CAPITOLUL
11
Ce
înseamnă spiritualitate?
Cuvântul
„spiritualitate" s-a devalorizat prin folosire improprie. Astfel, este
ciudat să-i auzi pe comuniştii români atei vorbind despre spiritualitate, căci
nu poţi vorbi de spiritualitate dacă nu crezi în spirit. A spune că
spectacolele „Cântarea României" sunt spiritualitate este ridicol. Iar a
numi spiritualitate odele închinate familiei domnitoare este o tragedie.
Pentru a
avea spiritualitate trebuie să ai spirit, şi acest spirit trebuie să-ţi fie viu
şi să practici o comuniune şi comunicare directă şi personală cu Spiritul
Divin. Aceasta este adevărata spiritualitate.
Am văzut
că Biblia ne învaţă că omul, prin despărţirea de Dumnezeu, a murit spiritual.
Spiritul lui s-a atrofiat. Capacitatea lui de a comunica cu Dumnezeu a fost
distrusă. Această capacitate de a comunica cu Dumnezeu se numeşte „a avea
viaţă". Omul are nevoie să fie readus la viaţă sau, cu o altă expresie
biblică, să fie născut din nou. Aceasta o poate face numai Dumnezeu. Şi
Dumnezeu vrea să o facă cu fiecare individ. Dar omul trebuie să vrea acest
lucru. Omul trebuie să accepte ca Dumnezeu să vină înapoi în viaţa lui. Şi când
omul o face, Spiritul lui Dumnezeu se uneşte cu spiritul omului, şi aceasta înseamnă
renaştere, reînviere, Viaţă din Dumnezeu. Din acel moment omul începe să aibă
spiritualitate. De atunci încolo învaţă el să trăiască în comuniune cu Domnul
Isus Cristos, care este viu, real şi personal. Aceasta este adevărata
spiritualitate. Putem spune deci că spiritualitatea are un început şi că, apoi,
ea se dezvoltă pe tot parcursul vieţii.
Fiecare
dintre noi trebuie să aibă un moment când înţelege separarea lui de Dumnezeu, înţelege
cine este Isus Cristos şi ce a făcut El pentru anularea acestei separări, şi când
acceptă pentru sine însuşi lucrarea Domnului Isus şi Îl primeşte pe El ca Mântuitor
şi ca Stăpân (Domn) al său personal. Dacă tu, cel ce citeşti acum aceste rânduri,
n-ai făcut niciodată actul acesta, eşti invitat să-l faci chiar acum. Prin însuşi
faptul că ai citit aceste explicaţii ale lucrării lui Dumnezeu pentru tine,
Domnul Isus bate la inima ta şi Ţi se oferă.
Apleacă-ţi
fiinţa înaintea Lui (dacă poţi, apleacă-ţi şi genunchii, în semn de respect şi
închinăciune) şi spune-I aşa:
„Doamne
Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, mă închin Ţie. Recunosc că am vrut să fiu
independent şi să-mi trăiesc viaţa de capul meu. Recunosc că prin aceasta I-am
adus un afront lui Dumnezeu. Recunosc că am păcătuit prin acest act fundamental
de independenţă şi prin multe alte acte păcătoase. Recunosc că justiţia lui
Dumnezeu avea dreptate să mă condamne la moarte.
Îţi
mulţumesc Doamne Isuse că m-ai iubit atât de mult încât ai venit aici jos şi ai
murit Tu în locul meu pe cruce, Îţi mulţumesc că ai ispăşit păcatele mele şi ai
satisfăcut justiţia lui Dumnezeu pentru mine.
Acum Te
rog frumos să vii în viaţa mea. Eu Te accept cu drag să fii Mântuitorul meu şi
Stăpânul meu. Te rog spală-mă prin sângele Tău de toate necurăţiile mele. Te
rog rupe prin sângele Tău toate cătuşele viciilor mele şi ale păcatelor care,
prin obişnuinţă, mă stăpânesc şi mă înrobesc. Eu, prin puterea mea, nu mă pot
lăsa de ele. Te rog dă-mi Duhul Tău cel Sfânt, ca El să mă călăuzească şi să mă
împuternicească să trăiesc de acum înainte după voia Ta.
Îţi
mulţumesc, Doamne Isuse, că acum Tu eşti Mântuitorul meu şi Domnul meu. De acum
înainte sunt al Tău. Îţi mulţumesc că acum eşti în mine şi că de acum încolo
eşti unit cu mine şi sunt unit cu Tine.
Te rog
acum învaţă-mă să trăiesc cu Tine şi pentru Tine. Te rog însoţeşte-mă în viaţă.
Şi ajută-mă să nu mă ruşinez de Tine. Ajută-mă să Te mărturisesc şi altora şi
astfel să recunosc public că eşti al meu şi că sunt al Tău.
Sunt
fericit că acum sunt al Tău şi că sunt un copil al lui Dumnezeu. Slavă Ţie.
Amin".
Dacă tu
te-ai rugat lucrurile acestea cu toată fiinţa ta, Domnul Isus îţi spune: „Pe
cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară" (Evanghelia după Ioan 6:37);
şi: „Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el"
(Apocalipsa lui Ioan 3:20). El te-a primit şi este în tine. Şi El te asigură:
„Tuturor celor ce L-au primit... le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu... născuţi din Dumnezeu" (Evanghelia după Ioan 1:12-13). Şi de
acum ai certitudinea că eşti copil al lui Dumnezeu: „Vedeţi ce dragoste ne-a
arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem!... Preaiubiţilor,
acum suntem copii ai lui Dumnezeu..." (Întâia epistolă sobornicească a lui
Ioan 3:1-2).
Celor
care L-au primit de curând pe Domnul Isus în viaţa lor, apostolul Petru le
scrie: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele
prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii
pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă
care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui
Dumnezeu, care rămâne în veac... Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug,
orice fel de prefăcătorie, de invidie şi vorbire de rău şi, ca nişte prunci
născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să
creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul" (Întâia
epistolă sobornicească a lui Petru 1:22-23 şi 2:1-3).
Laptele
duhovnicesc despre care vorbeşte apostolul Petru este Cuvântul lui Dumnezeu pe
care-l găseşti în Biblie. Dacă nu ai o Biblie, fă-ţi rost imediat de una şi
fă-ţi o regulă să citeşti din ea în fiecare zi.
Există
două traduceri moderne ale Bibliei în limba română. Una este cea care se
tipăreşte oficial la Bucureşti. Aceasta are un limbaj greoi, deoarece
intenţionat păstrează întorsăturile de frază slavone, nefireşti limbii noastre
şi deci este greu de urmărit şi de înţeles.
Cealaltă
este traducerea făcută de Dumitru Cornilescu şi tipărită de „Societatea Biblică
Britanică". Dumitru Cornilescu a absolvit Seminarul Teologic Ortodox la
Bucureşti în 1916. În acel an a devenit călugăr. Prinţesa Raluca Calimachi,
dintr-o familie domnitoare fanariotă, l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, cu
aprobarea ierarhiei ortodoxe, să facă o nouă traducere a Bibliei. El a lucrat
patru ani la această traducere, între 1916 şi 1920. Biblia tradusă de el s-a
tipărit prima dată în 1921, la Bucureşti, cu aprobarea Sinodului ortodox. Ceva
mai târziu însă, Biserica Ortodoxă şi-a schimbat atitudinea faţă de această
traducere şi a respins-o ca fiind „protestantă". Ea nu este altceva decât
o traducere foarte fidelă originalului şi într-o limbă românească foarte
simplă, foarte limpede. Noi îţi recomandăm să foloseşti această versiune,
deoarece îţi vorbeşte mult mai clar, mai direct.
Începe
cititul Bibliei cu Noul Testament. Citeşte un capitol sau două şi apoi
opreşte-te, întreabă-te: Ce pot scoate de aici pentru mine personal? Ce-mi spun
aceste capitole despre Dumnezeu, despre Domnul Isus şi despre Duhul Sfânt? Ce
lucruri practice mi se poruncesc mie aici? Ce pot să învăţ de aici? Ce aspecte
negative să elimin din viaţa mea? Ce lucruri pozitive să introduc de aici în
practica vieţii mele?
După
toate acestea, îngenunchează şi, pe baza celor înţelese din Biblie, roagă-te
lui Dumnezeu. Spune-I lui Dumnezeu ce ai învăţat şi roagă-L să te ajute să împlineşti
aceste lucruri.
Această
citire a Cuvântului, prin care îţi vorbeşte Dumnezeu ţie, şi această rugăciune
prin care îi vorbeşti tu lui Dumnezeu formează ceea ce se numeşte părtăşie cu
Dumnezeu sau comuniune cu Dumnezeu. Aceasta este esenţa vieţii spirituale. Vei
creşte spiritual numai în măsura în care vei cultiva permanent şi perseverent
părtăşia ta cu Dumnezeu.
Un alt
element al vieţii spirituale este părtăşia cu alţi copii ai lui Dumnezeu.
Găseşte-ţi doi-trei cu care te poţi asocia într-un grup de studiu biblic şi
rugăciune. Adunaţi-vă special pentru acest lucru, o dată pe săptămână. Citiţi împreună
un text din Biblie. Discutaţi împreună cum înţelegeţi şi cum aplicaţi acel text.
Întrebaţi-vă unii pe alţii care sunt problemele voastre spirituale,
intelectuale sau practice. Apoi rugaţi-vă împreună. Ţineţi minte ce a spus
Domnul Isus: „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în
mijlocul lor" (Matei 18:20).
Caută
apoi să citeşti cât mai multă literatură creştină, care îţi explică mai pe larg
ceea ce găseşti în esenţă în Biblie. Cu cât citeşti mai mult literatură de
acest fel, cu atât creşti mai mult spiritual.
Găseşte-ţi
o biserică unde se vesteşte clar Cuvântul lui Dumnezeu şi ataşează-te ei.
Creştinul nu este făcut să trăiască singur. Biserica este dată pentru a ne
creşte spiritual (vezi Epistola lui Pavel către efeseni 4:11-16). Şi acolo
trebuie să-ţi aduci şi tu contribuţia la creşterea altora. Cu cât îi vei ajuta
mai mult pe alţii să crească spiritual, cu atât vei creşte tu mai mult
spiritual.