Capitolul 6
ISLAM
Cum a folosit Mahomed Biblia?
Iată o
întrebare bună pentru un concurs "cine ştie cîştigă": "Care este
cea mai tînără dintre religiile majore ale lumii, dar atît de orientată spre
misiune încît a egalat aproape creştinismul în ceea ce priveşte numărul
convertiţilor din Africa?
Răspunsul
la această întrebare este Islam, o religie care revendică 700 milioane de
membri şi domină 42 de ţări în Asia, Europa şi Africa.
Islam
este numele corect pentru religia denumită adesea în mod incorect Mahomedanism.
Cuvîntul "Islam" înseamnă "supunere" (faţă de Allah,
Dumnezeul lui Mahomed care a fondat această religie). Membri acestei religii se
autointitulează Muslimi, însemnînd
"cei ce se supun".
Cum a
devenit Mahomed profet
Mahomed
s-a născut în Arabia, în oraşul Mecca, în anul 570 d.Cr. El provenea dintr-o
familie importantă şi foarte respectată. La vîrsta de 25 de ani el s-a
căsătorit cu o văduvă bogată numită Khadija. Ei au avut o căsătorie fericită,
deşi doar unul dintre copii, Patima, a trăit. Mahomed îşi petrecea cea mai mare
parte a timpului său în meditaţii solitare. El a început să aibă multe viziuni
tulburătoare. Odată i s-a părut că-l vede pe îngerul Gabriel, care i-a dat
următoarea poruncă:
"Spune
în numele Domnului care a creat,
A creat
omul din cheaguri de sînge.
Spune,
văzînd că Domnul este cel mai generos,
El e cel
care l-a învăţat pe om prin condei,
L-a
învăţat pe om care nu-L cunoştea".
Cuvîntul
arab pentru "a spune" este Quran
(adesea numit Korari) însemnînd
zicere, recitare, relatare sau citire.
Astfel,
Coranul, cartea sfîntă a muslimilor, este o relatare a revelaţiilor date lui
Mahomed. De-a lungul a 22 de ani, Mahomed a relatat şi alte revelaţii.
Încurajat de soţia sa, el a început să predice pe străzile şi pieţele din
Mecca. Mahomed nu a pretins că este de origine divină dar a insistat că Allah
l-a chemat să fie profet.
Mahomed
a urît idolatria şi imoralitatea Arabilor care locuiau în Mecca, sau care
veneau acolo să-şi vîndă marfa. El a întîmpinat o opoziţie înverşunată, dar
pentru mulţi ani a fost protejat de puternicul său unchi, Abu Talib.
În anul
620 au murit şi Kadija şi Abu Talib, iar duşmanii lui Mahomed au început să
uneltească pentru uciderea lui şi a discipolilor lui. La data de 16 iulie 622,
el e forţat să fugă la Yatrib, un oraş favorabil lui, în nord. Această fugă,
numită hegira, a marcat începutul islamului. Calendarul islamic începe cu
această dată, iar anii sînt număraţi de la "A H." însemnînd
"anul hegirei". Yatrib a fost numit Madinat an Nabi (oraşul
Profetului), în onoarea lui Mahomed, dar este mai bine cunoscut sub numele de
Medina. Mahomed a devenit liderul politic şi religios al oraşului.
Nu după
multă vreme, arabii din Mecca au organizat o armată pentru nimicirea lui
Mahomed şi a adepţilor săi. Lupta s-a terminat în 630 cu victoria forţelor
islamice. Mahomed a intrat în Mecca. El a distrus toţi idolii din Kaaba,
templul principal, cu excepţia meteoritului Piatra Neagră, considerat relicvă
sacră. Mahomed a declarat Kaaba drept cel mai sfînt loc din islam. De atunci
este locul spre care-şi îndreaptă rugăciunile toţi islamicii credincioşi.
În
următorii doi ani, Mahomed şi-a întărit poziţia sa de profet şi conducător al
Arabici. El a unit triburile într-o armată puternică pentru a cuceri lumea
pentru Allah. Moartea sa în anul 632, nu a slăbit rîvna discipolilor săi care
au răspîndit credinţa lor în Asia, Africa şi chiar în Europa - şi creşterea
islamului continuă şi astăzi.
Învăţăturile
Coranului
Coranul
este Scriptura Sfîntă a Islamului. Este compus din 114 surah sau capitole. Ele au fost aranjate după lungimea lor, cele
mai lungi în faţă, cu excepţia primului. Toate ideile sînt atribuite lui
Dumnezeu. Cuvintele lui Mahomed au fost înscrise de ucenicii săi pe orice, de
la fragmente de pergament la coaste uscate de cămilă. După moartea sa, aceste
fragmente au fost colectate şi compilate într-o carte.
În ciuda
faptului că o mare parte din Coran este confuză, islamicii pretind că este
copia după originalul care se păstrează în cer. Pe măsură ce Islamul s-a
răspîndit în lume, s-au dezvoltat diverse învăţături şi ziceri colectate în Hadit ("Tradiţia"). O
zicere din Hadit se numeşte Suna sau obicei. Ea descrie cum a
gîndit sau a acţionat Mahomed într-o anumită situaţie.
Cele
şase doctrine islamice
Iată
care sînt doctrinele de bază, în care trebuie să creadă orice islamic, din
Maroc pînă în Filipine.
1. Dumnezeu. Există un singur Dumnezeu
şi numele lui este Allah. El este atotvăzător, atotştiutor şi atotputernic.
2. Îngeri. Îngerul şef este Gabriel,
despre care se spune că i-a apărut lui Mahomed. Există de asemenea şi un înger
căzut, numit Şaitan (de la ebraicul Satan). Şi discipolii lui numiţi djinn
(demoni).
3. Scriptura. Islamicii cred în patru
cărţi inspirate de Dumnezeu. Tora lui Moise (Pentateuhul), Zabur (Psalmii lui
David), Injil (Evanghelia) lui Isus şi Coranul. Dar Coranul este ultimul cuvînt
al lui Dumnezeu el are prioritate faţă de celelalte scrieri.
4. Mahomed. Coranul enumeră 28 de profeţi
ai lui Allah, printre care Adam, Noe, Avraam, Moise, David, Iona şi Isus.
Desigur, pentru Islam ultimul şi cel mai mare profet este Mahomed.
5. Sfîrşitul. În "ziua din
urmă" morţii vor învia. Allah va fi judecător, oamenii vor merge în cer
sau în iad. Cerul este locul plăcerilor senzuale. Iadul este pentru cei care
s-au opus lui Allah şi profetului său Mahomed.
6. Predestinaţia. Dumnezeu a ales după
cum I-a plăcut şi nimeni nu poate schimba ceea ce a decretat El.
Cinci
stîlpi ai credinţei
În afară de cele
şase doctrine ce trebuie crezute, există cinci datorii de împlinit.
1. Mărturisirea de credinţă. Pentru a
deveni islamic, o persoană trebuie să repete public: "Nu există alt
dumnezeu decît Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah".
2. Rugăciuni. De cinci ori pe zi,
muslimul trebuie să îngenuncheze şi să se prosterne în direcţia oraşului sfînt,
Mecca.
3. Milostenie. Legea islamică cere,
astăzi, ca a patruzecea parte din venitul credinciosului să fie dată la orfani,
văduve, bolnavi şi alţi sărmani.
4. Ramadan. A noua lună din anul
islamic, este numită Ramadan. Este cea mai mare dintre sărbători. Credincioşii
postesc întreaga lună, dar numai în timpul zilei. După apusul soarelui începe
petrecerea. În timpul Ramadanului, credinciosul nu trebuie să comită nici un
act imoral. Dacă însă comite fapte imorale, postul este fără rost.
5. Pelerinajul la Mecca. Acesta se
numeşte Hajj şi trebuie făcut cel puţin o dată în viaţa credinciosului. Dar
dacă el este în imposibilitate să meargă, poate trimite pe altcineva în locul
său.
Cum
contrazice Coranul Biblia
Biblia a
avut o influenţă importantă asupra învăţăturilor islamice. De pildă, arabul îl
revendică cu mîndrie pe Ismael, fiul lui Avraam, drept strămoşul Său.
Credinţele islamice despre natura lui Dumnezeu, învierea trupului şi judecata
sînt foarte asemănătoare cu învăţăturile Bibliei (şi de fapt sînt inspirate din
Biblie n.tr.). Dar există şi diferenţe mari. Iată cîteva dintre ideile islamice
opuse Bibliei:
1. Coranul susţine că Isus nu este Fiul lui
Dumnezeu, deşi descrie naşterea din fecioară într-un pasaj similar celui
din Luca 1:26-28 (Sura 3:45-47). Coranul îl consideră pe Isus un profet, egal
cu Avraam, Iona şi alţii, dar Mahomed este considerat mult mai important decît
ei. Sura 4:171 spune că: "Isus... a fost doar un mesager al lui Allah...
Ideea unui fiu al Său este departe de maiestatea transcedentală a lui
Allah". Mahomed a ignorat complet revendicările lui Isus despre Sine. Isus
a zis de exemplu: "Eu şi Tatăl, una sîntem" (Ioan 10:30); "Cine
M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl" (Ioan 8:58).
Biblia
afirmă că Dumnezeu însuşi îl numeşte pe Isus Fiul Său (vezi Matei 17:5).
Demonii tremură cînd îl recunosc pe Fiul lui Dumnezeu (vezi Matei 8:29). Toma
îndoielnicul îl recunoaşte ca "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan
20:28). Ioan îl identifică pe Cristos ca autorul creaţiei (Ioan 1:1-5); la fel
face Pavel în Coloseni 1:15-17, iar în Coloseni 2:9 spune: "În El
locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii".
Mahomed
a ignorat sau a negat aceste dovezi. Islamicii susţin că Biblia a fost
modificată de creştini.
2. Coranul spune că Cristos nu a murit
niciodată pe cruce. "Ei nu L-au ucis, nici nu L-au crucificat, dar
lor li s-a părut aşa" (Sura 4:157). Poate fi verosimilă o astfel de
părere? Islamul susţine că Allah L-a răpit pe Isus la cer chiar înainte de
crucificare. Atunci cine a murit pe cruce? Răstignitul era de fapt Iuda machiat
astfel încît i-a înşelat pînă şi pe Maria, mama lui Isus, şi pe ucenici.
Toate
acestea sînt în dezacord total cu Biblia. Evangheliile ne spun că Iuda este cel
ce L-a trădat pe Isus (vezi Marcu 14:10-11, 43-45), apoi s-a spînzurat ca
urmare a remuşcărilor (Matei 27:5). Iuda a murit atîrnat la capătul unei funii,
nicidecum atîrnat pe crucea de pe Calvar.
Aşa cum
am văzut, crucificarea lui Cristos a fost profeţită în Vechiul Testament.
Relatările martorilor oculari despre acest eveniment sînt cuprinse în fiecare
dintre cele patru Evanghelii. Moartea răscumpărătoare pe cruce a lui Cristos
este evenimentul fundamental din Noul Testament (vezi 1 Corinteni 1:23; 2:2;
15:3-4; Galateni 2:20; 6:12, 14; Efeseni 2:16).
Isus
Şi-a prezis moartea de mai multe ori (vezi Matei 16:21). De ce a murit El?
Biblia spune că El Şi-a dat viaţa ca "răscumpărare pentru mulţi"
(Marcu 10:45). El a promis că sîngele Său "se varsă spre iertarea
păcatelor" (Matei 26:28). Pavel arată că moartea lui Cristos pune capăt
sacrificării animalelor la Templu (vezi Evrei 9) deoarece: "Cristos... S-a
adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora" (Evrei 9:28).
Isus este "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (Ioan
1:29).
3. Sura 4:111 declară că omul trebuie să-şi
rezolve singur problema păcatelor sale. Islamicii îşi cîştiga mîntuirea
împlinind cei "cinci stîlpi ai credinţei". Dacă nu reuşeşte, este
vina lui deoarece Coranul spune: "Oricine rătăceşte (greşeşte ţinta)
poartă întreaga responsabilitate pentru rătăcirea Sa" (Sura 10:109).
Aceste
idei sînt în contradicţie cu gîndirea biblică. Isaia spune că "toţi au
păcătuit" (vezi Isaia 53:6). Pavel accentuează acelaşi adevăr în Romani
3:23. Deoarece toţi sînt păcătoşi, singura cale de mîntuire este prin credinţa
în Isus Cristos. Iată ce ne spune fiecare carte a Noului Testament.
Mahomed
a încercat sincer să desfiinţeze idolatria, dar el s-a proclamat pe sine ca
profet şi a alcătuit o listă de reguli şi porunci. Ca şi iudaismul, religia
islamică pune pe umerii omului o povară grea de responsabilitate. Isus Cristos
a promis că va ridica aceste poveri: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi
împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă... Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea
este uşoară" (Matei 11:28,30).
Care
este diferenţa între Islam şi Creştinism? Foarte simplu: Mahomed care s-a
crezut profet este mort, pe cînd Cristos este un Mîntuitor Viu.
Care este diferenţa?
|
Ce cred "Creştinii"
|
Ce cred "Islamicii"
|
|
DUMNEZEU
|
|
|
1. Dumnezeul unic este revelat în Biblie ca
Tată, Fiu şi Duh Sfînt, într-o singură esenţă a Dumnezeirii există trei
persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt. Ele sînt
co-egale şi co-eterne (Matei 3:13-17; 28:19; 2 Corinteni 13:14).
|
1. Nu
există alt Dumnezeu decît Allah - Dumnezeul.
|
|
ISUS CRISTOS
|
|
|
2. Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu,
una cu Tatăl, Răscumpărătorul fără păcat al omului păcătos. Prin moartea sa
pe cruce în locul nostru şi prin învierea Sa dintre cei morţi Isus a devenit
pentru cei ce-L primesc Mîntuitorul lor. (Ioan 1:13-14; Evrei 4:15; l Petru
3:18; 1 Corinteni 15:3).
|
2. Isus Cristos a fost doar un om, un
profet egal cu Adam, Noe, Avraam şi Moise, dar ca toţi aceştia, mult mai
puţin importanţi decît Mohamed. Cristos nu a murit pentru păcatele omului; de
fapt Iuda, şi nu Isus a murit pe cruce.
|
|
PĂCAT
|
|
|
3. Păcatul este rebeliunea trufaşă,
independenţa faţă de Dumnezeu manifestată în formă activă, sau pasivă (Romani
1:15-23; 3:10, 23).
|
3. Păcat este eşecul în a împlini voia lui
Allah, în a împlini datoriile religioase prescrise în cei "Cinci stîlpi
ai credinţei",
|
|
MÎNTUIRE
|
|
|
4. Cristos, Fiul lui Dumnezeu a murit pe
cruce pentru păcatele noastre, după Scripturi (1 Corinteni 15:3-4).
|
4. Omul îşi cîştiga propria mîntuire prin
faptele sale; el va fi pedepsit pentru păcatele sale.
|