Capitolul 11
ŞTIINŢA CREŞTINĂ
Neagă
realitatea dar nu pot evada din ea
"Dumnezeu este totul în toate. Dumnezeu
este bun. Binele este inteligenţă. Dumnezeu, spirit, fiind totul, materia nu
există. Viaţa, Dumnezeu, binele atotputernic, neagă moartea, răul, păcatul şi
boala - Boala, păcatul, răul şi moartea neagă binele, pe Dumnezeul cel
atotputernic şi Viaţa".
Aceste
fraze ermetice, asemănătoare mai mult cu Hinduismul mistic decît cu Creştinismul
deschis, sînt învăţăturile de bază ale Ştiinţei Creştine. Formulate mai clar,
în cazul cînd este posibil ca acest limbaj ciudat să fie formulat mai clar,
aceste propoziţii sună astfel:
1.
Dumnezeu se află în orice şi este orice.
2.
Dumnezeu este bun şi tot ceea ce este bun este raţional.
3.
Deoarece Dumnezeu este Raţiune sau Spirit, orice lucru care nu este Spirit nu
există. Materia nu este Spirit deci ea nu există.
4. Prin
urmare, lucrurile legate de materie ca boală, păcat, moarte şi rău nu există.
Numai ceea ce este bun există de fapt.
Mary
Baker Eddy - Tinereţea sa
Frazele
de mai sus reprezintă gîndirea revelată de scrierile fondatoarei ştiinţei
crestine - Mary Baker Eddy. Ea s-a născut într-o familie de calvinişti rigizi
din New Hampshire, la data de 15 iulie 1821. Tatăl ei, Mark Baker, respecta cu
stricteţe învăţăturile lui John Calvin, în special asupra unor teme ca ziua
judecăţii, mînia lui Dumnezeu asupra păcătoşilor, pedeapsa veşnică asupra
necredincioşilor. Mary se certa crunt cu tatăl ei asupra acestor teme, aceste
certuri stînd la originea respingerii învăţăturilor creştine biblice.
Mary a
fost deseori bolnavă în copilărie, aşa că a fost lipsită de o mare parte din
educaţia şcolară. Ea a trebuit să-şi completeze singură educaţia. La vîrsta de
22 de ani, s-a căsătorit cu George Glover care a murit după 6 luni. Curînd,
Mary a născut un băiat, George.
După 10
ani, Mary s-a căsătorit cu Daniel Patterson, un dentist. Se spune că el nu îi
era credincios, aşa că după 13 ani ei s-au separat şi cîţiva ani mai tîrziu au
divorţat.
Viaţa ei
a fost dominată de suferinţă fizică şi mintală. Probabil de aceea a devenit
interesată de zvonurile despre un anume vindecător prin credinţă, Phineas
Quimby din Portland, Maine. Mary a fost tratată de Quimby şi a declarat că este
vindecată. Ea a devenit o adeptă înfocată a lui Quimby. A încercat să-i
folosească metodele, - hipnotism şi puterea mîinilor, pentru a-i vindeca pe
alţii. Mary era convinsă că Quimby descoperise metodele de vindecare ale lui Isus.
Ea chiar a ţinut o conferinţă asupra acestui subiect. Curînd însă, Mary şi-a
pierdut interesul pentru Quimby. Ea şi-a început propria sa carieră în
vindecări, negînd că ar datora ceva învăţăturilor lui Quimby. Dar alţii nu sînt
de acord cu ea asupra acestui ultim punct.
Contribuţia
lui Quimby la Ştiinţa Creştină
În ciuda
opiniei oficiale a sectei "Ştiinţa Creştină", cei care au studiat
legătura între Mary Baker şi Quimby, au declarat că ea a copiat mari părţi din
manuscrisul lui Quimby. Există cu siguranţă multe lucruri similare. Quimby şi-a
denumit sistemul său: "Ştiinţa lui Cristos", iar doamna Eddy l-a
numit pe al său "Ştiinţa Creştină". Şi unul şi altul au descris
vindecarea, ca fiind victoria "adevărului asupra erorii". Ambii au
negat existenţa materiei. Quimby avea ceva noţiuni de filozofie, dar doamna
Eddy era complet amatoare şi a avut dificultăţi mari încercînd să explice ideea
aceasta. La scurt timp după moartea lui Quimby, Mary (la acea vreme doamna
Patterson) a alunecat pe trotuarul îngheţat şi s-a lovit. Ea a pretins mai
tîrziu că această căzătură a fost declarată fatală de doctorul ei. Trei zile
mai tîrziu, ea a luat Biblia, a deschis-o la Matei 9:2-8 şi a citit relatarea
despre vindecarea paraliticului de către Isus. Atunci ea a înţeles adevărul
vindecător şi s-a ridicat, complet vindecată. Totuşi, există cîteva aspecte ce
trebuie lămurite în această vindecare. Doctorul ei, Dr. Alvin M. Cushing, a dat
o depoziţie sub jurămînt (13 august 1904) precum că el nu a declarat fatal acel
accident al ei, şi că nu i s-a povestit nimic de vreo vindecare miraculoasă.
Mary
Baker Eddy a declarat că data vindecării sale, - în ciuda verosimilităţii
precare - reprezintă începutul Ştiinţei creştine. Ea a spus că această dată
(februarie 1866) coincide cu a doua venire a lui Cristos, eveniment spiritual,
vizibil doar în înfiinţarea aceste secte (Ştiinţa creştină).
Ştiinţa
creştină -12 lecţii pentru 300 dolari.
Prin
anul 1870, Mary preda sistemul său în 12 lecţii doar pentru 300 dolari. Cei
care audiau aceste lecţii erau declaraţi vindecători şi pretindeau sume tot aşa
de mari ca şi medicii licenţiaţi.
În 1875
Mary a terminat de scris "Ştiinţă şi Sănătate". Nici un editor nu a
vrut s-o tipărească, dar ea a reuşit să-şi publice cartea cu ajutorul a trei
dintre asociaţii ei. În 1877 Mary s-a căsătorit cu Asa Gilbert Eddy, un fost
elev al ei. El a fost primul căruia i-a fost acordat titlul de "Doctor
practicant în Ştiinţa creştină" în 23 august 1879. Cartierul general a
fost stabilit în Boston. Doamna Eddy a fost desigur, primul pastor al bisericii
şi a dominat conducerea ei pînă la moartea sa. Chiar şi după publicare, doamna
Eddy a continuat să lucreze asupra cărţii "Ştiinţă şi Sănătate". Ea a
dat noul ei manuscris lui James Henry Wiggin, un pastor unitarian pensionar, şi
l-a rugat să mai schimbe pe ici, pe colo, pe unde este nevoie.
Wiggin,
a povestit mai tîrziu, în New York World, din 6 noiembrie 1906, reacţia sa:
"Caligrafia, ortografia, şi punctuaţia erau înspăimîntătoare, dar ceea ce
m-a deranjat cel mai mult, era gîndirea şi structura generală a lucrării. Erau
pasaje care contraziceau total lucruri spuse mai înainte şi referiri incorecte
la chestiuni filozofice şi istorice. Eram convins că singurul mod în care
puteam face revizia cerută, era să încep de la prima pagină şi să rescriu toată
cartea".
Biblia
greşeşte, Ştiinţa Creştină e divină
Doamna
Eddy pretindea în "Ştiinţă şi Sănătate" că Biblia era singura ei
"autoritate" şi singurul ei "manual". Dar ea contrazicea
această pretenţie, afirmînd că un adept al Ştiinţei creştine trebuie să
folosească cartea ei drept manual, deoarece este inspirată de Dumnezeu şi
deoarece conţine "Vocea Adevărului pentru veacul acesta şi afirmaţiile
complete ale Ştiinţei Creştine".
Mai mult
decît atît, doamna Eddy afirmă că Biblia greşeşte în cel puţin "trei sute
de mii de locuri" în Noul Testament, pe cînd Ştiinţa creştină este
"infailibilă şi divină". Doamna Eddy a scris de asemenea că părţile
istorice ale Bibliei nu sînt importante, ci doar cele spirituale.
Ce
înseamnă toate acestea pentru un adept al sectei Ştiinţa Creştină? Pur şi
simplu că lucrarea "Ştiinţă şi Sănătate" atît de plină de erori şi
contradicţii, este mult superioară Bibliei. Doamna Eddy a pretins că Biblia
este folositoare doar dacă este interpretată de "Ştiinţă şi
Sănătate". Doriţi să vedeţi o mostră de interpretare a Bibliei în
"Ştiinţă şi Sănătate"? De pildă, să luăm natura omului. Doamna Eddy
pretinde că în Geneza, primul capitol este corect, pe cînd capitolul doi este
greşit. Ea a interpretat primul capitol în sensul că Dumnezeu l-a creat pe om
un spirit pur. "Omul nu este materie; el nu este făcut din creier, sînge,
oase şi alte elemente materiale. Scriptura ne informează că omul este făcut
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Materia nu este în acea asemănare...
Omul este spiritual şi perfect... El este... reflectarea lui Dumnezeu, sau a
Minţii şi deci este etern; el nu are o minte separată de Dumnezeu; toate
calităţile omului derivă din divinitate. Toate însuşirile omului îi parvin de
la Dumnezeu. Omul nu posedă viaţa, sau inteligenţa sau puterea creativă
proprie, ci reflectă spiritual tot ce aparţine Creatorului". De aceea,
spune ea, omul nu este păcătos; naşterea şi moartea sa sînt doar iluzii, şi
deoarece Dumnezeu este în orice, omul este exact ca şi Dumnezeu. Desigur,
Dumnezeu nu poate fi bolnav, deci nici omul. Boala, prin urmare, nu există, ea
fiind doar închipuirea unei "minţi muritoare", aşa cum o numeşte ea.
Ea pune
pe seama "minţii muritoare" tot ceea ce apare a fi rău în această
lume imaginară. Dar ea nu-şi pune întrebarea: care este cauza acestei
"minţi muritoare"? Filozofia ei nu se poate ocupa cu probleme evident
dificile: dacă toate lucrurile care există sînt bune, deoarece Dumnezeu este în
ele, atunci cum poate exista "mintea muritoare" care este rea?
Isus
Cristos nu a fost niciodată om ci doar spirit
Un alt
efort nefericit de interpretare este modul cum ea a încercat să-L definească pe
Isus Cristos în acord cu Ştiinţa Creştină. Ea a spus că Isus nu a fost un om
real, ci doar spirit. Pentru a deduce aceasta, ea a făcut o distincţie
artificială între cele două părţi ale numelui Său, Isus (numele Său personal)
şi Cristos (numele Lui oficial). Ea scrie: "Cristosul spiritual este
infailibil; Isus, ca umanitate materială, nu este Cristosul".
Cînd
vrea să dezvolte această idee ea dă de necaz. Ea spune, de pildă:
"Cristosul
invizibil este imperceptibil pentru aşa numitele simţuri personale, pe cînd
Isus a apărut ca o existenţă în trup. Această personalitate duală a ceea ce nu
se vede şi a ceea ce se vede, a ceea ce este spiritual şi a ceea ce este
material, a eternului Cristos şi a trupescului Isus manifestat în carne, a
continuat pînă la înălţarea Domnului".
Există
foarte multe probleme aici. În primul rînd, deşi neagă realitatea lumii
materiale, ea este nevoită să folosească cuvinte pe care oricine le asociază cu
lumea materială. De asemenea vorbeşte despre "aşa numitele" simţuri
personale, dar uită să califice "existenţa în trup". Aceasta conduce
la altă întrebare: dacă "existenţa în trup" este ireală, de ce să-ţi
mai baţi capul cu ea? De ce să încerci să-L explici pe Isus ca vizibil şi
"manifestat în carne", dacă însăşi carnea nu există?
Evaluarea
sa cu privire la Persoana şi lucrarea lui Isus Cristos, este expusă în
"Ştiinţă şi Sănătate": "Aşa cum o picătură de apă este una cu
oceanul, o rază de lumină una cu soarele, tot aşa Dumnezeu şi omul, Tatăl şi
Fiul, sînt una în fiinţa lor".
Cu alte
cuvinte, Isus nu e diferit de alţi oameni deoarece ei toţi sînt parte a lui
Dumnezeu. Aceasta desigur neagă divinitatea esenţială şi particulară a lui
Cristos.
"Discipolii
lui Isus nu au realizat multe lucrări minunate, pînă nu L-au văzut pe Isus după
răstignire, cînd au aflat că El nu murise" (pg. 45, 46). Doamna Eddy
încearcă să rezolve problema mormîntului gol ca şi gnosticii, care spuneau că
Isus este doar un spirit, niciodată un om, aşa că El în realitate, nu a murit,
nici nu a înviat din morţi. Apostolul Ioan a scris Evanghelia sa pentru a
respinge pe gnostici, şi ea este de asemenea un răspuns eficient pentru Ştiinţa
Creştină.
"În
demonstraţia sa finală, numită înălţarea, care încheie episodul pămîntesc al
lui Isus, el s-a înălţat deasupra cunoaşterii fizice a ucenicilor şi simţurilor
lor materiale şi astfel ei nu l-au mai văzut" (pg. 46). Din nou se pune
întrebarea, care "simţuri materiale"?
"Eternul
Cristos şi trupescul Isus manifestat în carne, a continuat pînă la înălţarea
Domnului, cînd conceptul uman, material numit Isus a dispărut" (pg. 334).
Cînd se ocupă de problema mormîntului gol, doamna Eddy apelează la o explicaţie
folosită de marii preoţi: "Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam
noi, şi L-au furat" (Matei 28:13).
"Sîngele
material al lui Isus nu a fost mai eficace pentru spălarea păcatului cînd a
fost vărsat pe "lemnul blestemat" decît atunci cînd curgea prin
venele Lui, atunci cînd El se ocupa de treburile Tatălui Său (pg. 25). Din nou,
ne întrebăm, care "sînge material", care "păcat", care
"treburi"?
Toate
aceste lucruri ţin de lumea materială, care în viziunea ei, nici nu există.
Acestea
sînt cîteva dintre afirmaţiile despre Isus Cristos aflate în "Ştiinţă şi
Sănătate", cartea sacră a sectei "Ştiinţa Creştină" scrisă de
Mary Baker Eddy.
Alte
afirmaţii neagă Trinitatea, persoana Duhului Sfînt, existenţa păcatului, nevoia
mîntuirii, învierea din morţi, judecata finală, raiul şi iadul.
"Ştiinţa
Creştină": ce e adevărat din acest titlu?
Doamna
Eddy a pretins că "în afara Ştiinţei Creştine totul este vag şi ipotetic,
opusul adevărului", dar este clar că ea a făcut o greşeală grosolană
alegînd acest nume: "Ştiinţa Creştină". Creştinii biblici constată că
afirmaţiile ei sînt departe de învăţăturile creştinismului, în timp ce oamenii
de ştiinţă nu pot fi de acord cu negarea realităţii materiei.
Ce a
făcut "Ştiinţa Creştină" pentru doamna Eddy? După cartea "Doamna
Eddy: Biografia unei Minţi Virgine", semnată de E.F. Dakin, doamna Eddy
şi-a petrecut anii tîrzii ai vieţii în singurătate şi în teroarea îngrozitoare
a "magnetismului animal malefic". Ea credea că oamenii pot face rău
altora prin gînd, şi ultimul ei soţ, după cum îşi imagina ea, a murit prin
arsenic "administrat mintal". Pentru a para acest rău, discipolii au
fost obligaţi să păzească uşa dormitorului ei. Ea nu avea încredere în nimeni,
devenea tot mai iritabilă. Nu putea găsi alinare în cartea pe care o scrisese
pentru a explica raportarea la viaţă din perspectiva Ştiinţei Crestine. La 89
de ani, tristă şi singură, a trebuit să întîmpine moartea, ea, Mary Baker Eddy
care îi negase atîta timp realitatea.
Care este diferenţa?
|
Ce afirmă "Creştinismul"
|
Ce afirmă "Ştiinţa Creştină"
|
|
DUMNEZEU
|
|
|
1. Dumnezeu este o Persoană. El a creat
universul şi l-a creat pe om după chipul Său (Genesa 1:1, 26). Dumnezeu, ca
Persoană, vede, aude, vorbeşte, îşi reaminteşte, ştie (Genesa 6:5; Exod
2:24; Numeri 11:1; Psalmul 79:8;2 Timotei 2:19)
|
1. Dumnezeu este un Principiu impersonal,
nu o Persoană. Doamna Eddy a scris: "Dumnezeu este tot ... sufletul sau
mintea omului spiritual; El este Principiul Divin al întregii
existenţe!"
|
|
ISUS CRISTOS
|
|
|
2. Cristos este una cu Dumnezeu. Isus a zis: "Eu şi
Tatăl una sîntem" (Ioan 10:30) Creştinii găsesc în Scriptură multe
dovezi despre divinitatea lui Cristos: Ioan 1:1; Filipeni 2:5-8; 1 Ioan
2:22-23.
|
2. Isus nu a fost Dumnezeu. Ştiinţă şi
sănătate afirmă: "Isus Cristos nu e Dumnezeu..." (p. 361). Ei îl
consideră pe Cristos un om extraordinar, un mare învăţător dar îi neagă
divinitatea .
|
|
MATERIE
|
|
|
3. Ceea ce omul vede, atinge, simte,
miroase şi aude este real. Isus a demonstrat realitatea materiei. El a devenit
trup (Ioan 1:14). Lui îi era foame (Matei 4:2). El a dat altora să mănînce
(Matei 14:16).
|
3.
Doar Principiul (Dumnezeu) există şi orice altceva este o "iluzie".
Nu există materie; lucrurile materiale (trupul unei persoane etc...) nu sînt
reale.
|
|
PĂCAT
|
|
|
4. Păcatul este real. El îşi are originea
în inima şi în mintea omului, şi-l desparte pe om de Dumnezeu. Consecinţa
finală a păcatului este moartea (Isaia 59:2; Marcu 7:21-23; Romani 5:12;
6:33).
|
4.
Păcatul, răul şi moartea nu există. "Ştiinţa şi Sănătatea" afirmă:
Deoarece Dumnezeu este Totul, nu este loc pentru opusul Său, deci răul, fiind
opusul binelui, este ireal (p. 234).
|
|
ISPĂŞIRE Şl ÎNVIERE
|
|
|
5. Sîngele vărsat de Cristos ispăşeşte păcatele omului (l
Petru 2:24) iar Cristos a murit şi a înviat din morţi în trup (Ioan 20:16,17,
20,27).
|
5.
Sîngele lui Cristos vărsat pe cruce nu-l spală pe om de păcate, iar ucenicii
Săi s-au înşelat crezîndu-L mort pe cînd El era viu în mormînt (p. 330, 349
Ştiinţă şi Sănătate).
|