CAPITOLUL
40
DUMNEZEU
L-A LĂSAT PE OM SĂ ALEAGĂ
Dumnezeu
l-a făcut pe om cu voinţă adică cu posibilitate de a alege între bine şi rău.
Apoi El i-a acordat omului posibilitatea de a alege între acestea. Dumnezeu i-a
spus lui Adam şi Eva (în Geneza 2:8-17) să nu mănânce din roadele pomului
cunoştinţei binelui şi răului, care era în grădină. El le-a explicat că dacă
vor mânca, vor muri. Dumnezeu ar putea să nu dea omului socoteală pentru care
motiv îi spune să facă sau să nu facă un lucru. Totuşi Dumnezeu a spus:
"...din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci... " şi a
adăugat: "...căci în clipa când vei mânca din el, vei muri negreşit”. Adam
nu a ascultat de porunca lui Dumnezeu (Geneza 3:6-7).
1. DE CE L-A LĂSAT
DUMNEZEU PE OM SĂ ALEAGĂ
A.
Dumnezeu l-a făcut pe om în stare să aleagă între bine şi rău şi ar fi dorit ca
omul să nu aleagă păcatul. Dumnezeu l-a făcut pe om pentru a-L slăvi pe El.
Dumnezeu doreşte şi acum ca oamenii să-L iubească şi să-L slujească de bună
voie.
B.
Dumnezeu a dorit ca omul să-I fie ascultător şi nu neascultător. Deoarece,
Dumnezeu l-a făcut pe om, El are dreptul să ceară ascultare.
C.
Fără îndoială, că tot ce a făcut Dumnezeu, a făcut pentru binele omului. Dacă
Adam ar fi ales să nu păcătuiască l-ar fi onorat pe Dumnezeu. Dar când a ales
să păcătuiască, el L-a ignorat, L-a necinstit pe Dumnezeu, s-a înstrăinat şi i-a
înstrăinat de Dumnezeu pe toţi oamenii după el. Şi astăzi omul este
neascultător de Dumnezeu la fel cum a fost Adam cu mult timp înainte.
2. CE A FĂCUT OMUL CU
OCAZIA ALEGERII
Dumnezeu
a permis Satanei să ispitească pe Adam şi Eva aşa încât să se cunoască alegerea
omului. Adam şi Eva au păcătuit (l-au ascultat pe Satan) şi astfel omul a
devenit neascultător de Dumnezeu, lucru care s-a transmis la toţi oamenii din
Adam. Toţi oamenii sunt păcătoşi prin Adam şi nu se pot schimba până când nu
vin la Dumnezeu cu pocăinţă şi cu credinţă, prin Isus Cristos, singurul
Mântuitor. Omul are nevoie de Dumnezeu. Omul are nevoie de îndurarea lui
Dumnezeu. Dumnezeu îşi arată harul iubitor faţă de om, chiar atunci când acesta
a păcătuit. Romani 5:20b şi 21a spune: "...unde s-a înmulţit păcatul harul
s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea,
tot aşa, harul să stăpânească, dând neprihănirea”.