CAPITOLUL
4
ÎNSUŞIRI
ALE LUI DUMNEZEU ÎN CARE EL DOREŞTE CA OMUL SĂ I SE ASEMENE
Capitolul
precedent a încercat să ne arate însuşirile specifice lui Dumnezeu. În
capitolul acesta, facem cunoştinţă cu însuşiri ale lui Dumnezeu în care El
doreşte ca omul să I se asemene. Prin el însuşi, omul nu poate realiza aceste
însuşiri ci doar numai după ce devine creştin prin naşterea din nou, având
astfel dorinţa să trăiască pentru Dumnezeu şi să fie aşa cum vrea El.
1. DUMNEZEU ESTE SFÂNT. Cuvântul
"sfânt" înseamnă să fii fără păcat, pur, curat. În 1 Petru 1:15, se
spune: "Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în
toată purtarea voastră". Dumnezeu este sfânt şi acordă omului din
sfinţenia Sa. Pus deoparte pentru un model asemănător de vieţuire cu al lui
Dumnezeu şi pus deoparte să lucreze pentru Dumnezeu, sub aspectul acesta, omul
devine asemănător cu Dumnezeu. În Ioan 17:11b se spune: "Sfinte Tată,
păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat". În 1 Petru 1:16,
Dumnezeu Se exprimă despre El Însuşi ca fiind sfânt: "Fiţi sfinţi, căci Eu
sunt sfânt” (Iosua 24:19; Psalmul 99:5,9)
Luca
1:49: "Pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele
Lui este sfânt” (Isaia 57:15).
Apocalipsa
4:8: "Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau
pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără
încetare: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic,
care era, care este, care vine” (Isaia 6:3).
Apocalipsa
6:10: "Ei strigau cu glas tare şi ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu,
care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru
asupra locuitorilor pământului" (Deuteronom 32:43; Psalmul 79:10).
Apocalipsa
15:4: "Cine nu se va teme, Doamne şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci
numai Tu eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta,
pentru că judecăţile Tale au fost arătate” (Psalmul 86:9; Ieremia 10:7).
2. DUMNEZEU ESTE ÎNTOTDEAUNA
DREPT ŞI TOT CE FACE EL ESTE BINE. Dumnezeu a pus la dispoziţia omului o
cale prin care omul să se pună în rânduială cu Dumnezeu. Dumnezeu va ierta şi va
primi pe păcătosul care vine la El prin jertfa Domnului Isus Cristos de pe
cruce. În 1 Corinteni 1:30 se spune: "Şi voi, prin El, sunteţi în Cristos
Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire,
sfinţire şi răscumpărare” (Psalmul 19:9; Ieremia 23:5).
3. DUMNEZEU ESTE ÎNTOTDEAUNA
CREDINCIOS ŞI ADEVĂRAT. Dumnezeu poate fi crezut întotdeauna. În 1 Corinteni
10:13 se spune că Dumnezeu este credincios copiilor Lui. "Nu v-a ajuns
nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu,
care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre;
ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi
răbda". Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale. În 1 Tesaloniceni
5:24, se spune: "Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul
acesta". Şi în Evrei 10:23 se spune: "Să ţinem fără şovăire la
mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut
făgăduinţa". În acelaşi timp, Dumnezeu este credincios şi Lui Însuşi. În 2
Timotei 2:13 se spune: "Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne
credincios, căci nu se poate tăgădui singur" (Deuteronom 7:9; Isaia 49:7).
4. DUMNEZEU ESTE
MILOSTIV ŞI PLIN DE BUNĂTATE. Acest lucru poate, de asemenea să fie văzut şi
în creştinii care doresc să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu. În Romani 2:4, se
spune: "Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii
Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la
pocăinţă?" Iar în Romani 11:22 se spune: "Uită-te dar la bunătatea şi
asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de
tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea vei fi tăiat
şi tu" (Psalmul 89:24).
5. DUMNEZEU ESTE
DRAGOSTE.
Multă lume, când se gândeşte la Dumnezeu, se gândeşte ca la un Dumnezeu al
dragostei. Adevărata dragoste este de la Dumnezeu şi creştinul are dragoste
pentru alţii deoarece în primul rând Dumnezeu îi dă lui din dragostea Sa. Felul
creştinesc de închinare este unicul în care se arată că Dumnezeu este dragoste.
Dumnezeii din lemn, piatră şi alte lucruri la care se închină mulţi oameni în
diferite părţi ale lumii, sunt prezentaţi ca fiind plini de ură. Cei ce se
închină lor cred că mereu trebuie să le dea ceva acestor zei pentru ca aceştia
să nu-i pedepsească sau să nu-i chinuiască. Dar cei ce-şi pun încrederea lor în
Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, sunt iubiţi de Dumnezeu. Dumnezeu nu-i
osândeşte şi nu le face rău (Deuteronom 7:7-8; Ieremia 31:3; 2 Corinteni 5:14a;
13: 1 Ioan 4:8-16: "Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că
Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin
faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin
El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că
El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru
păcatele noastre. Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi,
trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns
desăvârşită în noi. Cunoaştem că rămânem în El şi El în noi, prin faptul că
ne-a dat din Duhul Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul
ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu,
Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut
dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste”.
Ioan
14:21: "Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine
Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui” (Deuteronom
10:12; Proverbe 8:17).
Ioan
16:27: "Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut
că am ieşit de la Dumnezeu”.
Ioan
17:23-26: "Eu sunt în ei şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip
desăvârşit una; ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum
M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine
şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai
dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule
Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că
Tu M-ai trimes. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face
cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei şi Eu să fiu
în ei." Dumnezeu iubeşte omenirea, chiar dacă oamenii sunt păcătoşi. În Ioan
3:16 se spune: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă
veşnică". Iar în Romani 5:8, se spune: "Dar Dumnezeu îşi arată
dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a
murit pentru noi." Dumnezeu a rezolvat problema păcatului dând să moară în
locul nostru, pe Fiul Său (Isaia 53:5-6).
Romani
1:7: "Deci vouă, tuturor, cari sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în
Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la
Domnul Isus Cristos” (Psalmul 91:14).
Romani
5:8: "Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când
eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Isaia 53:6).
Galateni
2:20: "Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc... dar nu mai
trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în
trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine Însuşi pentru mine”.
Evrei
12:6: "Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe
orice fiu pe care-l primeşte” (Psalmul 119:75; Proverbe 3:11-12).
1
Ioan 3:1: "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui
Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”.
Dumnezeu
doreşte ca omul să fie salvat de păcat şi de pedeapsă şi să trăiască o viaţă
asemănătoare cu a lui Dumnezeu, asemănându-I se în însuşirile Sale descrise mai
sus.
Efeseni
2:4: "Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare
cu care ne-a iubit...” (Neemia 9:17b).