PARTEA
7
ÎNVĂŢĂTURA
SCRIPTURII CU PRIVIRE LA PĂCAT
(Doctrina despre păcat)
CAPITOLUL
42
CE
ESTE PĂCATUL
1. CE SPUNE CUVÂNTUL LUI
DUMNEZEU DESPRE PĂCAT
Păcatul
este:
A.
A săvârşi orice nu este bine. Aceasta înseamnă atât dorinţa omului de a păcătui
cât şi acţiunile sale păcătoase. În 1 Ioan 5:17 se spune: "Orice
nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte".
B.
A nu te supune Legii lui Dumnezeu. În 1 Ioan 3:4a se spune: "Oricine face
păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege”.
C.
A nu face ceea ce trebuie făcut. În Iacov 4:17 se spune: "Deci, cine ştie
să facă binele şi nu-l face, săvârşeşte un păcat!"
D.
A nu crede sau a nu te încrede în Cristos. În Ioan 16:8-9 se spune: "Şi
când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ceea ce priveşte păcatul,
neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine”.
2. SCRIERILE SFINTE NE
SPUN CE ESTE PĂCATUL PRIN CUVINTELE FOLOSITE PENTRU "PĂCAT”
În
Vechiul Testament sunt folosite trei cuvinte pentru "păcat".
A.
Păcatul. Cuvântul acesta însemnează ceva ce nu este în ordine. De asemenea,
însemnează ceva care nu a atins scopul. Are înţelesul de ceva ce este mai puţin
decât dacă ar fi în toată plinătatea sau complet. Nu însemnează neapărat a face
efectiv un păcat ci se referă chiar şi la gândurile şi la planurile minţii
noastre păcătoase, la dispoziţia inimii noastre.
B.
Încălcare. Cuvântul acesta înseamnă de fapt răscoală împotriva cuiva şi
nesupunere faţă de cel ce îţi este stăpân (Deuteronom 9:12; Psalmul 51:2-3).
C.
Inechitate. Cuvântul acesta înseamnă nedreptate. Nu se referă atât de mult la a
face efectiv o faptă, cât de mult se referă la modul în care lumea este
păcătoasă în inima ei (Geneza 6:5; Psalmul 32:5)
În
Noul Testament sunt folosite patru cuvinte, pentru păcat.
A.
Păcat. Cuvântul acesta înseamnă acelaşi lucru în Noul Testament ca şi în
Vechiul Testament. El este folosit de 174 de ori în Noul Testament şi înseamnă
acelaşi lucru, care cuprinde două aspecte: actul în sine de a păcătui precum şi
felul în care lumea păcătuieşte în inima ei.
B.
Încălcare. Aceasta înseamnă că nu faci ceea ce ţi s-a spus că trebuie făcut sau
că nu te supui lui Dumnezeu şi legilor Sale (1 Timotei 2:14).
C.
Greşeală. Aceasta înseamnă să cazi în loc să rezişti sau a nu fi în stare să
faci ceea ce este ştiut că este drept şi ar trebui făcut (Galateni 6:1; Iacov
4:17).
D.
Eroare. Aceasta înseamnă a nu şti ceea ce ar fi trebuit şi ar fi fost de
învăţat sau de ştiut.
3. CUM ESTE PĂCATUL
Păcatul
este ca un cancer. Firea noastră veche, păcătoasă, ne face să păcătuim. De câte
ori cineva îşi satisface firea veche, de atâtea ori se amplifică posibilităţile
de păcătuire, în viaţa sa. Când o persoană este prinsă de cancer, dacă nu se
iau măsuri, cancerul se întinde şi cuprinde întregul corp. Cancerul aduce
moartea, în acelaşi fel, dacă nu se iau măsuri în ceea ce priveşte păcatul,
acesta se întinde. Astfel că persoana respectivă va avea parte de o moarte
veşnică (Romani 6:23; Iacov 1:14-15).
4. EXISTĂ O DIFERENŢĂ
ÎNTRE PUTEREA PĂCATULUI ŞI PĂCAT
De
cele mai multe ori ne gândim la păcate ca: furtul, minciuna, mânia şi alte
lucruri de felul acesta, care cu siguranţă că sunt păcate. Dar puterea
păcatului este ceea ce face pe o persoană să dorească să facă astfel de
lucruri. Manifestarea forţei păcatului face să doreşti sau să ai plăcerea şi
dorinţa să faci ceea ce este rău. Un om nu este un păcătos pentru că
păcătuieşte, el păcătuieşte pentru că este un păcătos. Este uşor să
păcătuieşti, pentru că omul a fost născut cu dorinţa de a păcătui. Este o
putere negativă deosebită care lucrează în el slăbiciunea, iar el de unul
singur, nu poate face absolut nimic s-o biruiască.
Când
cineva fură de la altcineva, el face un lucru rău împotriva celuilalt. Este un
păcat. Dar motivul pentru care a furat a fost din cauza puterii păcatului în
viaţa sa. El nu numai că a făcut un lucru rău împotriva semenului său, dar el a
păcătuit împotriva lui Dumnezeu făcând ceea ce Dumnezeu a spus că nu trebuie
făcut.
Cineva
ar putea să gândească că un păcat este păcat numai dacă este descoperit. Dar de
fapt, a fost păcat în momentul în care hoţul s-a gândit pentru prima dată la
lucrul acesta.
Când
un suflet primeşte mântuirea, el este scăpat de puterea păcatului. Forţei care
îl făcea să dorească răul nu i se mai permite să lucreze în el. Poate că cineva
simte nevoia să fie mântuit din cauza unui păcat pe care l-a comis. Se poate
să-i pară rău şi să se roage să fie iertat, dar el va face asta numai din cauza
acelui păcat comis. Ori el trebuie să înţeleagă că este absolut necesar să
ceară lui Dumnezeu prin rugăciune ca puterea păcatului să fie nimicită din
viaţa lui. Să intervină o eliberare de păcat. Dacă acest lucru nu are loc, el
se va găsi din nou, foarte curând, făcând acelaşi păcat, la fel ca şi altele.
El trebuie să înţeleagă că trebuie salvat de miezul problemei păcatului.