CAPITOLUL
23
CRISTOS
A MURIT ÎN LOCUL OMULUI
Cuvântul
"ispăşire" înseamnă lucrarea de mântuire adusă de Isus Cristos, ca
jertfă, ca plată, pentru păcatele unei lumi vinovate; jertfă ce a satisfăcut
dreptatea lui Dumnezeu care, fiind sfânt, urăşte păcatul. Această ispăşire a
împlinit-o viaţa sfântă a Domnului Cristos, moartea Lui pe cruce în locul celor
păcătoşi, învierea Sa din morţi şi slava pe care a primit-o în cer.
Dumnezeu
a făcut totul, pentru pacea între El şi păcătoşi. Omul nu poate face nimic
pentru mântuirea lui. Dumnezeu este acela care a făcut totul pentru oameni.
Omul nu va putea realiza niciodată o cale spre cer. Dumnezeu S-a coborât la om
şi numai El a deschis omului această cale.
1. MOARTEA LUI CRISTOS, ÎN
LOCUL NOSTRU, ESTE DE O MARE VALOARE ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT
A.
Este o lucrare pe care îngerii au dorit să-o cunoască. 1 Petru 1:10-12:
"Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au
făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei
cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos,
care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care
aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru
voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au
propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar
îngerii doresc să privească”.
B.
Însuşi Domnul Isus a spus că jertfa Sa de ispăşire a fost partea cea mai
însemnată a lucrării Sale. Marcu 10:45: "Căci Fiul Omului n-a venit să I
se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.
C.
Cristos, prin moartea Sa, avea să atragă la El pe toţi oamenii. Ioan 12:32:
"Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi
oamenii. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară”.
D.
Sfântă Scriptură vorbeşte foarte des că Cristos S-a dat pe Sine Însuşi la
moarte pentru păcătoşi. Moartea Lui este arătată de peste 175 de ori în Noul
Testament. E amintită şi de Pavel şi de ceilalţi scriitori ai Noului Testament.
Harul
lui Dumnezeu înseamnă dragostea care se manifestă prin acţiune, prin faptă.
Chiar înainte ca omul să-şi cunoască propriile păcate şi greutăţi, Dumnezeu S-a
îngrijit de ele. Romani 4:2 şi 5:5 scrie: "Căci pe când eram noi încă fără
putere, Cristos la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi”.
Cele
mai multe religii afirmă că omul poate ajunge singur la Dumnezeu, devenind prin
eforturi, din ce în ce mai bun. Este o părere greşită. Cuvântul lui Dumnezeu
spune că El, Domnul, este acela care dă omului încredinţarea că este păcătos şi
că are nevoie de mântuire. Sunt căi false de închinare, ce promit să-l aducă pe
om - prin propriile lui eforturi - la Dumnezeu. Omul este însă prea păcătos şi
nu poate ajunge şi nu poate sta înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este posibil
numai prin Isus Cristos, pentru că El a devenit om şi prin jertfa Lui a deschis
calea prin care oamenii ajung la Dumnezeu.
2. PATRU MOTIVE PENTRU
CARE CRISTOS A TREBUIT SĂ MOARĂ ÎN LOCUL NOSTRU
A.
Dumnezeu fiind sfânt, urăşte păcatul. Dar Dumnezeu nu este numai sfânt; El este
şi dragoste. El nu iubeşte numai pe cei mântuiţi, ci şi pe cei păcătoşi. Romani
5:8: "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când
eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”.
Chiar
dacă un om ar încerca să nu mai păcătuiască, dorinţele şi gândurile lui nu se
pot schimba. Ca om păcătos rămâne - în continuare - în conflict cu Dumnezeu.
Dumnezeu este sfânt şi El nu poate ignora păcatul. Nu poate iubi păcatul, dar
iubeşte pe păcătos. Răspunsul la această problemă a fost moartea lui Cristos, a
Fiului lui Dumnezeu. El a luat asupra Lui pedeapsa care ni se cuvenea nouă,
celor păcătoşi. Fiindcă Dumnezeu este Sfânt, cineva trebuia să plătească. Fiul
Său a plătit. A murit în locul nostru.
B.
Legea lui Dumnezeu fiind călcată, trebuia adusă o jertfă ca plată pentru păcat.
Numai o jertfă desăvârşită putea fi adusă pe altar. Cristos a fost jertfa
desăvârşită. El este singurul care a putut face ispăşirea păcatelor întregii
lumi.
C.
Când un om păcătuieşte, cugetul îi spune că este vinovat; şi nu poate avea pace
şi odihnă cât timp păcatul nu i-a fost iertat. Când cel păcătos înţelege că Cristos
a luat asupra Sa pedeapsa care i se cuvenea lui, păcătosului, atunci primeşte
pace şi odihnă. Romani 5:1: "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin
credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos”.
D.
Un păcătos pierdut ştie că este pierdut. Cugetul îi spune că este vinovat. Când
Duhul Sfânt îi vorbeşte prin Cuvântul lui Dumnezeu, înţelege cât de mult a
călcat Legea lui Dumnezeu şi cât este de pierdut! Ca omul să poată fi salvat
din păcat; numai cineva care nu a păcătuit niciodată trebuia şi putea să-l caute
şi să-l salveze. Isus este acel Unul şi El a făcut acest lucru, în mod
desăvârşit. Luca 19:10 spune "Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să
mântuiască ce era pierdut”.
3. MOARTEA LUI ISUS CRISTOS
PE CRUCE, ÎN LOCUL NOSTRU, A ÎNSEMNAT ATÂT DE MULT PENTRU NOI, PENTRU CĂ:
A.
A fost cel mai însemnat motiv pentru care S-a născut Domnul Isus. Matei 1:21:
"Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe
poporul Lui de păcatele sale”.
B.
Jertfa lui Isus ocupă un loc însemnat în primele patru cărţi ale Noului
Testament. Fiecare din cei patru autori ai acestei cărţi, relatează multe
lucruri. Dar, cu cea mai mare grijă ne sunt redate evenimentele cu privire la
viaţa şi moartea lui Isus Cristos. Din douăzeci şi unu de capitole, din
Evanghelia lui Ioan, zece cuprind moartea şi învierea lui Cristos.
C.
Isus Cristos a venit pe pământ ca să confirme că s-a împlinit ceea ce Dumnezeu
a făgăduit primilor noştri părinţi, în Vechiul Testament. În Vechiul Legământ
Dumnezeu a făgăduit că va trimite în lume pe Fiul Său. Romani 15:8: "Cristos
a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească
credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor” (2 Timotei
1:9).
D.
Când Cristos a devenit om, El a putut să-L facă cunoscut oamenilor pe Dumnezeu
Tatăl. Ioan 1:18: "Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui
Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.
E.
Cristos a venit ca Mare Preot, care a deschis calea omului spre Dumnezeu. În
epistola lui Pavel către Evrei ni se spune că marii preoţi iudei erau aleşi
dintre oameni, ca astfel să poată lucra pentru ei. Evrei 5:1: “În adevăr, orice
mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile
privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate". Evrei
5:5- 6 spune acelaşi lucru.
Evrei
2:17-18 spune: "Prin urmare, Isus a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în
toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare
preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele
norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit,
poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”.
1
Corinteni 10:13 spune: "Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost
potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va
îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre. Ci, împreună cu ispita, a
pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”.
F.
Cristos a murit ca să poată nimici păcatul. Evrei 9:26: "...acum, la
sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin
jertfa Sa” (Marcu 10:45; Ioan 3:5; 2 Corinteni 5:21; Romani 5:21; 6:12-18;
Evrei 2:8).
G.
Cristos a murit ca să nimicească lucrările diavolului. "Fiul lui Dumnezeu
S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8; Ioan 12:31;
Evrei 2:14-15).
H.
Cristos a murit ca să pregătească totul pentru a doua Lui venire pe pământ.
Evrei 9:28: "...Cristos... Se va arăta a doua oară, nu în vederea
păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Romani 8:18-25;
Apocalipsa 21:27).
I.
Cristos a murit pentru ca cei ce cred în El să poată avea o viaţă din belşug.
"Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan
10:10; Evrei 2:14-15; I Ioan 4:10).
4. PENTRU CINE A MURIT CRISTOS?
La
1 Timotei 2:5-6 este scris: "Căci este un singur Dumnezeu şi un singur
mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine
Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi". Evrei 2:9: "Dar pe Acela
care a fost făcut "pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii",
adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe
care a suferit-o; pentru ca, prin harul Lui Dumnezeu, El să sufere moartea
pentru toţi." Ioan 2:2: "El este jertfa de ispăşire pentru păcatele
noastre; şi nu numai pentru ale noastre ci pentru ale întregii lumi”.
Dar
jertfa de ispăşire este valabilă numai pentru cei ce L-au primit pe Isus, darul
lui Dumnezeu. Toţi oamenii sunt iubiţi de Dumnezeu, dar mântuiţi sunt numai cei
ce cred în El. Romani 10:9: "Dacă mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn
şi dacă crezi în inima ta, că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”.
Jertfa
depusă de Domnul Cristos împarte timpul istoriei în două: toate lucrurile, care
au fost înainte de Cristos, priveau în viitor, spre naşterea Lui; tot ce s-a
întâmplat după moartea lui Cristos, priveşte în urmă spre tot ce El a făcut
prin moartea Sa pe cruce. Isus a spus: "Nu este mai mare dragoste decât
să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Au existat oameni
care şi-au dat viaţa pentru prietenii lor, dar Cristos a avut o dragoste
deosebită de a tuturor. Şi-a dat viaţa nu pentru prieteni ci pentru cei ce I-au
fost duşmani.
La
Romani 5:8 este scris: "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin
faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi". El
a venit din cer pentru cruce şi S-a smerit până la moarte, o moarte în ruşine
şi suferinţă. El este cel mai mare dar care a fost dat oamenilor. "Fiindcă
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!" (Ioan 3:16).