost Brigham Young (1801-1877). Om cu o puternică
personalitate, el a condus 15.000 de mormoni să se stabilească în statul Utah,
în oraşul Salt Lake. Young a avut 27 de soţii şi 56 de copii.
Mormonii au avut un rol
însemnat în formarea şi ataşarea la Statele Unite a statului Utah. Ei au
stabilit aici primele aşezări permanente în 1847 şi, fiind muncitori şi
disciplinaţi, au creat o economie prosperă în acest stat, numit în 1849 Statul
Deşert. Admiterea în componenţa Statelor Unite a acestui nou stat a avut loc în
1896, după ce în 1890 biserica mormonilor a încetat să mai susţină
„doctrina" poligamiei.
În mai bine de un secol
de existenţă s-au produs câteva schisme în biserica mormonă, una dintre
diviziuni numindu-se „Biserica Reorganizată a lui Isus Cristos a sfinţilor din
zilele de pe urmă", care are circa 200.000 de membri - cei mai mulţi în
statul Missouri. Ei au renunţat la unele excentricităţi ale mormonilor, dar
păstrează majoritatea rătăcirilor acestora.
La „Cartea
Mormonilor", în decursul timpului s-au adăugat „Doctrinele
Legămintelor" şi „Mărgăritarul de mare preţ", scrise de Smith şi considerate
infailibile şi inspirate. Aceste două cărţi împreună formează „Mărturisirea de
credinţă" şi sunt mai ales cu caracter doctrinar.
Nu dorim să intrăm în
alte detalii privind istoria denominaţiei mormone, dar cele câteva elemente
prezentate până acum permit câteva remarci demne de reţinut:
(1) Secta a fost
iniţiată de un om care ori şi-a luat închipuirile drept realitate, ori a fost
un farsor; informaţii recente atestă cea de a doua idee. El a clădit un sistem
religios, pornind cu minciuni, deci tot sistemul este mincinos.
(2) Se înserează
evenimente istorice pe care ştiinţa istoriei le contrazice sau, în cel mai bun
caz, nu ie atestă.
(3) Sistemul teologic
şi istoric propus de Smith şi colaboratorii lui este antibiblic, deşi mormonii
pun cărţile lor alături de Biblie.
Când Epistola către
Evrei 1:2 spune că revelaţia finală a lui Dumnezeu ne-a fost oferită prin Fiul,
adică prin Domnul Isus Cristos, cum îşi poate permite un om să adauge şi, mai
mult, să infirme cele spuse de Cristos? Biblia se încheie cu avertismente ca
acesta: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta, că,
dacă va adăuga cineva la ele, Dumnezeu îi va adăuga nenorocirile scrise în
cartea aceasta" (Apocalipsa 22:18).
(4) Istorie imaginară,
adevăruri biblice înlocuite cu gânduri fabricate ad-hoc — duc la păgânism ca
gândire şi ca viaţă. Prosperitatea materială, disciplina de grup organizată nu
înseamnă lipsa păgânismului. Numai Dumnezeul adevărat, prin Fiul Preaiubit al
Tatălui şi prin Duhul Adevărului dă vieţii un conţinut sfânt, divin.
Este infinit mai
important să ştii că eşti păcătos mântuit prin jertfa de la cruce a Domnului
Isus, decât să fii amăgit prin închipuirea că, dacă intri între adepţii
mormonismului, la un moment dat mori în trup, dar vei învia ca un dumnezeu.
Atunci, în loc să crezi într-o treime divină atotputernică şi înţeleaptă, crezi
în miliarde de dumnezei, care nu se pot ajuta unii pe alţii şi nu se pot mântui
unii pe alţii. Ce rătăcire!