4.
Erezii nimicitoare
a) Politeismul
Mormonii nu cred ce
spune Biblia, că este un singur Dumnezeu, manifestat în Sfânta Treime (Dumnezeu-Tatăl,
Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt). Ei definesc aceste Persoane ca fiind
trei dumnezei. Ei numesc pe Dumnezeu Tatăl „Elohim", pe Domnul Isus
Cristos „Iehova", iar pe Duhul Sfânt îl descriu ca fiind de gen feminin.
Biblia spune că este un
singur Dumnezeu. „Voi sunteţi martorii Mei", zice Domnul, „şi Robul Meu pe
care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că EU SUNT:
înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu, Eu
sunt domnul şi afară de Mine nu
este nici un Mântuitor." (Isaia 43:10-11). Prima poruncă din Decalog
spune: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine", iar la Deuteronom 6:4 se
spune: „Ascultă, Israele: DOMNUL Dumnezeul
nostru este singurul Domn." La 1 Corinteni 8:6: „pentru noi este un
singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate şi pentru care trăim şi noi; şi un
singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate şi prin El şi noi".
La teoria
politeismului, mormonii adaugă erezia susţinerii că Dumnezeu-Tatăl are trup
material, cu carne şi oase! Ceea ce este veşnic în Dumnezeu, spun ei, este
materia (elementele ei constitutive sunt veşnice); „dumnezeii nu sunt creaţi
din nimic, ci rezultă din rearanjarea sau reorganizarea materiei veşnice."
Nu seamănă această „teorie" cu aberaţiile filozofice ale materialiştilor?
Dar ce spune Biblia?
„Dumnezeu este Duh" (Ioan 4:24) iar „un duh n-are carne şi oase"
(Luca 24:39). Numai Domnul Isus este „Cuvântul care a devenit trup şi a locuit
printre noi, plin de har şi de adevăr" (Ioan 1:14). Dumnezeu, în esenţa
Lui este invizibil, infinit, atotputernic, atotînţelept, omniprezent.
b) Un fals Cristos
Cristosul pe care îl
proclamă mormonii este un om îndumnezeit, născut din Dumnezeu-Tatăl (Adam), nu
în chip miraculos, prin fecioara Maria, ci prin procreaţie sexuală. Singura lui
deosebire de oamenii comuni, fie mormoni, este că a existat înaintea lor şi că
a atins o treaptă mai înaltă de dumnezeire înaintea lor. Mormonii cred într-un
Cristos nu al Bibliei, ci într-un Cristos al plăsmuirii lui Smith, Young şi
alţii. De ce? Pentru că în doctrina lor ei condiţionează „intrarea în cel de al
treilea cer", de recunoaşterea lui Joseph Smith ca cel mai mare profet al
lui Dumnezeu. Într-un mod care se vrea subtil, dar care este de fapt destul de
transparent, Joseph Smith vrea să fie considerat de adepţii acestei rătăcirii mai mare decât Domnul Isus Cristos. Ce
îndrăzneală diabolică, ce neruşinare să dorească un om, un muritor, să
umbrească slava Domnului Isus Cristos, ca să se slăvească pe sine însuşi!
Ce spune Biblia? „Eu şi
Tatăl una suntem" (Ioan 10:30). „Cristosul este Dumnezeu binecuvântat în
veci", „În El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii".
„Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine". „El este oglindirea
slavei Lui (Dumnezeu) şi întipărirea fiinţei Lui".
Joseph Smith, într-una
din scrierile lui sugerează că a preexistat şi că a participat împreună cu
Domnul Isus Cristos la creaţia Universului! Desigur, o pretenţie nebună a lui,
dar şi o nebunie crezută de atâţia dintre adepţii lui.
Concepţia mormonă
despre Cristos este la fel de blestemată cum este şi concepţia lor despre Dumnezeu.
Mormonii sunt „fără Cristos, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume".
c) Un sfat al dumnezeilor născociţi de mormonism
După doctrina mormonă,
o mulţime de dumnezei au avut un sfat pe o stea numită Kolob, ca să alcătuiască
planul desfăşurării istoriei în decursul veacurilor. Isus ar fi acceptat să
vină pe pământ pentru ca, împreună cu alţi dumnezei, să obţină un grad mai
avansat de dumnezeire.
Probabil că toată povestea
de mai sus este prelucrarea unui mit păgân, pe care Biblia nu-l acceptă. În
acelaşi timp, astronomia nu recunoaşte nici o planetă sau stea Kolob. Joseph
Smith a prezentat poveştile sale teologice — fantastice drept „adevăr".
d) Oamenii sunt socotiţi dumnezei
Atât concepţia mormonă
despre Dumnezeu cât şi cea despre om sunt pline de confuzii. „Dumnezeu a fost
odată ceea ce este omul în prezent, omul de acum poate fi în viitor ceea ce
este Dumnezeu acum. Pe scurt, omul este un dumnezeu în devenire" se spune
într-una din scrierile mormone. Orice om a preexistat ca semizeu şi a venit pe
pământ ca să-şi demonstreze sau să-şi testeze dreptul de a fi îndumnezeit.
Ce confuzie, ce
satanică negare a lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu este un fost om şi dacă omul este
un dumnezeu în devenire, atunci totul în univers este controlabil de om, iar
dumnezeii devin sau sunt nişte anexe ale omului. Blasfemia concepţiei mormone
despre om însemnează „auto-idolatrie". Omul ajunge să se adore pe sine
însuşi şi să-şi revendice poziţia de a fi vrednic să primească adorarea.
Dar omul păcătos are
nevoie de Dumnezeul adevărat, nu de amăgirea că el însuşi este Dumnezeu. La
cruce, la Golgota, acolo S-a revelat Dumnezeu ca fiind dragoste: dragoste care
se dăruie, o dragoste care îl slăveşte pe Dumnezeu.
Doctrina mormonă
slăveşte pe omul religios umflat de mândrie, ca să facă loc slăvirii lui Smith,
a urmaşilor lui, a organizaţiei lui.
e) O înţelegere cu totul greşită a mântuirii
După mormoni, mântuirea
nu constă în iertarea păcatelor, biruinţa asupra păcatelor şi în viitor
eliberarea de prezenţa păcatului sau trăirea veşnică, aevea în prezenţa lui
Dumnezeu.
Ei susţin că mântuirea
înseamnă învierea fizică şi posibilitatea de a evolua către diverse trepte de
îndumnezeire, prin botez, fapte bune, credinţa în cel mai mare profet, Joseph
Smith. Cea mai înaltă treaptă de îndumnezeire accesibilă omului este
condiţionată de „căsătoria cerească", „pecetluită" într-un templu
mormon. Urmare acestei căsătorii, femeile devin „îngeri" (numai bărbaţii
ar deveni „dumnezei"). Treapta cea mai înaltă a dumnezeirii este numai
pentru mormoni. Iată, deci: o mântuire prin fapte, prin căsătorie, prin
apartenenţa la o denominaţie religioasă dar fără Cristos, fără jertfa lui. Şi
în final, mormonii cred într-o mântuire universală, prin fapte.
Ce înseamnă toate
acestea potrivit cu Biblia? Biblia spune: „În nimeni altul (afară de Isus) nu
este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să
fim mântuiţi" (Faptele Apostolilor 4:12). „Dacă vă vesteşte cineva ca
evanghelie, alta decât aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema
(blestemat)" (Galateni 1:9). Mormonii vestesc o falsă evanghelie şi sunt
sub blestem din această cauză.
f) Cine sunt preoţii
mormoni?
Toţi mormonii care au
depăşit adolescenţa pot primi — după doctrina mormonă — preoţia aaronică
(treapta inferioară de preoţie). Prin exerciţii stăruitoare în mormonism se
obţine, de către unii numai, treapta melchisedehică de preoţie, care permite
accesul la ritualuri oculte, cum sunt: cuvinte „parolă" secrete, semne,
îmbrăcămintea de corp specială pentru bărbaţi care trebuie purtată tot timpul.
Există un semn special, acela al punerii degetelor pe gât: acest semn are
semnificaţia că practicantul permite bisericii mormone să-i taie gâtul dacă
divulgă vreodată ritualurile secrete mormone sau dacă se leapădă de credinţa
mormonă.
Ce spune Biblia? Biblia
spune că Domnul Isus Cristos este jertfa pentru păcat înaintea lui Dumnezeu şi
Marele Preot al credincioşilor înaintea Tatălui. Toţi cei mântuiţi prin jertfa
Domnului Isus Cristos sunt preoţi, în sensul că sunt chemaţi să laude pe
Dumnezeu, să mijlocească unii pentru alţii înaintea lui Dumnezeu.
„A Lui, care ne
iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său şi a făcut din noi
o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul Său şi Tatăl, a Lui să fie slava şi
puterea, în vecii vecilor!" (Apocalipsa 1:5-6). „Voi însă sunteţi o
seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care
Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui" (1 Petru 2:9).
g) Poligamia
Întemeietorii
mormonismului au susţinut că Dumnezeu ar fi rânduit ca bărbatul să aibă mai
multe soţii; au mers până acolo că un bărbat se căsătorea cu două sau mai multe
surori sau cu mamă şi cu fiică în acelaşi timp, practici care sunt o urâciune
nu numai înaintea lui Dumnezeu ci şi înaintea oamenilor.
În urma puternicilor
presiuni sociale, mormonii au renunţat la această doctrină, susţinând că
aplicarea ei a fost întreruptă. Până când?
În întreaga lor
învăţătură se poate remarca zeificarea relaţiilor sexuale, ca o trăsătură
caracteristică a acestei rătăciri.
h) Rasismul
După mormoni, pielea de
culoare neagră pe care o au anumite rase marchează descendenţa din Cain, care
ar fi fost blestemat să poarte piele neagră. Deci „negrii" sunt nişte
blestemaţi, ca şi indienii americani, declaraţi de mormoni ca descendenţi ai
lamaniţilor.