Capitolul 7
HINDUISM
Fiecare om este
dumnezeu
Pentru gîndirea
apuseană, Hinduismul este o concepţie stranie despre viaţă. Aceasta deoarece Europa
şi America (de Nord şi de Sud), adică lumea apuseană, are o moştenire foarte
diferită de aceea a Asiei.
Gîndirea
apuseană a început în Grecia antică, unde oamenii ca Socrate, Platon şi
Aristotel au înţeles că universul are un plan şi un scop. La aceste idei
greceşti timpurii, Iudaismul şi Creştinismul au adăugat învăţăturile Bibliei,
care arată că planul şi scopul universului reflectă natura unui Dumnezeu
raţional şi dătător de energie, care a creat tot ceea ce există. Ştiinţa s-a
născut deoarece omul a crezut această explicaţie, adică a crezut că poate găsi
legi în natură. De ce era el aşa de sigur? Savantul de astăzi poate privi un
microb, o plantă sau o stea, şi vede un plan şi un scop în existenţa lor. El
poate vedea exact unde se potrivesc acestea în ordinea lucrurilor. Dar să ne
aducem aminte că acest mod de gîndire s-a impus datorită faptului că omul a
crezut în Dumnezeul Bibliei.
Omul
oriental gîndeşte pe altă lungime de undă
Lucrurile
s-au petrecut altfel în Orient. Omul oriental tipic, din China, India, Asia de
Sud-Est, priveşte lumea într-un mod diferit. Religia lui îl învaţă că toate
lucrurile din Univers, inclusiv el însuşi, sînt fără importanţă, deoarece sînt
temporare. El crede că singurul lucru important este domeniul care există în afară
şi dincolo de lumea aceasta. El doreşte să ajungă în acel domeniu şi crede că
poate ajunge doar dacă neagă complet lumea din jurul său. Puteţi vedea cît de
greu ar apărea o ştiinţă reală din această atitudine faţă de univers? Este
adevărat că ţări ca Japonia şi China au făcut progrese ştiinţifice în ultima
vreme, dar asta, deoarece în domeniul ştiinţei au adoptat modul apusean de a
privi lucrurile.
O altă
consecinţă a diferenţei aşa de mare între gîndirea apuseană şi cea orientală
este dificultatea de a se înţelege una pe alta sau chiar de a dori o apropriere
reală. Este aproape imposibil să se explice una faţă de cealaltă. Totuşi, să
vedem ce putem înţelege despre religiile orientale, începînd cu Hinduismul. Vom
încerca să urmărim curentul principal al Hinduismului fără să ne abatem pe
nenumărate ramuri secundare. Vom observa dezvoltarea Hinduismului de la
începuturile sale din Valea Indului pînă la sosirea sa la Hollywood sub forma
Vendeta - o formă modernă, întîlnită atît la intelectuali cît şi la "hippy".
Originile
şi dedesubturile Hinduismului
Hinduismul
a început să crească în importanţă în jurul anului 2000 î.Cr., cînd Arienii au
cucerit Valea Indului. Ei au adus aici religia lor, o religie a imnelor,
rugăciunilor şi cîntărilor, care au fost scrise, cu timpul, în ceea ce se
numeşte acum literatura Vedică. Vedele sînt considerate "înţelepciune
revelată" şi sînt tot atît de sacre pentru hinduşi ca şi Biblia pentru
creştini.
Paginile
Vedelor sînt populate cu mulţi zei, ceea ce ne reaminteşte de panteonul grec
sau roman. Ca şi multe alte popoare antice, Arienii credeau că aceşti zei pot
cauza moartea şi dezastrul, aşa că obiectivul religiei lor era să întreţină o
bună dispoziţie zeilor.
A apărut
treptat grupul preoţilor, numiţi Brahmani. Ei au devenit din ce în ce mai
puternici, pînă cînd au constituit clasa socială cea mai înaltă. Ei au adăugat
o nouă literatură a Vedelor, numită Brahmane care descriu ceremonii
sacrificiale complicate.
În jurul
anului 500 î.Cr. au fost adăugate alte scrieri. Scopul lor era să stabilească
un sistem rigid de clase sociale. Un imn spune cum patru clase au ieşit din
capul, braţele, coapsele şi picioarele zeului creator, Brahma. Cele patru clase
erau: Brahmanii sau preoţii; Cşatria sau războinicii şi nobilii; Vaisia sau ţăranii
şi Sudra sau sclavii. Primele trei clase se puteau bucura de tot ceea ce oferea
religia lor, pe cînd Sudra nu erau admişi nici măcar să asculte citirea Vedelor
sau să le folosească în găsirea mîntuirii.
Patru
etape şi patru obiective în viaţa hindusului
Brahmanii
au prezentat un sistem complex pentru obţinerea mîntuirii, pentru membrii
primelor trei clase privilegiate. Fiecare băiat Hindu este în primul rînd
iniţiat (fetele nu sînt vrednice să fie menţionate conform acestui sistem!).
După iniţiere e privit ca "născut a doua oară". Apoi el parcurge
patru etape ale vieţii: 1. student; 2. capul familiei cu soţie şi copii; 3.
călugăr care meditează în căutarea iluminării; 4. rătăcitor fără cămin, care a
renunţat la toate lucrurile lumii.
Hindusului
îi sînt fixate patru obiective în viaţă: 1. să devină drept şi virtuos; 2. să
posede lucruri materiale; 3. să se bucure de viaţă prin dragoste, plăceri şi
aprecierea frumuseţii; 4. să obţină victoria spirituală în viaţă.
Scrierile
Upanişadelor, compuse între anii 800 şi 300 î.Cr., susţin o altă cale pentru
mîntuire. Aceste scrieri sînt considerate de asemenea sfinte pentru hinduşi şi
conţin o imagine asupra lumii complet străină pentru mintea apuseană.
Upanişadele
susţin că în afara acestei lumi se află Brahmanatman (ceva ca un Dumnezeu),
singurul lucru care exisă cu adevărat şi are sens. Ceea ce vede omul, lumea
spaţiului şi timpului, se numeşte maya. Maya este doar temporară şi nu are
înţeles real. Totuşi, orice trăieşte şi respiră are un atman, sau suflet, care
este o parte din paramatman sau sufletul lumii. Fiecare atman individual, în
timpul cît se află în maya, caută să ajungă înapoi în paramatman. Pînă aici aţi
înţeles? Bine, dar mai sînt încă multe lucruri de înţeles.
Reîncarnarea
conduce, eventual, la Mokşa
Upanişadele
susţin că singura cale prin care atman se poate reîntoarce acolo de unde
aparţine, este reîncarnarea, sau samsara. Atman-ul unei persoane poate începe
sub forma unui vierme, apoi, prin moarte şi renaştere merge din ce în ce mai
sus în ordinea lucrurilor, pînă cînd devine o fiinţă umană. Odată ce atman-ul
s-a reîncarnat într-un trup omenesc, el trebuie să progreseze în clase sociale
mai înalte.
Fiinţa
umană poate atinge o clasă socială mai înaltă, urmîndu-şi darma - datoria sa de
a împlini anumite lucruri în clasa socială în care este. Acestea sînt
obligaţiile morale, sociale şi religioase - ele sînt de importanţă vitală
pentru un hindu. O altă cale pentru eliberarea sufletului este Yoga, o
disciplină care controlează dorinţele fizice astfel încît atman-ul poate ieşi
din ciclu de morţi şi renaşteri şi se uneşte cu paramatman. Odată ce atman-ul
şi-a pierdut identitatea prin contopire cu paramatman, sau realitatea
adevărată, se spune că a trecut în mokşa (veşnicie). Prin aceasta, şcoala vieţii
a luat sfîrşit pentru hindu. El a fost promovat în veşnicie.
Hinduşii
cred că lumea nu are valoare
Hindu
crede că lumea aceasta nu are valoare reală deoarece nu este permanentă, iar
singura realitate poate fi percepută doar prin disciplină şi meditaţie intensă.
El crede
că sufletul său a parcurs un lung ciclu de naşteri, morţi şi renaşteri şi că
este condamnat să continue acest ciclu pînă cînd va găsi eliberare în mokşa. El
este convins că Upanişadele îi dau înţelepciunea de care are nevoie, pentru a
respinge această lume în favoarea paramatman-ului etern către care se mişcă
sufletul său. Învăţătura Upanisadelor are încă o influenţă mare asupra
învăţătorilor religioşi Hindu, în special asupra acelora prinşi în curentul
Vendata.
Totuşi,
în ciuda popularităţii de lungă durată, această învăţătură a avut şi critici în
cadrul credinţei Hindu. De pildă, în ceea ce priveşte eliberarea sufletului
pentru a se "reîntoarce la Brahman", aceasta este probabilă doar după
ce s-a ajuns în clasa socială a brahmanilor. Dar asta este foarte greu de
realizat pentru marea masă de analfabeţi care nu pot citi Upanişadele. Ei sînt
condamnaţi la un ciclu fără sfîrşit de reîncarnări. În jurul anului 500 î.Cr.,
Gautama Buda a respins această concepţie, susţinînd că mîntuirea se poate
obţine prin "calea de mijloc". Budismul însă a dispărut în India,
aproximativ în anul 1000 d.Cr., cînd a apărut o nouă formă de Hinduism. Acest
"hinduism popular" a prins foarte repede. A apărut o nouă literatură,
de pildă poemele epice ample Ramayana şi Mahabharata. "Cîntecele
zeilor" - Bogavad - Gita, care descriu o cale de mîntuire prin închinarea
faţă de zeul Krişna. Au apărut de asemenea Puranas, povestiri erotice despre
zei, foarte populare între sătenii hinduşi.
Noul
Hinduism permite existenţa a 330 milioane de zei. Aproximativ 200 milioane de
hinduşi venerează pe zeul Vişnu, şi cred că el s-a revelat pe sine omului de
cel puţin 10 ori, sub forma unei broaşte ţestoase uriaşe, sau ca Buda sau ca
Rama şi Krişana (eroii poemelor epice).
Alte milioane
de hinduşi se închină zeului Şiva, zeul fertilităţii, ale cărui rituale sînt
tot atît de degradante ca şi cele ale popoarelor canaanite, a căror nimicire a
fost poruncită de Dumnezeu copiilor lui Israel.
"Hinduismul
popular arată că mîntuirea se poate obţine prin una din cele trei căi: calea
faptelor - adică urmîndu-şi "darma" proprie, calea cunoaşterii - aşa
cum se arată în Upanişade, şi calea venerării unui zeu, de pildă Vişnu sau
Siva. Ultima cale este cea mai abordabilă de către clasele de jos (majoritatea
indienilor) deoarece oferă o cale uşoară pentru ca sufletele lor să urce într-o
clasă superioară, sau eventual să se contopească cu Mokşa.
Pentru
omul apusean... un talmeş-balmes total dezordonat
Pentru
gîndirea apuseană, Hinduismul apare ca un talmeş-balmes fără ieşire (fără
speranţa de a putea fi ordonat). Este plin de schimbări, adăugări şi
contradicţii. Orice încercare de a-l aranja într-un sistem logic seamănă cu
încercarea de a repara un computer cu mănuşile în mîini şi cu ochii legaţi. Dar
indienii se împacă foarte bine cu complicaţiile Hinduismului, deoarece au
crescut odată cu el, de la începutul istoriei lor. Este adînc încrustat în
cultura lor şi nici nu visează să-l pună sub semnul întrebării.
Acesta
este cel mai important motiv pentru care Creştinismul nu a avut un impact
însemnat asupra poporului Indiei. Există, desigur, indieni care L-au acceptat
cu bucurie pe Cristos, dar cei mai mulţi dintre ei au respins Evanghelia
deoarece ea pare că face parte prea mult din gîndirea apuseană străină celor
mai mulţi indieni.
Cîteva
forme de Hinduism au preluat unele idei creştine. Vendata este una dintre
acestea. Conform acestei forme de Hinduism, zeul creator Brahman s-a încarnat
de mai multe ori în formă umană şi o va face din nou în viitor. Buda, Cristos,
Krişna şi mulţi alţii reprezintă încarnări ale lui Brahman. Aceştia sînt numiţi
avatari ("Super-mîntuitori").
Credincioşii
Vendata îl consideră pe Sri Ramakrişna cea mai recentă încarnare a lui Brahman.
Ramakrişna a trăit în Bengal către sfîrşitul secolului XIX. Se spune că el a
practicat toate disciplinele spirituale ale Hinduismului, Creştinismului şi
Islamului şi că el a ajuns de fiecare dată la o viziune a lui Dumnezeu. Astfel
că el a putut declara: "Adevărul este unul singur; înţelepţii îl denumesc
în mod diferit"; şi "Credinţele diferite nu sînt decît căi diferite
ce duc la aceeaşi realitate -Dumnezeu".
Vendata
este deci tolerantă cu toate religiile. Aldoux Huxley, autorul cărţii
"Brave New World", şi unul dintre discipolii înfocaţi ai Vendatei a
spus: "Este perfect posibil pentru oameni să rămînă buni creştini,
hinduşi, budişti sau islamici şi totuşi să fie uniţi în acord deplin asupra
doctrinelor de bază ale Filozofiei Veşnice".
Dar ce
spune Vendata despre Isus Cristos? Swami Prabavananda spune că un Hindu va
accepta foarte uşor că Cristos reprezintă o încarnare divină şi-L va adora fără
rezerve, exact aşa cum îl venerează pe Krişna sau pe alt avatar (învăţător) pe
care l-a ales. Dar el nu-L poate accepta pe Cristos ca pe singurul Fiu al lui
Dumnezeu".
Ce a
gîndit Gandi despre Isus Cristos
Marele
lider Indian Mohandas K. Gandi a făcut o afirmaţie similară: "Este prea
mult ca să cred că Cristos este singurul Fiu întrupat al lui Dumnezeu. Şi că
numai cel care crede în El poate avea viaţă veşnică. Dacă Dumnezeu ar putea
avea fii, noi toţi am fi fiii Săi. Dacă Isus era ca şi Dumnezeu... atunci toţi
oamenii ar putea fi asemenea lui Dumnezeu, ar putea fi ca Dumnezeu"! Gandi
a spus că el nu poate crede că a existat ceva miraculos sau misterios în
moartea lui Cristos pe cruce.
Gandi ca
şi alţi hindu, nu a putut accepta răspunsul creştin la problema păcatului. Şi
totuşi simţea o nevoie adîncă pentru salvarea din păcat. El a scris: "Este
o tortură fără întrerupere faptul că mă simt încă foarte departe de El, Cel
care guvernează, după cum bine ştiu, fiecare respiraţie a vieţii mele şi a
Cărui progenitură sînt. Ştiu că sînt ţinut departe de El din cauza patimilor
rele din mine, dar nu mă pot depărta de ele".
Cît de
minunat ar fi fost dacă Gandi ar fi putut spune împreună cu apostolul Pavel:
"O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!... Acum dar
nu este nici-o osîndire pentru cei ce sînt în Cristos Isus" (Romani
7:24-25; 8:1).
Isus
Cristos: problema critică
Isus
Cristos este subiectul dificil asupra căruia Hinduismul şi creştinismul nu se
înţeleg. Hindu crede că Dumnezeu S-a încarnat de multe ori în istoria omului.
Biblia arată că Dumnezeu S-a încarnat o singură dată în toată istoria umană.
Iar El nu a făcut asta pentru a învăţa pe om ci pentru "ca să poarte
păcatele multora" (Evrei 9:28). Cînd El va veni din nou, o va face ca
Judecătorul puternic al celor vii şi al celor morţi (vezi Apocalipsa 20:11-15).
Cristos
a adus dovezi pentru revendicările Sale. În Ioan cap. 5, sînt citate: mărturia
lui Ioan Botezătorul (v. 33); lucrările Sale proprii (v. 36); mărturia Tatălui
(v. 37); şi Scripturile (v. 39).
Învierea
lui Cristos este o altă piatră de poticnire pentru Hinduşi. Creştinul respinge
învăţătura hindusă despre reîncarnarea continuă şi credinţa lor că Cristos este
doar un alt învăţător - avatar (super mîntuitor).
Crezul
Vendata afirmă: "Noi nu respingem pe nimeni, fie el ateu, monist,
politeist, agnostic sau teist. Singura condiţie pentru a fi discipol o
reprezintă modelarea unei personalităţi, dintr-o dată, la modul cel mai larg şi
cel mai intens. Noi nu insistăm asupra unui anumit cod de morală... Fiecare
este binevenit cu particularităţile sale, dar el nu are dreptul să critice
comportarea altora".
Prin
contrast, Biblia ne spune că Dumnezeu a venit în Cristos. De ce a intrat El în
istoria umană? El a venit ca să moară pentru mîntuirea omului. Biblia ne învaţă
că El a înviat. Dar, pentru hindu, Cristos este doar unul dintre mulţii, marii
învăţători; nu este deci nevoie de mîntuire deoarece ei nu recunosc realitatea
păcatului.
De ce
este prea mic dumnezeul hindus?
De fapt,
Hinduismul este mai degrabă o filozofie decît o teologie (O ştiinţă despre
Dumnezeu). Hindu face foarte mult caz de ("măreţia")
"imensitatea" zeului său impersonal - Brahma - acel "dincolo
de" şi în "spatele realităţii". Şi unde îl caută oare hindusul
pe Brahma? În el însuşi. Pentru hindus, omul este Dumnezeu. Dumnezeul hindus
este prea mic. Biblia spune că Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă
este în Fiul Său (vezi 1 Ioan 5:11-12). Dacă-L avem pe Fiul, avem viaţa veşnică
(nu o serie de reîncarnări mitice, absolut neverificate). Dacă nu-L avem pe
Fiul, avem felul de viaţă a lui Gandi: "... o tortură neîntreruptă... încă
atît de departe de El...".
Creştinul,
trebuie să fie atent la cuvintele lui Pavel: "Luaţi seama ca nimeni să nu
vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după
învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Cristos.
Căci în
El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în
El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri" (Coloseni 2:8-10).
Care este diferenţa?
|
Ce cred "Creştinii"
|
Ce cred "Hinduşii"
|
|
DUMNEZEU
|
|
|
1. Fiinţă sprirituală, personală în trei
persoane, ca Tată, Fiu şi Duh Sfînt (Matei 3:13-17; 28:19; 2 Corinteni
13:14).
|
1. Brahman este o fiinţă eternă abstractă,
fără formă şi fără atribute. Ia forma trinităţii ca şi a milioane de zei mai
mici.
|
|
ISUS CRISTOS
|
|
|
2. Cristos este singurul născut din
Dumnezeu Tatăl. El este Dumnezeu, dar este şi om fără păcat; şi El a murit
pentru răscumpărarea noastră (Ioan 1:13-14; 10:30; 8:46; Evrei 4:15; Marcu
10:45; 1 Petru 2:24).
|
2. Cristos este doar una din multele
încarnări ale lui Dumnezeu, sau unul din fii lui Dumnezeu. El nu a fost
singurul Fiu al lui Dumnezeu. El nu a fost mai divin decît oricare om şi nu
a murit pentru păcatele omului.
|
|
PĂCAT
|
|
|
3. Păcatul este rebeliunea trufaşă şi
independenţa care separă pe om de Dumnezeu. Este falimentul în a împlini
standardele fixate de Dumnezeu pentru om în Cuvîntul Său. Păcatul trebuie
pedepsit, consecinţa sa fiind separarea omului de Dumnezeu (Romani 3:23;
6:23).
|
3. Binele şi răul sînt termeni relativi.
Orice ajută este bine; orice împiedică este rău. Omul nu poate evita
"împiedicarea" de aceste obstacole în străduinţa sa de a se
cunoaşte pe sine. Dacă el nu reuşeşte în viaţa în aceasta, va încerca din nou
în altă formă reîncarnată.
|
|
MÎNTUIRE
|
|
|
4. Omul este justificat prin moartea
sacrificială şi prin învierea lui Isus Cristos (Romani 3:24; 1 Corinteni
15:3).
|
4. Omul este justificat prin devoţiune,
meditaţie, fapte bune şi auto-control.
|