CAPITOLUL
9
CUM
A AJUNS BIBLIA LA OM
Biblia
nu e numai o carte. Ea este "Cartea". Ea este cea mai importantă
carte, pentru că în ea se află cuvintele lui Dumnezeu. Biblia este numită Carte
Sfântă, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr şi este dat pentru oamenii
din toate timpurile.
Dumnezeu
a rânduit anumiţi oameni care să scrie ceea ce au auzit, de la El. Acei oameni
au trăit în diferite locuri, de-a lungul vremii. Cei mai mulţi nu s-au cunoscut
unii cu alţii şi totuşi scrierile lor au fost asemănătoare, ceea ce dovedeşte că
au fost inspiraţi de acelaşi Duh al lui Dumnezeu.
1. BIBLIA A AJUNS LA OM
PRINTR-O LUCRARE DEOSEBITĂ A LUI DUMNEZEU
De-a
lungul anilor, Dumnezeu a păstrat scris Cuvântul Său. Vechiul Testament a fost
scris pe piei de animale în limba ebraică şi a fost păstrat aşa până când s-au
tipărit cărţi. Cărţile Noului Testament au fost scrise în limba greacă pe
papirus din Egipt. Mulţi ani cuvintele Bibliei au fost scrise cu mâna. Biblia a
început apoi să fie tradusă în diferite limbi şi în cele din urmă a început să
fie tipărită, iar astăzi se află la dispoziţia fiecărui popor. În unele limbi
s-au refăcut traducerile de numeroase ori, actualizându-se limbajul, pentru a
fi mai pe înţelesul tuturor.
În
limba română au fost traduse cel puţin 53 de lucrări cu părţi din Scriptură sau
Biblia întreagă. Scrierea în limba română a fost făcută folosindu-se alfabetul
slavon, cu litere chirilice, până în anul 1858, iar mai apoi s-a folosit
alfabetul latin.
Înainte
de inventarea tiparului de către Gutenberg (1437) cărţile Vechiului Testament
sau Noului Testament au circulat sub formă de manuscrise. Fiind scrise cu mâna,
costul acestora era foarte ridicat şi numai mânăstirile sau oamenii foarte
bogaţi le puteau avea. Odată cu apariţia tiparului, Sfintele Scripturi au
început să se răspândească şi în popor.
Cele
mai importante tipărituri ale Sfintelor Scripturi, în România, au fost:
-
Evangheliarul lui Coresi tipărit la Sibiu în 1544.
-
Sfintele Scripturi traduse de Nicolae Milescu sub domnia lui Şerban Cantacuzino
şi tipărite în 1688 la Bucureşti.
-
Sfintele Scripturi tipărite de Samuel Micu Clain la Blaj în 1795. Vechiul şi Noul
Testament tipărite la Smirna între anii 1839-1846.
-
Sfânta Scriptură tipărită la Sibiu în 1858 cu litere mari.
-
Sfânta Scriptură tipărită la Iaşi în 1874.
-
Sfânta Scriptură tradusă din limba originală greacă de Dr. N. Nitzulescu şi
tipărită la Bucureşti în 1895.
-
Sfânta Scriptură, cu titluri, textul pe două coloane, tipărită la Bucureşti în
1908, de către Societatea Biblică Britanică (identică cu traducerea de Iaşi).
-
Sfânta Scriptură, într-o traducere nouă, făcută de Dumitru Cornilescu în 1923,
după ce a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti. Lucrarea s-a făcut pe
cheltuiala prinţesei Calimachi, iar tipărirea a făcut-o Societatea Biblică
Britanică. În prezent, această traducere este cea mai răspândită în România şi
din ea s-au tipărit Evanghelii, Noul Testament cu Psalmii sau Biblia întreagă.
În ultimul timp au mai apărut şi alte ediţii ale Bibliei, cu un limbaj
actualizat, cu explicaţii, concordanţă de texte, dicţionar, tabele, hărţi, etc.
2. EXISTĂ ŞI SCRIERI
FALSE, PE CARE OAMENI NELEGIUŢI ÎNCEARCĂ SĂ LE PREZINTE CA ŞI CUM AR FI
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Au
fost unele scrieri pe care oamenii au vrut să le includă în Biblie, dar ele nu sunt
Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste scrieri false nu trebuie luate drept Cuvântul lui
Dumnezeu.
Cu
1500 de ani în urmă, conducătorii Bisericii s-au întâlnit pentru a cerceta
aceste scrieri şi multe alte cărţi false care se aseamănă în scrierea lor cu
Sfintele Scripturi având cuvinte care vorbesc despre Dumnezeu, dar au fost
scrise de oameni cărora nu le-a vorbit Dumnezeu. Aceste scrieri nu trebuie
adăugate la Sfintele Scripturi şi nici cuvinte din ele. În Deuteronom 4:2 se
spune: "Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi
nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi
le dau eu." Iar în Apocalipsa 22:18-19 scrie: "Mărturisesc oricui
aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la
ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate
cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu
partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”.
3. CINE A HOTĂRÂT ŞI CUM
S-A AJUNS SĂ SE ŞTIE CARE SUNT SCRIERI AUTENTICE - DE LA DUMNEZEU - ŞI CARE NU SUNT
AUTENTICE.
Dumnezeu
a ales anumiţi oameni care să scrie cuvintele Lui, dar s-au găsit unii oameni
care au scris şi ei alte cărţi asemănătoare cu Sfintele Scripturi şi le-au
numit tot "Cărţi Sfinte". Cărţile care au fost incluse în Biblie au
fost verificate, ele trebuind să îndeplinească anumite norme şi condiţii.
A.
Cărţile din Vechiul Testament trebuiau să fie scrise, aşezate împreună, sau
recomandate ca adevărate, de un profet din vechime. Scrierile din Noul
Testament trebuiau să fie lucrarea unuia din cei 12 apostoli pe care i-a ales Cristos,
sau a unuia care a umblat şi a lucrat împreună cu unul din ei.
B.
Cărţile trebuia să fi ajutat credincioşii la realizarea creşterii spirituale în
viaţa lor.
C.
Scrierile trebuiau să fi fost folosite de Biserică şi să se fi dovedit că sunt
adevărate.
D.
Cea mai importantă probă era ca scrierile să dovedească inspiraţia lui Dumnezeu
asupra lor.
Fiecare
din cele 66 de cărţi ale Bibliei a fost supusă la numeroase examinări. Numai
cele corespunzătoare condiţiilor de mai sus au fost incluse în Biblie.
Celelalte scrieri care nu au trecut probele impuse ci au fost respinse la
includerea lor în Biblie, nu fac parte din ea şi nici nu trebuie să i se
adauge.