Capitolul 10
MARTORII LUI IEHOVA
Nu există iad;
muncind din greu poţi cîştiga Raiul
Cînd am scris prima
oară această carte, notam: "Comparativ cu alte secte, Martorii lui Iehova
sînt un grup mic. Ei pretind că sînt un sfert de milion în Statele Unite".
La această ediţie, după 14 ani, numărul lor a crescut la jumătate de milion în
Statele Unite şi două milioane şi un sfert în întreaga lume.
Martorii
lui Iehova sînt o provocare pentru creştini, din următoarele motive:
1. ei au
înregistrat o creştere fenomenală în ultima vreme; probabil că vor continua să
crească deoarece îşi predică mesajul lor într-o lume care se află la un pas de
războiul nuclear;
2.
învăţăturile lor se află în opoziţie netă cu Evanghelia;
3. ei
sînt duşmanii declaraţi ai Bisericii creştine pe care o consideră de la cel
Rău;
4. ei
neagă divinitatea lui Isus Cristos, Persoana şi lucrarea Duhului Sfînt şi multe
alte doctrine vitale;
5. ei
pretind că învăţăturile lor constituie singura explicaţie corectă despre
Biblie.
Acestea
pot fi suficiente ca să determine pe creştin să se informeze despre
învăţăturile periculoase ale acestei secte. Totuşi, prea puţini creştini sînt
pregătiţi să întîmpine pe aceşti înfocaţi "misionari" care sună din
uşă-n uşă, înarmaţi cu literatură şi cu versete din Scriptură.
Istoria
martorilor lui Iehova
Fondatorul
sectei este Charles Taze Russel. El s-a născut în anul 1852 în Allegheny,
Pennsylvania. Ca tînăr, el a experimentat o teribilă frică de iad. El scria
adesea pe ziduri avertizări despre focul iadului. La vîrsta de 17 ani, Russell
a avut o lungă discuţie cu o persoană care nu credea în existenţa iadului. El
s-a convis că această persoană are dreptate. La 18 ani a intervenit următoarea
schimbare. Asistînd, într-o biserică, la o discuţie despre a doua venire a
Domnului, el a devenit foarte interesat în data venirii Lui. De secole,
iluştrii învăţaţi ai Bisericii se luptă cu problema revenirii Domnului; dar
Russell a "simţit" că a rezolvat-o foarte repede.
Broşura
lui conţine un şir lung, complicat, de versete din Biblie, incorect
interpretate şi necorelate între ele, împreună cu o metodă încîlcită de calcul
a timpului. Rezultatul calculului său a fost că Isus Cristos va reveni în 1874.
Mai tîrziu, Russell a schimbat data în 1914. Această revenire urma să fie una
spirituală, nu fizică, Cristos neputînd fi văzut. Asta contrazice Apocalipsa
1:7. Cea mai mare parte din concepţiile lui Russell sînt legate de a doua venire.
În anul
1874, Russell a fost ales pastor al grupei pe care o conducea, într-un curs de
studiu biblic, de patru ani. Aceasta a marcat începutul existenţei sectei,
deoarece acesta era anul presupusei revenirii a lui Cristos şi el era liderul
grupului căruia i se va revela Cristos.
În 1879
Russell începe să publice revista "Sentinela Sionului" şi
"Vestitorul Prezenţei lui Cristos". Aceasta a ajutat la extinderea
influenţei mişcării lor. În 1880 erau deja 30 de noi grupuri în şapte state. În
1881 s-a format "Societatea de Tractate şi Santinela Sionului"
(Zion's Watchover and Tract Society). Ea fost autorizată în anul 1884. Mişcarea
Martorii lui Iehova era acum legală.
Russell
s-a căsătorit cu Maria Frances Ackley în 1879 pe care a numit-o secretară şi
casieră a societăţii şi editor asociat a "Sentinelei". De-a lungul
anilor ea a devenit foarte dezamăgită de modul cum soţul ei îi trata
articolele. Martorii lui Iehova pretind că acesta este motivul pentru care ea a
părăsit şi secta şi soţul. În 1913 doamna Russell a dat divorţ de soţul său,
motivele fiind: "Îngîmfarea, egoismul şi tirania soţului precum şi
comportarea nepotrivită faţă de alte femei".
În iunie
1912 Rev. J.J. Ross, pastor baptist în Hamilton, Ontario, l-a denunţat pe
Russell într-o broşură. Imediat, Russell l-a chemat pe Ross în judecată. La
tribunal, Russell a fost prins cu o minciună. El a fost întrebat dacă ştie
limba greacă, în care este scris originalul Noului Testament.
"Desigur" a răspuns el. Dar cînd a fost pus să citească literele
greceşti a recunoscut că nu spusese adevărul.
Russell
a pretins că este ordinat, dar pus sub jurămînt a recunoscut că nu-l ordinase
nimeni. Asemenea înşelătorii premeditate spun totul despre omul care pretindea
că deţine singura interpretare corectă a Cuvîntului lui Dumnezeu. Martorii lui
Iehova pretind acum că ei nu cred în învăţăturile lui Russell, dar o examinare
atentă a scrierilor lor respinge această pretenţie. După ce a murit Russell, în
1916, a fost ales în locul său, Joseph Franklin Rutherford, cunoscut ca
"Judecătorul Rutherford". Sub conducerea lui, mişcarea a crescut în
salturi.
Rutherford
a stabilit cartierul general al sectei în Brooklyn, New York. Deşi era un
administrator capabil, el a avut probleme cu legea. În mai 1918, Rutherford
împreună cu alţi opt lideri ai societăţii, au fost arestaţi şi acuzaţi de
"conspiraţie prin incitare la nesupunere şi refuzul efectuării stagiului
militar în armata Statelor Unite". În 20 iunie, ei au fost găsiţi vinovaţi
şi au fost condamnaţi la 20 de ani temniţă în închisorile federale. Totuşi, în
mai 1919, au fost puşi în libertate în urma petiţiilor trimise guvernului de
Martorii lui Iehova.
Această
condamnare a lui Rutherford nu i-a descurajat pe "martori". În al
2-lea război mondial, 3500 de "martori" au refuzat efectuarea
serviciului militar şi au fost întemniţaţi. Ei refuză de asemenea să depună
jurămîntul faţă de drapel şi nu se supun legilor statului, deoarece Rutherford
i-a învăţat că orice guvern uman este satanic.
Oficiul
din Brooklyn, închis în timpul judecării şi condamnării lui Rutherford şi a
colegilor lui, s-a redeschis la 1 octombrie 1919 şi prosperă şi acum.
Rutherford a murit la 8 ianuarie 1942, iar Nathan Homer Knorr a fost ales
preşedintele Societăţii. Knor s-a născut în Bethleem, Pennsylvania. În 1905, a
devenit un lucrător al societăţii la vîrsta de 18 ani, angajîndu-se la
cartierul general de la Brooklyn. De acolo el a promovat direct în vîrful
piramidei.
Knorr nu
s-a asemănat prea mult cu primii doi lideri. El a evitat publicitatea, numele
lui a apărut rar în ziare. Sub conducerea sa a fost pus accentul pe programele
de pregătire a martorilor. Ei au publicat o traducere a Bibliei, care serveşte
mai bine doctrinelor societăţii, numită "Noua Traducere Mondială a
Scripturilor Creştine" (The New World Translation of the Christian
Scriptures). Traducătorii Bibliei au rămas anonimi. Mulţi scriitori biblici
sînt bucuroşi să-şi semneze lucrarea lor, dar martorii îşi semnează foarte rar
lucrările.
Sub
conducerea lui Knorr, mişcarea martorilor a crescut nu numai în Statele Unite
ci şi în alte 185 de ţări ale lumii.
Învăţăturile
Martorilor lui Iehova
Martorii
lui Iehova sînt foarte cunoscuţi pentru mărturia lor la colţurile străzilor sau
de la uşă la uşă. De ce sînt ei atît de activi? Deoarece, pentru a-şi cîştiga
mîntuirea, ei cred, că trebuie să mărturiseşti foarte mult. Ei nu cred în iad,
ei nu se tem de pedeapsa veşnică, dar se tem că nu vor putea satisface
standardele lui Dumnezeu pentru mîntuire. Russell a negat existenţa iadului,
dar a pus în loc teroarea lui Dumnezeu. De ce "lucrează" atît de mult
un martor? Nu pentru că-L iubeşte pe Dumnezeu ci pentru că este terorizat de
Dumnezeu, în locul iadului, Russell a pus ceva mult mai îngrozitor - moartea
sufletului ca şi a trupului.
Isus a
vorbit adesea despre iad. L-a denumit "Gheena", locul torturii (vezi
Matei 5:22, 29, 30; 10:28; 18:9; 23:15, 33). Apocalipsa 19:20 şi 20:10, 14, 15
îl descrie ca un "iaz de foc".
Russell
nu a putut accepta aceasta. El a argumentat că iadul nu este rezonabil şi este
contrar dragostei lui Dumnezeu. În locul iadului, el a inventat doctrina
anihilării, care spune că sufletul unui om moare atunci cînd moare şi trupul.
Totuşi, o persoană poate evita anihilarea, dacă acceptă să predice învăţăturile
martorilor lui Iehova.
Organizaţia
este împărţită în două grupări majore, existînd şi altele mai mici. Cei care
deţin poziţii importante şi iau decizii majore sînt incluşi în numărul celor
144.000. Acest număr apare în Apocalipsa 7:4-8, şi este interpretat de
majoritatea creştinilor ca o referire simbolică la cele 12 triburi ale lui
Israel. Martorii lui Iehova spun că acest text vorbeşte despre cei 144.000 de
martori aleşi de Dumnezeu pentru a fi lideri speciali.
A doua
grupare majoră sînt cei ce merg din uşă-n uşă, numiţi "alte oi" sau
ianadabi. Ei nu au acelaşi viitor etern ca cei 144.000 şi trebuie să muncească
din greu pentru a-şi cîştiga mîntuirea. Acesta este motivul zelului şi
dedicării lor.
Învăţăturile
martorilor vorbesc despre un mare eveniment care, spun ei, va avea loc foarte
curînd: bătălia Armaghedonului. În Biblie, aceasta este ultima bătălie
împotriva Israelului (vezi Apocalipsa 16:16). Dar martorii au interpretarea lor
tipică, ieşită din context, care afirmă că Armaghedonul va fi o devastare
termonucleară mondială. De-o parte vor fi toate naţiunile pămîntului, liderii
Creştinismului (care sînt, după cum susţin martorii, uneltele diavolului) şi
toţi păgînii. De partea cealaltă vor fi Martorii care nu vor trebui să lupte,
deoarece însuşi Iehova va lupta pentru ei.
Rezultatul
războiului va fi îngrozitor. Vor muri peste două miliarde de oameni.
Creştinismul va dispare de pe faţa pămîntului şi toate naţiunile vor fi
distruse. Nici un vrăjmaş al martorilor nu va supravieţui, doar martorii lui
Iehova vor rămîne în viaţă după Armaghedon.
În
următorii 1000 de ani după Armaghedon, vor fi multe lucruri foarte plăcute
pentru martori. În primul rînd, cei care mor din grupul "144.000" vor
merge imediat în cer pentru a domni împreună cu Isus. "Celelalte oi",
supravieţuitorii marii bătălii, vor curăţa rămăşiţele războiului şi se vor
pregăti pentru marea judecată care va veni.
Apoi,
mulţimile vor învia. Marile personalităţi, ca Avraam, Moise şi David vor învia
primii. După eroii Vechiului Testament, vor învia "celelalte oi".
Apoi Iehova va recreea pe toţi oamenii care nu au avut nici o şansă să audă
adevărul despre Iehova. Ceilalţi vor rămîne anihilaţi. În timpul celor 1000 de
ani, aceste miliarde de oameni vor fi "educaţi". În ziua judecăţii ei
vor alege între a-L accepta sau a-L respinge pe Iehova. Cei care-L resping vor
fi anihilaţi. Ceilalţi, care-L acceptă vor rămîne veşnic pe pămînt.
Putem
găsi aşa ceva în Biblie? Nici vorbă! Nicăieri în Biblie nu scrie că omul are a
doua şansă în faţa judecăţii. 1 Corinteni 15 spune că doar cei ce cred în Isus
Cristos vor fi înviaţi la revenirea Sa şi doar cei care cred în El (şi vor fi
atunci în viaţă) vor fi luaţi cu El în cer.
La
Apocalipsa 20 spune că după domnia de o mie de ani a lui Cristos, cei care nu
au fost creştini vor fi înviaţi şi judecaţi după faptele lor. Nu este
menţionată nici o "perioadă de educaţie" în acest timp. Apocalipsa
20:15 spune foarte clar că: "cine n-a fost scris în cartea vieţii, a fost
aruncat în iazul de foc". Un lucru care-i face unici pe Martorii lui
Iehova este ura lor înverşunată împotriva creştinilor. Ei savurează ideea
distrugerii tuturor creştinilor în bătălia Armaghedonului. Ei au lansat, de
asemenea, un mit fantezist despre Cristos. Martorii cred că Cristos nu este
egal cu Dumnezeu, El doar a fost creat de Dumnezeu. Pentru ei, singurul
Mîntuitor este Iehova.
Cînd
Cristos trăia în cer, El era cunoscut ca îngerul Mihail. Totuşi, cînd El a
venit pe pămînt, a fost dezbrăcat de natura Sa angelică şi a devenit pur şi
simplu un om.
Pe cruce
El a murit doar ca om, ori moartea unui om nu este suficientă pentru ispăşirea
întregii lumi. Martorii susţin că Isus a fost înviat doar în spirit, nu şi în
trup. Ei nu pot explica ce s-a întîmplat cu trupul lui Cristos. Pentru ei, ca
şi pentru mulţi alţii care se îndoiesc, mormîntul gol cu giulgiul nedesfăcut
(vezi Ioan 20:5) este un mister de nerezolvat.
Pentru a
fi capabil să înfrunte învăţăturile martorilor, creştinul trebuie să fie
absolut sigur de mîntuirea sa bazată pe răstignirea şi învierea lui Cristos. El
trebuie să spună ca şi Pavel: "Dacă se propovăduieşte că Cristos a înviat
din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?... Dacă nu
este o înviere a morţilor nici Cristos nu a înviat... şi dacă n-a înviat
Cristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,
şi prin urmare cei ce au adormit în Cristos, sînt pierduţi... Dar acum, Cristos
a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi" (1 Corinteni 15:12,16,17,20).
Şi pe
acest eveniment minunat este fundamentată credinţa şi nădejdea noastră în viaţa
veşnică.
Care este diferenţa?
Ce cred "Creştinii"
|
Ce cred "Martorii iui Iehova
|
DUMNEZEU
|
|
1. Dumnezeu este Fiinţă eternă, personală
şi spirituală în trei persoane - Trinitatea: Tată, Fiu şi Duh Sfînt (Matei
3:13-17; 28:19; 2 Corinteni 13:14).
|
1. Există o singură fiinţă eternă, Dumnezeu
Iehova, creatorul şi păstrătorul Universului şi a tuturor lucrurilor. Ei
neagă doctrina Trinităţii.
|
NEMURIRE
|
|
2. Biblia spune că omul are un spirit etern, nemuritor
(Genesa 1:26; 5:1; Iov 32:8; Fapte 7:59; 1 Corinteni 11:7).
|
2. Omul nu are un spirit nemuritor.
Spiritul nu există separat de trup.
|
ISUS CRISTOS
|
|
3. Cristos este divin, o parte a
Trinităţii, Dumnezeu însuşi (Ioan 1:1; Coloseni 1:15-19; 2:9; l Ioan 5:7-8).
|
3.
Cristos nu a fost Dumnezeu, ci doar prima creatură a lui Dumnezeu. Ei neagă
divinitatea lui Cristos.
|
ISPĂŞIREA
|
|
4. Moartea lui Cristos a fost plata
suficientă pentru păcatele omului (Romani 3:24-25; Coloseni 1:20; l Petru
2:24; 2 Corinteni 5:20).
|
4. Moartea lui Cristos asigură ocazia ca
omul să muncească pentru mîntuirea sa: o viaţă umană perfectă pentru
eternitate pe un pămînt asemănător Edenului.
|
ÎNVIEREA LUI CRISTOS
|
|
5. Cristos a înviat din mormînt în trup (Ioan 2:21;
20:24-29; Luca 24:36-43).
|
5. Cristos a înviat ca un "spirit divin".
Ei neagă învierea în trup a lui Cristos.
|
REVENIREA LUI CRISTOS
|
|
6. Cristos va reveni în mod fizic pe pămînt
(1 Tesaloniceni 4:16-17; Matei 24:30; Zaharia 12:10; Apocalipsa 1:7).
|
6. Cristos a revenit pe pămînt invizibil,
în 1914 iar acum conduce pămîntul din ceruri.
|
IADUL
|
|
1. Există o pedeapsă veşnică pentru păcat (Matei 5:22;
8:11-12; 13:42, 50; 22:13; Luca 13:24-28; 2 Petru 2:17; Iuda 13; Apocalipsa
4:9-11).
|
7. Nu există iad sau pedeapsă veşnică. Cei
care nu se vor ridica la standardele lui Iehova, vor fi anihilaţi, adică nu
vor mai exista şi nu vor mai şti nimic.
|