CAPITOLUL
12
Mişcări
de înnoire în catolicism
Un vânt
de viaţă nouă suflă în lumea catolică din 1965 încoace. La Conciliul Vatican II
s-au luat două hotărâri majore, care au schimbat radical gândirea catolică şi
care au dat naştere vântului de viaţă nouă.
Prima
hotărâre a fost aceea de a li se da credincioşilor catolici libertatea de a se
angaja în dialog cu creştini din „alte" confesiuni sau din „alte"
biserici creştine. Acest singur cuvânt, „alte", reprezenta o schimbare de
direcţie majoră. Căci înainte de Vatican II nu se recunoştea că ar mai exista
şi alţi creştini decât cei catolici. Acel singur cuvânt, „alte", cuprindea
în sine recunoaşterea existenţei unor creştini care nu aparţineau Bisericii
Catolice. Se recunoştea astfel posibilitatea de a fi creştin fără a fi catolic,
şi li se dădea credincioşilor catolici posibilitatea de a se angaja în dialog
cu aceşti creştini din alte biserici şi de a le cunoaşte astfel punctele de
vedere. Desigur, libertatea de a te angaja în dialog reprezintă posibilitatea
de a cunoaşte gândirea altora, iar admiterea existenţei unor creştini cu alte
modalităţi de gândire reprezintă şi posibilitatea reconsiderării şi a
schimbării propriei tale gândiri.
A doua
hotărâre a fost aceea de a li se da voie laicilor (mirenilor) să citească
pentru ei înşişi Biblia. Până la Vatican II, Biblia era o carte permisă numai
preoţilor. În ţări ca Spania, Portugalia sau Italia, unde această regulă era
luată foarte în serios, orice încălcare a ei era pedepsită cu foarte mare
severitate. După 1965, catolicii au dat o adevărată năvală spre Biblie. În lumea
de limbă engleză a apărut o nouă traducere a Bibliei, cunoscută sub numele de
Biblia de Ierusalim, făcută într-un limbaj foarte modern şi foarte plăcut la
citit.
Pe lângă
că laicii au început să citească Biblia pentru ei înşişi, s-a răspândit repede
ideea adunării în case în grupe mici pentru studierea Bibliei. Aceasta desigur
stimulează gândirea şi asigură perseverenţa, precum şi aplicarea în viaţă a
ceea ce s-a studiat din Biblie.
În
aprilie 1986 am ţinut un ciclu de prelegeri evanghelice în cadrul Universităţii
Harvard. În aceeaşi săptămână a vorbit acolo şi Cardinalul Konig, primatul
Austriei. Eminenţa sa a fost găzduit la un prieten al meu de pe vremea
studiilor din Anglia. Prietenul meu mi-a aranjat o întâlnire cu Cardinalul
Konig. În cadrul acelei întrevederi, printre altele, l-am întrebat pe Cardinal:
„Ce consecinţe credeţi că are faptul că Vatican II a dat Biblia în mâna
laicilor?" Eminenţa sa mi-a răspuns: „Este o nouă viaţă în ţara mea
datorită grupelor de studiu biblic în case".
Biblia
este Cuvântul lui Dumnezeu. Cine o citeşte nemijlocit ajunge direct sub
influenţa luminii şi a puterii Duhului Sfânt care i-a inspirat pe cei ce au
scris Scriptura. Cine citeşte Biblia ajunge repede să cunoască şi să recunoască
adevărul. Şi când cunoşti nemijlocit adevărul, începi să vezi diferenţa dintre
acesta şi tradiţiile şi superstiţiile omeneşti. Catolicismul se va curăţi de o
sumedenie de asemenea învăţături omeneşti datorită contactului nemijlocit al
catolicilor cu adevărul.
În
Statele Unite există câteva organizaţii protestante specializate în organizarea
de grupe de studiu biblic. Aceste organizaţii produc materiale ajutătoare
pentru grupele de studiu (lecţii pe teme, comentarii sau explicarea verset cu
verset a cărţilor Bibliei etc.) şi pregătesc conducători pentru asemenea grupe
de studiu, care ştiu apoi cum să le organizeze şi să le ajute în activitatea
lor. Prin 1975, un Cardinal din Polonia, pe nume Woitila, a invitat pe cea mai
de seamă dintre aceste organizaţii protestante americane (specializată în
special în lucrul cu studenţii universitari şi cu cadre universitare) să înceapă
să lucreze în Polonia. Organizaţia respectivă a acceptat invitaţia şi a început
lucrul în mai multe centre universitare poloneze. Când unii prelaţi polonezi
şi-au exprimat teama de această lucrare făcută de protestanţi, Cardinalul
Woitila i-a adus la tăcere, spunându-le că tineretul polonez are nevoie înainte
de toate de cunoaşterea Bibliei.
Desigur,
ştiţi că acel Cardinal a devenit Papa Ioan Paul al II-lea. Dar vreau să ştiţi
că organizaţia americană continuă să organizeze zeci de mii de studenţi
polonezi în grupe de studiu biblic, cu binecuvântarea polonezului ajuns Papă.
Americanul
care a condus introducerea acelor studii biblice pe grupe în Polonia este un
bun prieten al meu. Prin 1980, când eram încă pastor la Oradea, acest prieten
al meu mi-a făcut o vizită şi mi-a povestit despre ceea ce fac ei în Polonia.
Apoi m-a întrebat: „Oare Biserica Ortodoxă română n-ar fi interesată în
iniţierea unor asemenea grupe de studiu biblic în România?" Am fost încântat
de dorinţa lui de a aduce o asemenea renaştere spirituală şi la noi, dar i-am
spus apoi ceea ce ştiam eu despre rezistenţa îndârjită a ierarhiei ortodoxe
române la orice schimbare şi i-am spus că nu văd nici o şansă ca el să
străpungă acea închistare în tradiţia medievală. Din păcate, am avut dreptate.
Prietenul meu a făcut multe încercări, dar fără reuşită.