CAPITOLUL
22
CRISTOS
ESTE MARELE PREOT, CARE A DESCHIS CALEA OAMENILOR SPRE DUMNEZEU
Un
mare preot este acela care stă între Dumnezeu şi oameni şi se roagă pentru
păcatele celor vinovaţi. Cuvântul lui Dumnezeu spune că Cristos este Marele
nostru Preot. La Evrei 5:6; 6:20; 7:17 este scris: "Fiindcă iată ce se
zice despre El: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".
"...a fost făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".
În Psalmul 110:4 "Domnul a jurat: ‚Tu eşti Preot în veac, în felul lui
Melhisedec’".
1. CRISTOS A ÎMPLINIT
TOATE CONDIŢIILE PE CARE TREBUIA SĂ LE AIBĂ UN MARE PREOT
A.
În legământul Vechiului Testament, erau aleşi pentru popor conducători
religioşi numiţi preoţi, care împlineau rolul de mijlocitori între Dumnezeu şi
oameni. La Evrei 5:1-4 ni se spune ce atribuţii avea un preot:
(1)
Era ales dintre oameni.
(2)
Era mijlocitor între om şi Dumnezeu.
(3)
Jertfea pe altar înaintea lui Dumnezeu daruri aduse de popor şi închinate Lui.
(4)
Aducea jertfe de animale pentru păcatele poporului.
(5)
Preotul fiind şi el un om şi inerent păcătos, trebuia să aducă jertfe atât
pentru păcatele lui cât şi pentru păcatele poporului.
(6)
Dumnezeu alegea omul potrivit pentru o astfel de slujbă.
(7)
După legea Vechiului Testament, preoţii erau aleşi numai din seminţia lui Levi.
B.
Isus Cristos este Marele Preot care a deschis oamenilor calea spre Dumnezeu. El
poate fi Marele nostru Preot pentru că:
(1)
A fost ales dintre oameni (Evrei 5:4-6).
(2)
El este mai mult decât un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. El este Marele
Preot şi calea prin care omul ajunge la Dumnezeu.
(3)
Cristos S-a adus ca jertfă, o singură dată. El a fost o jertfă desăvârşită,
odată pentru totdeauna, pentru păcatele lumii (Evrei 9:25-26).
(4)
Cristos a jertfit propriul Său sânge, nu sânge de animale, cum aduceau preoţii
din poporul evreu.
(5)
Isus Cristos, ca Mare Preot pentru oameni, este sfânt şi fără păcat. El nu a
păcătuit niciodată şi este cu totul despărţit de păcătoşi. Evrei 7:26: "Şi
tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată,
despărţit de păcătoşi şi înălţat mai pe sus de ceruri". De aceea a putut
Isus să-Şi dăruiască viaţa ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Nu şi pentru
El, aşa cum erau obligaţi preoţii vechiului legământ, deoarece Isus era fără
păcat.
(6)
Dumnezeu L-a ales pe Cristos Marele nostru Preot. Evrei 5:5,6: "Tot aşa şi
Cristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce
I-a zis: "Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut". Şi cum zice iarăşi
într-alt loc: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
(7)
Isus, ca om, nu S-a născut din seminţia lui Levi, ci din seminţia lui Iuda.
Preoţii din seminţia lui Levi aduceau pentru păcatele poporului jertfe temporare,
repetate, fiindcă şi ei erau muritori. Dumnezeu a făcut o altă alegere: a
chemat pe Isus ca Mare Preot din altă seminţie, şi El S-a dăruit pe Sine Însuşi,
odată pentru totdeauna, ca jertfă desăvârşită, veşnică, pentru păcatele
întregii lumi. La Evrei 7:11-14 este scris: "Dacă desăvârşirea ar fi fost
cu putinţă prin preoţia leviţilor - căci prin preoţia aceasta a primit poporul
Legea - ce nevoie mai era să se ridice un alt preot "...după rânduiala lui
Melhisedec" şi nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată
preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii, în adevăr,
Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o altă seminţie,
din care nimeni n-a slujit altarului. Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit
din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie”.
2. CRISTOS A ÎMPLINIT
TOT CE ERA ATRIBUIT UNUI MARE PREOT
A.
În Vechiul Legământ, un preot oficia trei mari slujbe:
(1)
Jertfea animalele pe altar, ca dar de închinare al poporului.
(2)
Intra în Locul Sfânt, ca să Se roage pentru popor. Marele preot intra în Sfânta
Sfintelor odată pe an, cu sângele unui animal jertfit, atât pentru păcatele lui
ca mare preot, cât şi pentru păcatele întregului popor.
(3)
După ce aducea sângele în Sfânta Sfintelor, marele preot ieşea şi aducea
mulţumiri şi rugăciuni lui Dumnezeu, ca binecuvântările să vină peste popor.
B.
Ca Mare Preot, Cristos a împlinit, în jertfa Sa, trei mari lucrări:
(1)
S-a dat pe Sine Însuşi ca jertfă pe altar. La Evrei 9:14 este scris: "Cu
cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi
ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curaţi cugetul vostru de faptele
moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!"
(2)
Cristos Se roagă acum lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru oameni. La Romani 8:34
este scris: "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?
...cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la
dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!"
(3)
Când Cristos va veni a doua oară pe pământ, va lua cu El pe toţi aceia care
s-au încrezut în El. Evrei 9:28 "Tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfă
o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în
vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă!" (1 Tesaloniceni
4:6; 1 Petru 1:5; Apocalipsa 20:4).
La
Evrei 4:15-16 este scris: "Căci nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă
de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi
noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar, cu deplină încredere de scaunul
harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la
vreme de nevoie”.