CAPITOLUL
24
CE
TREBUIE SĂ FACĂ OMUL
Omul
ştie că el nu este neprihănit înaintea lui Dumnezeu. Ştie că este păcătos şi
pierdut. Omul însă nu poate face nimic prin propriile-i puteri pentru a se
împăca cu Dumnezeu.
1. OMUL TREBUIE SĂ
CREADĂ CĂ DUMNEZEU EXISTĂ
Evrei
11:6 spune: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci
cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe
cel ce-L caută." Când un om crede, el este convins de acest adevăr şi-l acceptă.
Nu este însă suficient a crede doar că Dumnezeu există. Este necesară credinţa
în Isus Cristos, care a murit ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi
care a înviat pentru a fi Cel veşnic Viu, care ne mântuie de sub puterea
păcatului (Isaia 53:1-12; 1 Corinteni 15:3-4).
Dar
credinţa singură, nu este suficientă. La Iacov 2:19 este scris: "Tu crezi
că Dumnezeu este unul şi bine faci! Dar şi dracii cred... şi se înfioară!"
Demonii lui Satan cred că Dumnezeu există, acceptă acest adevăr... dar nimic
mai mult, nici o schimbare în ei.
2. OMUL TREBUIE SĂ
CREADĂ ÎN DUMNEZEU
Evrei
11:6a "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se
apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L
caută!" Evrei 11:1 ne spune ce este credinţa: "Şi credinţa este o
încredere neclintită în lucrurile nădăjduite; o puternică încredinţare despre
lucrurile care nu se văd." Dacă un om admite doar că există "un
Dumnezeu" nu înseamnă credinţă, şi fără avea credinţă în El, omul nu poate
fi mântuit de păcatele sale.
3. OMUL TREBUIE SĂ SE ÎNCREADĂ
ÎN ISUS CARE ÎL MÂNTUIE DIN PĂCAT
Încrederea
este acţiunea care merge împreună cu credinţa. Ea este de fapt aspectul cel mai
important al credinţei; înseamnă să te predai pe tine însuţi în grija celui în
care crezi.
4. OMUL TREBUIE SĂ
REGRETE PĂCATELE SĂVÂRŞITE ŞI SĂ LE PĂRĂSEASCĂ
Omul
trebuie să regrete păcatele lui şi să le părăsească; să-l doară păcatul. Acest
act este pocăinţa. Este o schimbare a inimii şi a minţii, care duce la o
înnoire a întregii vieţi.
Este
posibil să regreţi păcatul şi totuşi să nu doreşti să încetezi să-l mai repeţi.
Omul bogat a strigat în iad pentru îndurare. A fost nenorocit, dar remuşcarea
lui, pentru păcatele trăite, a venit prea târziu, ca şi dorinţa de a fi izbăvit
de ele. Luca 16:24-28 spune: "Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi
trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească
limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta". "Fiule", i-a
răspuns Avraam, "adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile
bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti
chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o prăpastie mare, aşa ca
cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu
poată." Bogatul a zis: "Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe
Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste
lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”.
Acei
care nu regretă acum că trăiesc în păcat şi nu părăsesc păcatul, vor plânge
amar într-o zi... şi suferinţa lor va fi mare.
5. OMUL TREBUIE SĂ-ŞI
MĂRTURISEASCĂ PĂCATELE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU ŞI SĂ MĂRTURISEASCĂ DESPRE
DUMNEZEU ÎNAINTEA OAMENILOR
A.
Mărturisire păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Domnul doreşte ca să-I mărturisim
Lui păcatele noastre, ca să ne poată ierta. 1 Ioan 1:9 spune: "Dacă ne
mărturisim păcatele, El este credincios, şi drept, ca să ne ierte păcatele şi
să ne cureţe de orice nelegiuire”.
B.
Mărturisirea lui Dumnezeu înaintea oamenilor: Cei care se încred în Isus Cristos
ca în Acel care-i mântuie, trebuie să spună şi altora ce le-a făcut Domnul.
Romani 10:10 spune: "Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn,
şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”.