CAPITOLUL
43
ORIGINEA
ŞI LOCUL PĂCATULUI
1. ORIGINEA PĂCATULUI
A.
Biblia spune că păcatul a intrat în lume prin diavol, care este căpetenia
îngerilor răzvrătiţi (Isaia 14:12-17, Apocalipsa 12:7-9) Diavolul se mai
numeşte şi Lucifer. El a fost un înger deosebit având locul în cer, plin de
strălucire. Dar, s-a îngâmfat şi a vrut să fie ca Dumnezeu şi a dorit să stea
pe scaunul Lui de domnie. Lucifer a păcătuit vrând să-şi împlinească voia sa
personală şi nesocotind pentru aceasta ordinea şi hotărârea lui Dumnezeu în ce
priveşte ierarhiile cereşti. De cinci ori în textul din Isaia cap. 14, Lucifer
este arătat ca exprimându-şi voinţa lui. El spune: "...mă voi sui..., ...îmi
voi ridica..., ...voi şedea..., ...mă voi sui pe vârful norilor..., ...voi fi
ca cel Prea înalt”. Biblia nu ne explică cum s-a născut această dorinţă în
Lucifer, arătându-ne doar că acesta a vrut să fie ca Dumnezeu. Urmarea a fost
pedepsirea lui prin izgonire din cer. În Ezechiel 28:15:17 se spune: "Erai
un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al
lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără
prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit
nelegiuirea în tine. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai
stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau
privelişte împăraţilor”. Dumnezeu a mai spus că diavolul va fi aruncat în iazul
de foc, unde va fi chinuit în veci de veci.
Apocalipsa
12:9 spune că balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, a
fost aruncat pe pământ împreună cu îngerii lui. Domnul Isus a spus că diavolul
este tatăl minciunii. Diavolul a adus păcatul în lume (Geneza 3:1-7, Ioan 8:44,
1 Ioan 3:8)
2. LOCUL PĂCATULUI
A.
În cer. Păcatul s-a născut întâi în cer prin răzvrătirea lui Lucifer şi a
îngerilor săi. Cerul a trebuit să fie curăţit de păcat şi aceasta s-a făcut
prin jertfa Domnului Isus Cristos şi prin vărsarea sângelui Său (Evrei
9:23-24). Diavolul împreună cu îngerii săi duc o luptă actuală împotriva
credincioşilor lui Dumnezeu, în Efeseni 6:11-12 se spune: “Îmbrăcaţi-vă cu
toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor
diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui ci împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt
în locurile cereşti”. Va fi însă o zi când diavolul nu se va mai putea sui în
locurile cereşti (Apocalipsa 12:7-12).
B.
Pe pământ. Păcatul stăpâneşte pe pământ datorită lui Adam şi Eva care au
păcătuit.
1.
Pământul este blestemat din pricina păcatului şi oamenii se luptă cu spinii şi
cu buruienile (Geneza 3:17-18).
2.
Oamenii şi animalele suportă suferinţe şi se luptă unele cu altele (Geneza 9:3).
În ziua când va fi un cer nou şi un pământ nou, toate suferinţele vor înceta,
totul va deveni desăvârşit (Isaia 11:6-9, Romani 8:19-23, Apocalipsa 21:1-5)
C.
În om. Păcatul este endemic în toată structura umană, înainte de a păcătui
Adam, omul era în legătură directă cu Dumnezeu. După păcătuire omul şi-a
schimbat relaţiile cu:
1.
Dumnezeu. Omul a pierdut privilegiul de a mai avea părtăşie cu Dumnezeu (Ioan
3:3; 1 Corinteni 2:14; Efeseni 4:18)
2.
Legile lui Dumnezeu. Sufletul păcătos al omului a început să fie condus de
legea păcatului şi a morţii în locul legilor lui Dumnezeu (Geneza 6:5-12; 8:21;
Psalmul 94:11; Ieremia 17:9; Romani 1:19-31; 7:18; 8:7-8).
3.
Oamenii. Omul şi-a pervertit sentimentele pentru semeni (Geneza 4; Tit 3:3).
D.
Păcatul a cuprins în totalitate pe om - duh, suflet şi trup.
1.
Prin păcat, duhul omului a murit, adică s-a despărţit de Dumnezeu. În Efeseni
4:18 se spune că mintea omului este întunecată şi este străină de viaţa lui
Dumnezeu din pricina neştiinţei în care se află şi din pricina împietririi
inimii. Păcatul l-a dus pe om în starea de jos, căutând să-şi placă lui însuşi.
În 1 Corinteni 2:14 se spune: "Dar omul firesc nu poate primi lucrurile
Duhului lui Dumnezeu căci pentru el sunt o nebunie şi nici nu le poate
înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte”. Omul trebuie să se nască
din nou pentru a putea înţelege lucrurile lui Dumnezeu.
2.
Sufletul omului a fost afectat de păcat. Omul a devenit nesincer (Ieremia
17:9). Gândirea omului a devenit păcătoasă (Geneza 6:6, 12 8:21, Psalmul 94:11,
Romani 1:19-31). Mintea păcătoasă a omului se împotriveşte lui Dumnezeu (Romani
8:7-8). Omul găseşte satisfacţie în a păcătui (1 Petru4:3, Romani 13:13, 2 Timotei
1:5)
3.
Trupul omului a fost supus slăbiciunilor şi morţii datorită păcatului, dar prin
naşterea din nou, prin Duhul, poate ajunge la viaţa veşnică (Romani 8:12-13).
3. LUCRURI CARE PUN ÎN
EVIDENŢĂ PĂCATUL
A.
Cuvântul lui Dumnezeu spune adevărul despre păcat.
Romani
3:23 spune că toţi - oamenii - au păcătuit
Galateni
3:22: spune că toţi oamenii sunt sub păcat
Ioan
1:29: vorbeşte despre păcatul lumii.
(1
Împăraţi 8:46; Psalm 143:2; Proverbe 20:9; Eclesiastul 7:20).
B.
Cuvântul lui Dumnezeu ne înfăţişează omul cuprins în întregime de păcat.
Capul
- Isaia 1:5 - "Tot capul este bolnav…”
Ochii
– 2 Petru 2:14 - "Le scapără ochii de preacurvie...”
Gura
- Romani 3:14 - "...gura le este plină de blestem...”
Buzele
- Romani 3:13 - "...sub buze au venin...”
Limba
- Romani 3:13 - "...se slujesc de limbile lor ca să înşele...”
Gâtul
- Ieremia 19:15 - "...şi-au înţepenit gâtul ca să n-asculte cuvintele Mele”.
Urechile
- 2 Timotei 4:34 - "...îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute... îşi
vor întoarce urechea de la adevăr.”..
Mâinile
- Isaia 1:15 - "...căci mâinile vă sunt pline de sânge…”
Picioarele
- Proverbe 1:16 - "Căci picioarele lor aleargă la rău...”
De
la cap la picioare - Isaia 1:6 - "Din tălpi până-n creştet, nimic nu e
sănătos...”
Oasele
- Habacuc 3:16 - "...îmi intră putrezirea în oase...”
Mintea
- Romani 1:28 - "...Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate...”
Gândurile
- Geneza 6:5 - "...toate întocmirile gândurilor... îndreptate numai spre
rău...”
C
. Pământul mărturiseşte despre păcat. Romani 8:22 - "...toată firea
suspină şi sufere durerile naşterii”.
D.
Legea lui Dumnezeu mărturiseşte despre păcat. Legea arată cât de păcătos este
omul (Romani 3:20). Chiar şi apostolul Pavel credea că este neprihănit până ce
a privit în oglinda Legii lui Dumnezeu (Romani 7:7-8).
E.
Ceea ce observă oamenii în propria lor viaţă, dovedeşte adevărul cu privire la
păcat.
Moise,
David, Petru şi Ioan, au văzut în propriile lor vieţi puterea păcatului. În 1 Ioan
1:8 se spune: "Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul
nu este în noi”. Realitatea păcatului se poate vedea şi în legile făcute de
oameni. Din cauza păcatului omul trebuie să facă atâtea legi. Formele de
închinăciune păgâne, arată că din cauza păcatului omul încearcă să facă ceva
pentru a-l acoperi.
F.
Oamenii mărturisesc despre păcat.
1.
Oamenii lui Dumnezeu vorbesc despre păcat. Isaia 6:5: "...Vai de mine! Sunt
pierdut, căci sunt un om cu buze necurate...”. Pavel spune: "...Cristos
Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt
eu” (1 Timotei 1:15).
2.
Cei păcătoşi mărturisesc despre păcat. Faraon a spus: "De data aceasta am
păcătuit...” (Exod. 9:27). Acan a răspuns: "Este adevărat că am păcătuit
împotriva Domnului...” (Iosua 7:20). Balaam a zis: "Am păcătuit căci nu
ştiam…” (Numeri 22:34). Tot aşa Iuda s-a întors returnând banii pentru care-L
vânduse pe Isus, zicând: "Am păcătuit…” (Matei 27:4).
Toţi
oamenii ştiu că sunt păcătoşi dar nu vor să recunoască aceasta. Unii caută să
scape de răspundere spunând că nu există păcat. Alţii se străduiesc să uite că sunt
păcătoşi, să denumească păcatul doar un obicei rău sau greşeală, dar acestea nu
schimbă adevărul despre păcat.