CAPITOLUL
41
OMUL
A PĂCĂTUIT ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU
1. DIAVOLUL ESTE CEL
CARE L-A ISPITIT PE OM
Când
a fost făcut omul, diavolul era deja izgonit din cer. Lucrarea diavolului a
fost să-l facă pe om să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Calea diavolului de
a o înşela pe Eva a fost prin răsturnarea adevărului lui Dumnezeu într-o
minciună. El s-a făcut pe sine însuşi un şarpe şi a venit să vorbească Evei.
Diavolul a încercat să-o ademenească pe Eva pentru a o face să păcătuiască.
După ce ea a înfăptuit păcatul, l-a ispitit şi pe bărbatul ei, spre a păcătui.
Fiindcă Adam a fost capul tuturor oamenilor care aveau să se nască după el,
diavolul s-a străduit să-l facă să păcătuiască el pentru ca cei ce se vor naşte
din Adam, să fie păcătoşi în chip natural. (Geneza 1:26-28). Adam a fost cel
căruia Dumnezeu i-a încredinţat să fie tatăl familiilor de oameni (Geneza
2:16). Dar păcatul lui a făcut pe toţi oamenii păcătoşi. Cuvântul lui Dumnezeu
arată lămurit că toţi oamenii sunt păcătoşi din cauza păcatului lui Adam (Romani
5:12-14). Păcatul a intrat în lume printr-un singur om, Adam. Păcatul a adus cu
el moartea. Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor pentru că toţi sunt sub
păcat. Păcatul a fost în lume înainte ca să fie dată Legea lui Israel, însă
păcatul nu este ţinut în seamă până nu este o lege. Totuşi, moartea a domnit de
la Adam până la Moise, "...chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare
de lege asemănătoare cu a lui Adam”. Adam a fost asemănător Celui ce trebuia să
vină (Romani 5:15-19).
2. CUM A ISPITIT
DIAVOLUL PE EVA
A.
Diavolul a făcut ca ceea ce constituia păcat, să apară ca avantaj pentru trup.
Eva a văzut că pomul era bun de mâncat (Geneza 3:6a).
B.
Diavolul a făcut ca ceea ce constituia păcat, să apară ca avantaj pentru minte.
Eva a văzut că pomul era plăcut de privit şi de dorit să deschidă mintea cuiva
(Geneza 3:6b). Mintea Evei a fost ispitită, fiindcă ea a gândit că fructul o va
face înţeleaptă (Geneza 3:6c).
C.
Diavolul a făcut ca ceea ce constituia păcat, păcatul, să apară ca avantaj
pentru duh. Adam şi Eva aveau părtăşie cu Dumnezeu în duhul lor. Diavolul a
ispitit-o pe Eva în duhul ei, promiţându-i mai mult, asigurând-o că fructul
pomului îi va face pe oameni asemenea lui Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Geneza
3:5).
În
acest fel Eva a fost ispitită în trup, suflet şi duh.
3. PĂCATUL A DETERIORAT
DESĂVÂRŞIREA OMULUI ŞI A PÂMÂNTULUI
Din
cauza păcatului lui Adam s-au schimbat multe lucruri.
A.
Omul n-a mai avut în continuare părtăşie cu Dumnezeu. Înainte de primul păcat,
Adam vorbea cu Dumnezeu şi avea părtăşie cu El. Dar, după primul păcat, Adam şi
Eva s-au ascuns de Dumnezeu. Ei au conştientizat că Dumnezeu nu-Şi mai găseşte
plăcerea în ei, pentru că n-au ascultat de porunca Lui. S-au ruşinat din cauza
păcatului lor. Propria lor inimă le spunea că sunt vinovaţi (Geneza 3:8-11;
22-24).
B.
Omul nu a mai fost în continuare fără păcat şi fără vină. Moartea a intrat în
lume din cauza păcatului lui Adam (Romani 5:12).
C.
Moartea a început să se manifeste şi în ce priveşte trupul omenesc. Dumnezeu a
avertizat pe om că urmarea păcatului este moartea (Geneza 3:19). 1 Corinteni
15:22 ne învaţă că bolile în trup şi moartea fac parte din pedeapsa pentru
păcat (Geneza 2:17; 3:19; Iov 2:6-7; Romani 6:23; 2 Timotei 1:10).
D.
Chiar şi pământul s-a schimbat, din cauza păcatului lui Adam. Dumnezeu a permis
ca pământul să producă spini şi pălămidă şi omul astăzi nu le mai poate stârpi.
Când Isus Cristos va reveni ca Domnitor, pământul se va preface din nou în ceea
ce a fost la început când Dumnezeu a făcut această planetă (Geneza 3:17-19;
Romani 8:20-22).
E.
Din cauza primului păcat, Adam şi Eva au fost izgoniţi din grădina Edenului şi
omul a trebuit să înceapă munca pământului pentru a-şi întreţine viaţa trupului
(Geneza 3:23-24).
4. TOŢI OAMENII AU
DEVENIT PĂCĂTOŞI
A.
Toţi oamenii, de pretutindeni, sunt păcătoşi înaintea lui Dumnezeu. Romani
3:9-11 spune: "Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum.
Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci sunt sub păcat, după cum este
scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul
care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe
Dumnezeu” (Psalmul 14:2; Romani 5:12; 3:19b; Galateni 3:10; Efeseni 2:3).
B.
Oamenii sunt sub puterea păcatului şi a diavolului. Efeseni 2:3 spune: “Între
ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti,
când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire
copii ai mâniei, ca şi ceilalţi” (Romani 7; Ioan 8:31-36).
5. MOARTEA ESTE
CONSECINŢA PĂCATULUI
În
Geneza 2:17b este scris: "…căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri
negreşit”. Adam a mâncat din fructul acelui pom şi păcatul a intrat în lume iar
moartea a trecut asupra tuturor oamenilor. În Romani 5:12 este scris: "De
aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a
intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din
pricină că toţi au păcătuit..”. Sunt trei feluri de moarte. Biblia vorbeşte
despre toate trei şi este important a înţelege deosebirea dintre ele.
A.
Moartea trupului este atunci când se opreşte inima şi respiraţia trupului.
Trupul nu mai are viaţă. În 2 Petru 1:14 este scris: "Căci ştiu că
dezbrăcarea de trupul meu va veni dintr-o dată” (2 Corinteni 5:1-5).
B.
Moartea care desparte duhul de Dumnezeu vine din cauza păcatului făcut de Adam.
În continuare, Adam n-a mai fost în stare să vorbească şi să aibă părtăşie cu
Dumnezeu. Fiindcă toţi oamenii sunt copii ai lui Adam, toţi sunt născuţi cu
duhul despărţit de Dumnezeu şi rămân în acest fel până când sunt mântuiţi
(Romani 5:12-19). Omul poate avea o viaţă nouă, o părtăşie nouă şi
posibilitatea de a vorbi cu Dumnezeu, prin Isus Cristos. Atunci, duhul său nu
mai este despărţit de Dumnezeu.
C.
Moartea veşnică, înseamnă a fi despărţit de Dumnezeu pentru totdeauna. Ea nu
distruge persoana, dar o desparte pentru totdeauna de Dumnezeu şi omul este
conştient totdeauna de aceasta. Această moarte este pentru cei care refuză până
la sfârşitul vieţii să creadă şi să-şi pună nădejdea în Isus Cristos
(Apocalipsa 20:6,14,15). Căci cine nu are numele scris în cartea vieţii, va fi
aruncat pentru totdeauna în iazul de foc. Cine are numele scris în cartea
vieţii, va avea viaţă veşnică. Luca 16:19-31 ne învaţă că atunci când omul
moare, sufletul şi duhul sunt despărţite de trup. Lazăr a murit. Duhul său n-a
mai fost în trupul lui. Dar datorită credinţei sale în Dumnezeu din timpul
vieţii pe pământ, după moarte a continuat să fie cu Dumnezeu. Pe bogat nu l-a
interesat să creadă în Dumnezeu şi nu şi-a pus încrederea în El nici măcar
înainte de a muri, aşa că duhul acestuia a fost despărţit de Dumnezeu pentru
totdeauna.