SECŢIUNEA l
RELIGIA ROMANO-CATOLICĂ
Singura Biserică Adevărată?
Singura Cale Spre Cer?
Catolici şi Protestanţi - Se pot înrudi prin căsătorie?
Capitolul 2
BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
Este oare
singura biserică adevărată?
Aproape
600 milioane, mai mult de o şesime din populaţia globului, sînt consideraţi a
fi romano-catolici. Numai în Statele Unite sînt peste 48 milioane. Influenţa
Bisericii Romano-Catolice este incalculabilă. De fapt, care sînt diferenţele
între Romano-Catolici şi Protestanţi? Multe dintre acestea au de-a face cu
"instituţia papală". Catolicii îl consideră pe Papă capul Bisericii
creştine, reprezentantul lui Cristos pe pămînt şi succesorul direct al
apostolului Petru. Cu alte cuvinte ei consideră biserica lor drept
"adevărata biserică" a lui Isus Cristos.
Protestanţii
biblici diferă de catolici din pricina acestor afirmaţii şi a altora.
Dar sînt
diferenţele acestea vitale? Cum a început controversa între ei?
Cum s-a
dezvoltat Biserica Romano-Catolică
Creştinismul
a început fără fanfară, fără zgomot - doar cu cea mai scurtă poruncă: "Cum
M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi" (Ioan 20:21). Pare
uşor astăzi, dar să ne gîndim puţin. Primii ucenici ai lui Isus mergeau într-o
lume care-i ura. Isus a zis: "Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul
lupilor" (Matei 10:16). Pentru mulţi ura aceasta a însemnat persecuţie,
tortură, moarte. Ştiind toate acestea, ne întrebăm de ce n-au cedat? Ca să
devină creştini, nimeni nu i-a mituit şi nici nu i-a forţat. Atunci, de ce au
devenit ucenici ai lui Isus şi au stăruit în credinţă chiar pînă la moarte?
Răspunsul este prea simplu pentru a fi şi crezut.
Ei erau
siguri că Isus era exact ceea ce El pretindea a fi. Ei erau pe deplin convinşi
că El era Fiul lui Dumnezeu, că El le-a vorbit cu autoritatea lui Dumnezeu. Ei
L-au iubit şi s-au încrezut în El. Doreau să facă exact ceea ce a spus El. Iată
ce simplu este răspunsul. Puţin mai tîrziu, Isus le-a spus: "Pe această
piatră voi zidi Biserica Mea" (Matei 16:18). Despre ce piatră era vorba?
Şi, despre ce Biserică? Romano-Catolică? Ortodoxă-răsăriteană? Protestantă (de
un fel sau altul)? Nu era vorba de nici una dintre acestea. Atunci, la ce Biserică
S-a gîndit El? Ce Biserică urma El să zidească? Care este "Biserica
adevărată" astăzi? Pentru a cunoaşte răspunsurile trebuie să parcurgem
istoria Bisericii prin secole.
Scînteia
minusculă aprinsă de Isus în Ierusalim izbucneşte curînd într-o flacără care se
deplasează rapid în lungul coastelor Mediteranei - prin Grecia, Italia, Spania,
- prin Egipt şi Libia. Persecuţia nu reuşeşte decît să întreţină flacăra şi s-o
facă şi mai strălucitoare.
În
primii 100 de ani, creştinii ar fi putut să se întrebe: "Care este
biserica adevărată"? Fiecare biserică locală avea particularităţi în
structură şi organizare. Totuşi, cu toate diferenţele dintre ele, membrii lor
purtau acelaşi nume: "creştini" şi toţi se străduiau pentru unitatea
dragostei auto-jertfitoare, manifestată în Cristos şi recomandată de Pavel
Bisericii din Efes (vezi Efeseni 4:3). Ei toţi erau credincioşi, trăind,
muncind, rugîndu-se şi murind împreună, în ascultare de învăţăturile Domnului
lor. Înainte de sfîrşitul secolului al doilea, Biserica din Roma deţinea o
poziţie deosebită în lumea creştină. Pavel spusese despre Biserica din Roma:
"Mai întîi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi,
căci credinţa voastră este vestită în toată lumea" (Romani 1:8).
Roma era
un centru politic şi economic important, iar în secolul al patrulea Biserica
creştină din Roma era foarte puternică.
Într-o
încercare de a uni Biserica, împăratul roman Constantin, în secolul al
patrulea, declară creştinismul drept religia "oficială" a imperiului.
El a acordat liderilor bisericii, şi în special celor din Roma, o putere
politică şi religioasă foarte mare.
La
mijlocul secolului al cincilea, Leo, episcopul Romei, porunceşte, printr-un
edict împărătesc, ca toţi creştinii să se supună episcopului Romei, deoarece el
deţine "Primatul Sfîntului Petru". Prin Papă, ca succesor al său,
Petru continuă să slujească în Biserică avînd "cheile împărăţiei".
Pretenţia
lui Leo a fost aprig contestată, în special de aripa răsăriteană a Bisericii,
cu centrul la Constantinopol. Ruptura a venit în anul 1054, cînd Patriarhul de
Constantinopol (liderul bisericii răsăritene) l-a excomunicat pe Papa Leo IX al
Romei. Începînd de atunci, cele două biserici, apuseană (Romano-Catolică) şi
răsăriteană (Ortodoxă) se dezvoltă separat.
Pe
măsură ce Biserica apuseană a crescut, au început să se adauge noi doctrine
care nu erau în Biblie. Nu toţi erau de acord cu aceste noi doctrine, dar abia
în 1517 a apărut un lider al opoziţiei. Martin Luther nu a intenţionat să se
separe de Biserica Romano-Catolică. El dorea numai să îndepărteze doctrinele
nebiblice, să pună accentul pe învăţăturile din Biblie.
Luther
considera Biblia drept singura autoritate în materie de credinţă. El a
descoperit în ea că miezul credinţei creştine este relaţia directă şi personală
cu Isus Cristos. Biserica Romano-Catolică a respins însă părerile lui Luther,
aşa că el şi ceilalţi "protestatari" au fost daţi afară din biserică.
Aceştia au început să se întîlnească separat. Ei studiau Biblia pentru a o
aplica în viaţa de toate zilele. Aşa a început Biserica
"Protestantă".
Iată cum
de la o singură Biserică Creştină s-a ajuns la trei ramuri principale:
Romano-Catolică, Ortodoxă Răsăriteană şi Protestantă (cu multele sale
denominaţii).
Singura biserică adevărată?
"Catolicii
susţin că singura biserică adevărată a lui Cristos este Biserica
Romano-Catolică". Cum au ajuns ei la această afirmaţie? Prin interpretarea
"convenabilă" a Bibliei. Vă surprinde cumva acest lucru? Biserica
Romano-Catolică acceptă inspiraţia divină a Bibliei. Iată o declaraţie recentă
în acest sens: "Sfînta Maică Biserica, bazîndu-se pe credinţa apostolilor,
susţine că toate cărţile din Vechiul Testament şi Noul Testament, cu toate
părţile lor, sînt sfinte şi canonice deoarece au ca autor pe Dumnezeu, fiind
scrise sub inspiraţia Duhului Sfînt".
Dar le
este permis catolicilor să citească Biblia? Unii susţin că nu, dar asta nu este
foarte exact. Astăzi Biserica Romano-Catolică încurajează pe membrii ei să se
hrănească cu adevărurile revelate ale Scripturii.
Totuşi pentru
a evita divergenţele în doctrinele esenţiale, Biserica Romano-Catolică crede că
Duhul Sfînt interpretează Biblia prin Papă. "Scriptura este supusă
judecăţii Bisericii, care împlineşte slujba de păstrare şi interpretare a
Cuvîntului lui Dumnezeu". Iar în altă parte: "Biserica are
însărcinare divină să fie Păstrătorul (custodele) şi interpretul Bibliei.
Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca Biblia să fie regula de credinţă a
creştinului independent de autoritatea vie a Bisericii".
Au
dreptate catolicii? Sau Dumnezeu vrea ca fiecare creştin să citească Biblia şi
să o interpreteze pentru sine? Ce dovezi avem? Să ne uităm la limbajul biblic.
Noul Testament, de exemplu, a fost scris în întregime în limba greacă, dar nu
în greaca clasică, citită doar de poeţi şi învăţaţi, ci în greaca vorbită şi
citită în pieţe şi în case. Asta sugerează că Dumnezeu a intenţionat ca
Scriptura să fie citită şi interpretată nu doar de "autorităţi" ci şi
de oamenii obişnuiţi.
Ce ne
spune Biblia însăşi despre acest subiect? În Deuteronom 17:19, omului lui
Dumnezeu i se spune "s-o citească (Biblia) în toate zilele vieţii
lui". Profetul Isaia a zis "Căutaţi în cartea Domnului şi
citiţi" (Isaia 34:16).
Isus a
zis, vorbind despre Saduchei, că este periculos să nu cunoşti Cuvîntul lui
Dumnezeu. "Vă rătăciţi! pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu" (Matei 22:29). Mesajul este clar. Fiecare trebuie să
citească şi să interpreteze Biblia pentru sine.
Să luăm
în considerare şi următoarea obiecţie: Biserica Romano-Catolică pretinde că
este singura autorizată să interpreteze Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar protestanţii
nu practică acelaşi lucru atunci cînd depind de păstorii şi învăţătorii care
interpretează Biblia? Aşa s-ar părea la o primă vedere, dar să privim mai
atent.
(În
trecut, Biserica Romano-Catolică şi chiar şi Biserica Ortodoxă interziceau
"laicilor" citirea Bibliei. n.r.)
Hildebrand,
unul din cei mai renumiţi papi, s-a opus citirii Bibliei. Grigore al IX-lea, un
alt papă, a interzis laicilor să citească Biblia şi a suprimat traducerile din
limba latină în limbile naţionale, arzîndu-le împreună cu posesorii lor.
Papa
Clement al XI-lea (1667-1691), sub presiunea iezuiţilor, a emis o bulă papală
împotriva citirii Bibliei.
Desigur,
păstorul are un rol important. Dar a zis Cristos că păstorul este infailibil,
sau că el are autoritatea finală în interpretarea Scripturii? Nu. Realitatea în
Noul Testament este alta. Este vorba de individul care studiază Cuvîntul lui
Dumnezeu şi-l împărtăşeşte cu ceilalţi. De exemplu, în Berea: "Au primit
Cuvîntul cu toată rîvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă
ce li se spunea, este aşa" (Fapte 17:11). Pavel scria: "Cuvîntul lui
Cristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea" (Coloseni
3:16).
Protestanţii
îl respectă pe predicator (învăţător, păstor) pentru anii săi de studiu, dar ei
cred că sînt liberi să accepte sau să respingă învăţătura dată de el. Ei cred
că Dumnezeu vorbeşte direct fiecărei persoane prin Cuvîntul său şi că Duhul
Sfînt ajută pe cel care citeşte Biblia să înţeleagă mesajul lui Dumnezeu (vezi
Ioan 16:13).
Dar ce
au toate acestea cu întrebarea: "Care este biserica adevărată"?
Biserica Romano-Catolică îşi fundamentează pretenţia de a fi singura biserică
creştină adevărată, pe interpretarea sa a evenimentelor din Matei 16. Să
examinăm acest capitol şi să vedem ce interpretare vom obţine fără a ne lăsa
constrînşi de nici o interpretare "oficială".
"Pe
această piatră voi zidi Biserica Mea"
În Matei
16 îl vedem pe Isus cu ucenicii Săi, în Cezarea Filipi, aproximativ 40 km
nord-est de la Marea Galileii. Isus ştia că în curînd El va merge la Ierusalim
- în primul rînd pentru o intrare triumfală, apoi pentru a muri pe cruce. Isus
doreşte să-i ajute pe ucenicii Săi să înţeleagă cele ce urmau să se întîmple.
O
problemă fundamentlă era identitatea Sa. Isus a pus întrebarea: "Cine zic
oamenii că sînt Eu, Fiul Omului"? De ce a pus Isus o astfel de întrebare?
Cu siguranţă El ştia că se vorbea în popor despre El. Întrebarea avea rostul să-i
provoace pe ucenici, să gîndească asupra problemei identităţii Sale. Ucenicii
au răspuns: "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii Ilie; alţii Ieremia
sau unul din prooroci". Apoi Isus i-a întrebat: "Dar voi cine ziceţi
că sînt"? Simon Petru a răspuns: "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului
celui viu!". Aceasta a fost minunata mărturisire de credinţă a lui Petru.
Petru îl
cunoştea pe Isus de mai multe luni, probabil de mai bine de doi ani. El L-a
văzut pe Isus în tot felul de situaţii. Întrebarea despre identitatea lui Isus
şi-a făcut loc treptat în mintea lui Petru, dar acum ea se impune brusc în
centrul atenţiei.
Răspunsul
lui Isus arată importanţa mărturisirii lui Petru: "Ferice de tine, Simone,
fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci
Tatăl Meu care este în ceruri". Pînă la acest punct Scriptura este foarte
clară. Nu sînt divergenţe în interpretarea ei. Dar de aici în continuare
lucrurile se complică: "Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (6), şi pe această
piatră (7) voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.
Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat
în ceruri, şi orice vei dezlega pe pămînt, va fi dezlegat în ceruri"
(Matei 16:18-19).
Oare,
cum interpretează Biserica Romano-Catolică acest text? Iată opinia ei:
1.
Biserica creştină este zidită pe Petru.
2. Petru
devine primul episcop al Bisericii locale din Roma; şi de aceea...
3. Petru
predă "cheile împărăţiei" succesorilor săi la Roma.
4.
Biserica Romano-Catolică este "Biserica adevărată" fondată de Isus
Cristos.
Doctrina
catolică este formulată astfel: "Domnul nostru l-a făcut doar pe Petru,
Piatra de temelie a Bisericii şi l-a desemnat pe el ca păstor al întregii
turme". Argumentînd că este biserica adevărată, catolicismul spune:
"Doar prin Biserica Romano-Catolică a lui Cristos, găsim ajutorul
universal pentru mîntuire, şi obţinem plinătatea mijloacelor mîntuirii".
Dovezile
biblice
Putem
accepta interpretarea de mai sus? Ea ridică anumite probleme. Să ne uităm, de
pildă, la cîteva dovezi din Noul Testament despre biserica primară. Lui Petru
nu i se dă o poziţie cu autoritate absolută în Noul Testament.
Isus i-a
tratat pe apostoli întotdeauna la fel în ceea ce priveşte autoritatea şi
responsabilitatea lor (vezi Matei 28:16-20).
La
singurul sinod al Bisericii, menţionat în Noul Testament, nu conduce Petru ci
Iacov (vezi Fapte 15). Atunci cînd se vorbeşte de temelia Bisericii, nu Petru
ci Cristos este piatra pe care se zideşte. Însuşi Petru în 1 Petru 2:4-8 arată
că Cristos este piatra din capul unghiului, a bisericii. Pavel, de asemenea, ne
spune că "piatra din capul unghiului este Isus Cristos" (Efeseni
2:20). "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost
pusă, şi care este Isus Cristos" (1 Corinteni 3:11).
Biblia
spune deci că biserica adevărată are ca temelie pe Isus Cristos. Membrii
bisericii sînt cei care-L mărturisesc pe El drept Mîntuitor şi Domn, aşa cum
face Petru atunci cînd spune: "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu".
Unii
învăţaţi protestanţi (ca Luther şi Calvin) au susţinut că "piatra" de
care vorbea Isus era mărturisirea lui Petru despre Isus Cristos. Toţi cei
care-L mărturisesc pe Isus Cristos ca Fiul Dumnezeului celui Viu formează
biserica lui Cristos.
Să presupunem
că opinia romano-catolică este corectă; adică Petru este "piatra".
Chiar şi în acest caz, textul biblic nu spune nimic despre "succesiunea
apostolică". Nu spune că cei ce-i vor urma lui Petru la conducerea
Bisericii, vor fi de asemenea "piatra" pe care este zidită Biserica.
Tot astfel, textul nu spune nimic despre autoritatea Romei sau despre Papi. De
fapt, cuvîntul "Papă" nu există în Noul Testament.
În
concluzie, Biblia ne învaţă că "Biserica adevărată" nu este o
organizaţie sau un cult anume. Ea este totalitatea credincioşilor - a celor
care, prin credinţă, au o relaţie vie cu Cristos (vezi, de pildă, 1 Corinteni
12:27; Efeseni 1:23; 4:12; Coloseni 2:19; Ioan 10:9; 14:6).
Altfel
spus, oricine - fie că se numeşte romano-catolic, ortodox de rit răsăritean sau
protestant - poate deveni un membru al "bisericii adevărate" a lui
Isus Cristos. Cum se poate face acest lucru - constitue subiectul capitolului
următor. Cititorul va lua cunoştinţă despre o nouă şi importantă deosebire
între catolicism şi creştinismul biblic.
Care
este diferenţa?
|
Ce cred "Protestanţii"
|
Ce cred Catolicii
|
|
AUTORITATE
|
|
|
1. Biblia este singura călăuză pentru credinţă şi viaţă (2
Timotei 3:16, 17; 1 Ioan 15:3; Deuteronom 12:32).
|
1. Atît Sfintele Scripturi cît şi Sfînta
Tradiţie a bisericii sînt privite ca autoritate pentru credinţă şi viaţă.
|
|
2. Orice creştin este liber să citească şi
să interpreteze Biblia pentru sine, sub călăuzirea Duhului Sfînt (Ioan 5:39;
Romani 15:4; Ioan 14:26; 1 Ioan 2:27).
|
2.
Interpretarea Scripturii este supusă judecăţii Bisericii, "care are
misiunea divină de a păstra şi interpreta Cuvîntul lui Dumnezeu".
|
|
3.
Nici o fiinţă umană nu este infailibilă. Cristos este Capul Bisericii şi
aceasta este Trupul Său (Efeseni 1:22; Coloseni 1:18). (Iacov, fratele
Domnului, spune că "toţi greşim în multe feluri" ' (Iacov 3:2)
n.tr.).
|
3.
Papa este infailibil (8) - este adevărat, doar atunci cînd vorbeşte "ex
catedra" (8) în probleme de credinţă şi morală, ca locţiitor al lui
Cristos, ca lider al Bisericii vizibile pe pămînt.
|
|
4.
Duhul Sfînt este locţiitorul lui Cristos pe pămînt, pînă în ziua cînd Cristos
va veni din nou (Ioan 16:7-14; 14:15-16; 15:26). n. tr.
|
4.
Papa este locţiitorul lui Cristos pe pămînt (Vicarius Filii Dei). Valoarea
numerică a acestei pretenţii este 666 (10). Creştinismul ortodox
(răsăritean) susţine de asemenea autoritatea "Tradiţiei" (vezi
punctul 1) şi dreptul de a fi singurul interpret al Sfintelor Scripturi
(punctul 2). Pînă şi cuvîntul tradiţie are o relaţie cu numărul 666 n.tr.
|