Capitolul 12
MORMONISM
Un nou "profet"
scrie o nouă "Scriptură"
În
noaptea de 21 Septembrie 1823, un băiat, în vîrstă de 17 ani care se ruga, a
privit în sus şi l-a văzut pe îngerul Moroni care stătea lîngă patul său.
Moroni i-a spus băiatului unde poate găsi un set de table de aur - o carte
conţinînd "Evanghelia veşnică desăvîrşită" aşa cum a fost ea dată de
Mîntuitorul, anticilor locuitori ai Americii. Aceasta este povestea, aşa cum a
fost spusă de băiatul Joseph Smith Jr.
Ziua
următoare, după cum povesteşte Smith, el a găsit tablele îngropate, într-o
cutie de piatră, în coasta unei coline numită Cumorah, lîngă casa sa din
Palmyra, New York. Dar Moroni nu l-a lăsat pe băiat să ia tablele decît pe data
de 22 Septembrie 1827.
Cu nouă
luni înainte de această dată, Smith a fugit cu Emma Hale. Smith a spus că, din
cauza persecuţiei, s-a mutat în casa socrului său în Harmony, Pennsylvania.
Acolo el
a început să traducă tablele cu ajutorul a două pietre magice, "Urim"
şi "Tumim". Un fermier din New York pe nume Martin Harris, a devenit
interesat în proiectul lui Smith şi s-a gîndit să plătească publicarea cărţii.
Dar înainte de a face acest lucru el s-a gîndit să verifice autenticitatea
cărţii. Harris a dus copiile făcute de Smith după scrierile din tablele de aur,
la profesorul Charles Anthon de la Universitatea Columbia. Smith a scris mai
tîrziu că Anthon a identificat scrierile ca fiind "egiptene, caldeene,
asiriene şi arabe", şi a spus că traducerea făcută de Smith este mai
exactă decît "orice văzuse el pînă atunci tradus din egipteană".
Opinia
unui profesor despre "tablele de aur"
Cînd
profesorul Anton a auzit de pretenţia lui Smith, a publicat o scrisoare datată
17 februarie 1834, în care expune punctul său de vedere.
New York, N.Y. Febr. 17, 1834
Domnului E.D. Howe
Painesville, Ohio
Stimate Domn:
Am primit, în dimineaţa aceasta, scrisoarea Dvs.
din ziua de nouă a acestei luni şi nu am întîrziat să vă răspund. Întreaga
poveste despre expertiza mea asupra inscripţiei mormone, cum că eu aş fi
declarat că este vorba de hieroglife egiptene, este falsă. Acum cîţiva ani, un
fermier, modest şi vădit credul, a trecut pe la mine cu un bilet de la Dr.
Mitchell, din oraşul nostru, acum decedat, în care mi se cerea să descifrez
dacă este posibil, o lucrare pe care mi-o va înmîna fermierul şi pe care,
mărturisea Dr. Mitchell, nu reuşise s-o înţeleagă. Examinînd lucrarea în cauză,
mi-am dat seama cu uşurinţă că este vorba de o înşelătorie sau de o farsă. Cînd
l-am întrebat pe cel ce mi-a adus-o, cum a obţinut scrierea, el mi-a relatat,
după cum mi-aduc aminte acum, următoarele: "O carte de aur", constînd
din table de aur legate împreună cu sîrmă din acelaşi material, sub forma unei
cărţi, a fost dezgropată în partea de nord a statului New York, şi împreună cu
cartea o pereche de "ochelari de aur" enormi. Aceştia erau aşa de
mari, încît atunci cînd o persoană încerca să se uite prin ei, ambii săi ochi
priveau prin aceeaşi lentilă, ochelarii fiind prea mari pentru lăţimea feţei
umane. Oricine examina tablele prin ochelari, putea nu numai să le citească ci
şi să le înţeleagă complet. Totuşi, numai un singur tînăr cunoştea ce era scris
în acele table, şi anume tînărul în posesia căruia era lada care conţinea
cartea şi ochelarii".
Acest tînăr locuia în mansarda unei case ţărăneşti,
ferit de privirile indiscrete şi acolo, din cînd în cînd, descifra caracterele
din carte, cu ajutorul ochelarilor şi le nota. Copiile astfel obţinute erau
date celor interesaţi. Fermierul nu mi-a povestit nimic despre tablele care
erau descifrate "prin darul lui Dumnezeu". Totul era influenţat de
ochelarii uriaşi. Fermierul a adăugat că i s-a cerut să contribuie, cu o sumă
de bani, la tipărirea "cărţii de aur", al cărui conţinut va
contribui, după cum i s-a spus, la schimbarea totală a lumii şi la salvarea ei
de la ruină. Atît de insistente au fost solicitările privind banii, încît el
s-a decis să-şi vîndă ferma şi să dea banii celor care doreau să tipărească
tablele de aur. Totuşi, ca ultimă măsură de precauţie, el s-a hotărît să vină
la New York pentru a consulta opinia celor învăţaţi, despre înţelesul lucrării
pe care o adusese cu el, şi care, i se dăduse ca fiind aparte a cărţii de aur.
Auzind această ciudată poveste, mi-am schimbat părerea despre lucrare, şi în
loc s-o mai privesc ca pe o farsă jucată învăţaţilor, am început să înţeleg că
este vorba de un plan pentru a-l înşela pe ţăran şi a-i lua banii. I-am comunicat bănuielile mele şi l-am avertizat
să se ferească de escroci. El mi-a cerut o opinie de-a mea în scris, ceea ce
eu, evident, am refuzat să-i dau, apoi el a plecat luîndu-şi lucrarea cu el.
Lucrarea era de fapt o singură mîzgălitură,
constînd din caractere deformate dispuse în coloane şi scrise de o persoană
care fusese în posesia unei cărţi cu diverse alfabete. Litere greceşti şi
ebraice, cruciuliţe şi înflorituri, litere romane inversate sau plasate în
poziţie orizontală; toate acestea erau aranjate în coloane perpendiculare şi
totul sfîrşea într-o formă rudimentară de circ, împărţit în diferite
compartimente, garnisite cu diferite semne ciudate şi evident copiate după
Calendarul Mexican dat de Humboldt, dar copiate în aşa fel încît să nu fie
trădată sursa provenienţei lor. Sînt familiarizat cu conţinutul acestei lucrări
deoarece am discutat-o cu prietenii mei de cînd a început tulburarea mormonă
şi-mi amintesc perfect că nu conţinea nici urmă de "hieroglife
egiptene".
V-am relatat astfel tot ceea ce ştiu despre
originile Mormonismului şi vă rog, ca o favoare personală, să publicaţi această
scrisoare imediat ce veţi descoperi numele meu menţionat din nou de către aceşti
fanatici mizerabili.
Al dumneavoastră cu respect,
Charles Anthon, LL.D.
Universitatea Columbia.
Avertizarea
profesorului nu a avut efect asupra lui Martin Harris, deoarece el şi-a
ipotecat ferma pentru a obţine banii necesari publicării, în 26 Martie 1830, a
cărţii lui Mormon. Mai tîrziu Harris a recunoscut că el nu a văzut niciodată
tablele, deoarece "ele erau acoperite cu o cîrpă".
Se
presupune că alţi doi oameni au văzut tablele, Oliver Cowdery şi David Whitmer.
Ultimul a părăsit biserica Mormonă, fiind acuzat de furt şi plastografie. În
ciuda acestor lucruri, mărturia celor trei Martori (Harris, Cowdery şi Whitmer)
se găseşte la începutul fiecărei cărţi a lui Mormon.
Este
Cartea lui Mormon Cuvîntul lui Dumnezeu?
Aşa cum
este menţionat în articolul 8 din articolele de credinţă mormonă, ei privesc
cartea lui Mormon ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu. Foarte ciudat este faptul că,
deşi se pretinde că este tradusă din "egipteană modificată" între
anii 1827 şi 1830, stilul ei este acelaşi cu a Bibliei, traducerea King James
din 1611! Ca exemplu să ne uităm la paragraful II Nephi 29:6,9,10:
"Nebun
ce eşti, care spui: O Biblie, avem o Biblie şi nu mai avem nevoie de altă
Biblie... Şi deoarece Eu am vorbit un cuvînt tu nu ai nevoie să presupui că Eu
nu mai pot vorbi altul... De aceea, deoarece ai o Biblie, nu trebuie să
presupui că ea conţine toate cuvintele Mele, nici că Eu nu o să fac să se scrie
şi altele în plus".
Cartea
lui Mormon relatează o istorie despre două migraţiuni către America de Nord.
Prima migraţiune a avut loc, aproximativ, în anul 2250 î.Cr., cînd un grup de
oameni numiţi Iarediţi, au părăsit Turnul Babel şi au traversat Oceanul Pacific
în opt bărci mari. Cînd ei au debarcat pe coasta de vest a Americii Centrale,
ei au construit oraşe mari şi au prosperat, cu ajutorul multor cai, măgari,
elefanţi şi de asemenea "curelomi" şi "cumomi" ultimii
fiind descrişi ca foarte folositori.
Dar
Iarediţii nu s-au împăcat prea bine unii cu alţii. După cîteva bătălii
sîngeroase, au fost ucişi toţi, cu excepţia a doi dintre ei, Coriantumr şi Şiz.
Dar Coriantumr a reuşit să-i taie capul lui Şiz, astfel că "Şiz a ridicat
mîinile şi a căzut; şi după ce s-a luptat pentru viaţa lui, a murit"
(Ether 15:31).
Al
doilea grup care a venit în America, spune cartea lui Mormon, a fost Lehi şi
familia sa. Lehi a fost un profet iudeu, care a sosit în America în anul 600
î.Cr. El şi nepotul său Nephi au construit o corabie şi întreaga familie a
navigat către America de Sud. Dar anumite familii descendente din Nephi şi din fratele
său Laman, s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu, care i-a blestemat şi ei au
devenit negri (II Nephi 5:21). Mormonii cred că indienii americani sînt urmaşii
lui Laman. Asta înseamnă că toţi indienii sînt israeliţi negri în loc să fie
mongoli, aşa cum pretind toţi antropologii.
Urmaşii
lui Nephi, care nu s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu, s-au mutat în America
Centrală şi de Nord, unde au construit o mare civilizaţie cu oraşe importante.
În anul 34 d.Cr. Isus a venit din cer la ei, i-a învăţat despre botez,
împărtăşanie şi le-a expus toată Predica de pe Munte (III Nephi 11:28).
În anul
385, lîngă colina Cumorah, toţi lamaniţii şi nephiţii au fost ucişi într-o mare
bătălie. Singurul supravieţuitor a fost Moroni, fiul lui Mormon, care i-a
apărut lui Joseph Smith Jr.
În afară
de "traducerea" cărţii lui Mormon, Joseph Smith a
"revizuit" pasaje din Biblia King James. El a adăugat noi revelaţii,
în special în Geneza. Aceste adăugări, citate în "Perla de Mare
Preţ", stabilesc printre altele, că Satan a dorit să răscumpere omenirea,
dar a fost refuzat de Dumnezeu, iar Adam a fost botezat prin (scufundare)
imersiune.
De
asemenea, a fost adăugată în Genesa 50, o profeţie despre venirea lui Joseph
Smith, Jr. însuşi: "Şi acel vizionar pe care îl binecuvîntez... şi numele
lui va fi Joseph, după numele tatălui său.... iar lucrurile pe care le va face
Domnul prin mîna lui va aduce poporul Meu la mîntuire".
Astfel
de scrieri sînt cu totul sacre pentru mormoni. A treia carte scrisă de Smith
"Doctrină şi Legăminte", este de asemenea considerată sacră.
Cum au
migrat Mormonii în Utah
Cînd
Joseph Smith avea în jur de 25 de ani el a organizat un mic grup de discipoli
în "Biserica lui Isus Cristos a sfinţilor contemporani". Anul
următor, prin "revelaţie specială" i s-a spus să părăsească statul
New York.
Smith a
condus nucleul bisericii sale la Kirtland, Ohio, unde numărul lor a crescut la
1600. Apoi ei s-au mutat cu toţii în "ţara Sionului" - Zion Missouri.
Deoarece ei au revendicat oraşul "pentru Domnul" - adică pentru ei
înşişi, - au fost scoşi afară de locuitorii oraşului.
În anul
1839 s-au mutat în Illinois şi au trăit într-o comunitate numită
"Nauvoo" (Smith pretindea că asta înseamnă "loc frumos" în
ebraică) pe fluviul Mississippi. În curînd, ziarul local Nauvoo Expositor
(comentatorul din Nauvoo) a început să-i critice pe mormoni - printre altele
pentru credinţa lor în poligamie.
"Legiunea"
mormonă a devastat sediul ziarului, urmarea acesteia fiind arestarea lui Smith.
Pe data de 27 iunie 1844, o mulţime furioasă a atacat închisoarea şi Smith a
fost împuşcat, devenind astfel primul martir mormon.
Noul
lider al lor a devenit Brigham Young. El a condus grupul de mormoni într-o
călătorie lungă şi primejdioasă prin preerie. În 24 iulie 1847 ei au ajuns în
marele Salt Lake din statul Utah şi Young anunţă: "Acesta este
locul". Şi de atunci acesta a fost locul mormonilor.
Biserica
mormonă numără acum peste 2,5 milioane de membri numai în Statele Unite,
majoritatea fiind în Utah. Aproximativ şapte din opt mormoni locuiesc în
Statele Unite. Mecca mormonă constă în templul şi cartierul general din Salt
Lake City, dar există temple importante şi în Los Angeles, Hawaii, Elveţia şi
în alte nouă locuri din lume. Templul este sacru pentru mormoni, deoarece doar
acolo au loc ceremoniile căsătoriilor cereşti şi a botezului pentru cei morţi.
Aceste
practici au o mare putere mîntuitoare, conform învăţăturii mormone. Totuşi,
destul de straniu, ele nu apar în Cartea lui Mormon, dar au fost adăugate mai
tîrziu de Smith în cartea "Doctrină şi Legăminte".
De la
revelaţia nouă la" doctrinele noi"
După ce
Joseph Smith a formulat premiza despre "noua revelaţie" în Cartea lui
Mormon, el a mai scris apoi două cărţi care sînt sursa majorităţii
învăţăturilor anti-creştine din Mormonism: "Perla de Mare Preţ" şi
"Doctrină şi Legăminte". Mormonii au, de exemplu, o concepţie
nebiblică despre Dumnezeu. Ei pretind că Dumnezeu nu este Spirit ci constă
dintr-o substanţă materială. Ei spun, de asemenea, că există mulţi zei
(politeism) şi că oamenii sînt zei.
În al
său "Jurnal al discursurilor", Joseph Smith scria: "Dumnezeu
însuşi a fost odată aşa cum sîntem noi acum şi El este un om glorificat".
Smith a
scris, de asemenea în Doctrină şi Legăminte: "Tatăl a avut un trup de
carne şi oase, palpabil, ca al omului".
Iar în
predica sa "Divinitatea creştină - Pluritatea dumnezeilor" - Joseph
Smith declara: "Doctrina pluralităţii dumnezeilor este tot atît de
proeminentă în Biblie ca şi oricare altă doctrină. Este prezentă peste tot în
Biblie. Este în afara oricărei controverse... Minţile zeilor au hotărît un
singur Dumnezeu pentru noi; cînd priveşti astfel acest subiect, te simţi
îndemnat a admira frumuseţea, sfinţenia şi perfecţiunea zeilor".
Biblia
afirmă că există un singur Dumnezeu şi că Dumnezeu este Duh (vezi Ioan 4:24).
Mormonii nu pot contrazice această afirmaţie categorică, aşa că Joseph Smith a
oferit propria sa "versiune inspirată" a acestui verset, schimbîndu-i
complet înţelesul. După el, versetul este "Dumnezeu a promis Duhul Său"
şi nu "Dumnezeu este Duh". Toţi savanţii în greacă, din trecut şi din
prezent, sînt de acord că acest verset se traduce "Dumnezeu este
Duh". Nu există altă posibilitate de interpretare - cu excepţia cazului
cînd cineva (cazul lui Joseph Smith) decide arbitrar ca textul din limba greacă
să spună ceea ce el doreşte să spună.
Mormonii
pleacă, la analiza păcatului, din această perspectivă deformată despre
Dumnezeu. Păcatul originar nu a fost ceva rău în ochii lor. Ei cred că păcatul
a fost necesar pentru Adam şi Eva. Mormonul Eldon Hicks, în cartea sa
"Ghidul Asociaţiei" afirmă:
„Căderea
Evei şi a lui Adam a fost o schimbare necesară în scopul asigurării
paternităţii muritoare pentru copiii în duh ai lui Dumnezeu, care erau gata şi
aşteptau experienţa pămînteană". Această învăţătură este consecventă cu
opinia lor despre natura umană ca fiind divină şi în progres spre dumnezeire.
Admiţînd această premiza, nu este de mirare că mormonii nu găsesc nimic greşit
în poligamie (căsătorii pluraliste, multiple).
Cînd
Joseph Smith a înfiinţat secta, la sfîrşitul anului 1820, el a inclus această
avertizare în Cartea lui Mormon: "Fiecare bărbat dintre voi nu are dreptul
decît la o singură soţie; să nu aveţi concubine". Dar după cîţiva ani,
Smith a primit (de la cine?) o "revelaţie specială" care permitea
poligamia. El însuşi a avut aproape 50 de soţii, iar succesorul său, Brigham
Young s-a căsătorit cu 27 de femei şi a crescut 56 copii.
Cînd
practica poligamiei a împiedicat intrarea în Uniune a statului Utah, în anul
1890, un oficial mormon a avut o revelaţie oportună, care interzicea poligamia.
De fapt, sistemul doctrinar mormon încurajează sau trece cu vederea poligamia.
Conform
cu învăţătura mormonă, căsătoriile cereşti produc în mod continuu copii în duh
(fără trup) care aşteaptă să se nască din părinţi muritori pentru ca apoi ei
să-şi poată cîştiga mîntuirea în împărăţia Cerească. Concluzia este că un bun
mormon trebuie să aibe cît mai multe soţii şi cît mai mulţi copii pentru ca
acei copii în duh să se poată naşte.
Chiar
dacă liderii bisericilor nu sînt de acord cu poligamia, mulţi mormoni o
practică în secret. În ciuda dezminţirilor mormonilor, practicarea poligamiei
continuă şi în prezent în secta care se auto-intitulează "Mormonii
Fundamentalişti".
Conform
unui articol din iunie 1967, din "Ladies Home Journal", existau în
acea perioadă zece mii de familii poligame numai în capitala Salt Lake City.
William Rogers, fost asistent special al procurorului general al statului Utah,
precizează: "Astăzi, în Utah, sînt mai multe familii poligame decît în
vremea lui Brigham Young. Cel puţin 30.000 de bărbaţi, femei şi copii trăiesc
acum, în acest stat în familii poligame - şi numărul lor este în creştere
rapidă".
În 1965, într-un articol asupra
mormonismului - ziarul New York Times, cunoscut ca fiind circumspect,
concluzionează: "Este foarte posibil ca astăzi să trăiască, în Utah, mai
mulţi oameni în poligamie decît în perioada 1852-1890, cînd "Biserica
Sfinţilor Contemporani" pleda deschis pentru această practică". Alte
opinii care se corelează cu doctrina mormonă despre poligamie, sînt cele
referitoare la naşterea lui Isus şi la nunta din Cana. Mormonii susţin că
Mîntuitorul nostru a fost produsul, nu a intervenţiei directe a Duhului Sfînt,
ci al relaţiei sexuale între înviatul zeu Adam şi Maria. Nunta din Cana, la
care Isus a schimbat apa în vin, a fost chiar nunta Sa. Brigham Young scria că
Isus s-a căsătorit în Cana cu surorile lui Lazăr, Maria şi Marta, iar mai
tîrziu cu Maria Magdalena.
Aceste
păreri seamănă cu ideile păgîne din antichitate, despre zeificarea sexului şi a
fertilităţii, despre căsătoria între zei şi muritori. Aproape că nu mai este
nevoie să comentăm aceste concepţii. Nu este de mirare la ce concluzii despre
mîntuire a ajuns Joseph Smith dacă a plecat de la asemenea imagini deformate
despre Dumnezeu, păcat, om şi căsătorie. El a afirmat că cerul are trei
împărăţii: Telestă, Terestră şi Celestă. Toţi oamenii, spun mormonii, vor fi
mîntuiţi şi vor exista într-unul din aceste trei nivele ale raiului. De fapt,
Mormonismul susţine doctrina mîntuirii prin credinţă plus fapte, (aşa cum sînt
dictate de biserică) plus botezul. Cei morţi pot fi botezaţi prin procură
pentru mîntuirea lor. Mormonii cred că familia, ca unitate, va exista şi în
eternitate, că cei din rai, ca zei, vor continua să producă copii în duh. De
aceea ei pun accent aşa de mare pe căsătoriile pluraliste şi pe ritualul
botezului pentru cei morţi.
Căsătoria
celestă este un ritual ce trebuie să aibă loc în templul mormon; cînd un cuplu
se căsătoreşte după acest ritual, ei sînt "sigilaţi" în căsătorie
pentru vecie, adică după moartea lor, în rai, ei vor continua să fie căsătoriţi
şi să producă copii. Această opinie contrazice ceea ce a spus Isus Cristos:
"...
căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca
îngerii lui Dumnezeu în cer" (Matei 22:30).
Un alt
ritual necesar este botezul pentru cei morţi, care este destinat să confere
viaţa veşnică celor care deja sînt morţi. Un mormon îşi stabileşte arborele
genealogic pentru a găsi cît mai mulţi strămoşi. Apoi merge la templu şi este
botezat prin scufundare pentru fiecare strămoş al său. Prin aceasta, atît el
cît şi strămoşul său mort capătă mîntuirea.
Mormonii
îşi bazează doctrina botezului pentru cei morţi pe 1 Corinteni 15:29;
"Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază
morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?"
Este
adevărat că teologii sînt împărţiţi, în ceea ce priveşte interpretarea acestui
verset din Scriptură. Cu toate acestea, este evident că acest verset nu spune
că o persoană decedată, care cîtă vreme a trăit nu şi-a încredinţat viaţa lui
Isus Cristos, poate să-şi cîştige viaţa veşnică prin botezul care se
administrează unui descendent al său, în numele ei.
Învăţătura
clară a Scripturii este că omul trebuie să creadă în Domnul Isus Cristos şi va
fi mîntuit. Mîntuirea este o chestiune personală şi trebuie rezolvată cu
Dumnezeu în timpul vieţii sale pămînteşti. Biblia ne învaţă că mîntuirea este
personală - nu prin procură (vezi Fapte 16:31; Romani 10:1-10; Ioan 1:12).
Contextul din care este luat l Corintejii 15:29, vorbeşte despre nădejdea
creştinilor în înviere. În întreg capitolul 15 din 1 Corinteni, Pavel se referă
la oameni care au crezut în Isus Cristos şi care L-au cunoscut ca Mîntuitorul
lor personal.
Întregul
sistem mormon se bazează pe scrierile "revelate" ale unui om, Joseph
Smith. Cartea lui Mormon a fost dovedită de către arheologi, antropologi şi
cercetători ai Bibliei, ca fiind falsă.
Celelalte
scrieri ale lui Smith "Perla de Mare Preţ" şi "Doctrină şi
Legăminte", constituie răsadniţa unei teologii care a respins şi contrazis
totalmente credinţa creştină biblică, istorică.
Mormonismul
pune un accent special pe trăirea curată şi pe faptele bune, dar cel mai bun
lucru care poate fi spus despre teologia sa, a fost scris de Walter Martin în
"Kingdom of the Cult's" (Împărăţia Sectelor): "Se pot cerceta
labirinturile mitologiei păgîne, dar nu se poate găsi ceva ce poate egala
haosul structurii pe care au construit-o mormonii şi au mascat-o sub o
terminologie creştină folosită incorect".
Care este diferenţa?
|
Ce cred "Creştinii"
|
Ce cred "Mormonii"
|
|
DUMNEZEU
|
|
|
1. Dumnezeu este Atotputernic Etern şi
Unic. El este singurul Dumnezeu şi este Duh (Psalmul 145:13; Ioan 4:24;
ITimotei 1:17).
|
1. Dumnezeu este o, existenţă materială
care a fost cîndva un om, aşa cum noi sîntem acum. Omul poate deveni în final
zeu; există mulţi zei.
|
|
BIBLIA
|
|
|
2. Biblia, dată de Duhul lui Dumnezeu, este
o carte încheiată şi nu are nevoie de completări. De fapt, completările sînt
interzise (Deuteronom 4:2; 12:32; Proverbe 30:5,6; Galateni 1:18; Evrei
1:1-2; Apocalipsa 22:18-19).
|
2. Mormonii au "Scripturi noi"
iar scrierile lui Joseph Smith sînt considerate revelaţii inspirate de
Dumnezeu - completările la Biblie sînt făcute de Dumnezeu în secolul XIX.
|
|
PĂCAT
|
|
|
3. Omul nu este asemenea lui Dumnezeu, ci
păcătos şi separat de Dumnezeu. Omul se poate apropia de Dumnezeu şi poate
avea o relaţie cu El doar prin credinţa în Cristos. Omul, separat de Cristos,
este pierdut (vezi Romani 5:12-19; 6:23; Efeseni 2:12; Ioan 1:29; Galateni
3:13).
|
3.
Omul devine în mod progresiv un dumnezeu. Păcatul lui Adam în Eden a fost
necesar pentru a asigura paternitate pentru copiii în duh ai lui Dumnezeu,
care erau gata şi aşteptau experienţa vieţii pămîntene.
|
|
MÎNTUIREA
|
|
|
4. Mîntuirea este darul fără plată asigurat
prin harul, lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred şi acceptă planul Său
(Efeseni 2:8-9; Ioan 12:26; 14:1, 3, 6; l Ioan 3:1-2).
|
4. Mîntuirea se obţine prin fapte; toţi
oamenii vor petrece eternitatea într-un nivel al Raiului cu mai multe etaje.
Nivelul va fi determinat de numărul faptelor bune ale omului.
|