CAPITOLUL
8
BIBLIA
SAU SFINTELE SCRIPTURI
1. SFINTELE SCRIPTURI SUNT
DE ORIGINE DIVINĂ
Biblia
este singurul Cuvânt scris pe care îl are Dumnezeu pentru om. Cartea Cărţilor,
Sfânta Scriptură, nu numai că are în ea cuvinte ale lui Dumnezeu, dar ea însăşi
este Cuvântul lui Dumnezeu. Ea cuprinde într-o singură carte, scrierile sfinte
ale lui Dumnezeu. În Biblie sunt 66 de cărţi diferite. Din ele, 39 se găsesc în
Vechiul Testament, iar 27 sunt în Noul Testament.
Dumnezeu
a folosit 40 de oameni, diferiţi, pentru a scrie cuvintele pe care a vrut să le
spună oamenilor. Primele cărţi din Biblie au fost scrise cu aproape 1500 de ani
înainte de Cristos, iar ultimele au fost scrise până la 100 de ani după
înălţarea lui Cristos. De la începutul scrierilor şi până la sfârşitul lor au
trecut aproximativ 1600 de ani. În 2 Petru 1:20-21 se spune: "...Fiindcă
mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte
singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au
vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.
Sfintele
Scripturi au fost scrise cu mult timp în urmă şi totuşi au fost scrise pentru
oamenii din toate timpurile. Nu a fost nevoie ca Dumnezeu să mai dea alte
scrieri, pentru că cele scrise sunt de ajuns pentru ca omul să poată fi
mântuit, instruit şi desăvârşit. Cuvântul scris al lui Dumnezeu cuprinde tot ce
are nevoie omul să cunoască despre Dumnezeu, despre Cristos şi despre Duhul
Sfânt; despre felul cum un om păcătos poate deveni un copil al lui Dumnezeu,
despre pacea pe care o poate primi în suflet despre felul în care trebuie să
trăiască şi despre viaţa veşnică. Dumnezeu ne-a dat în scris Cuvântul Său, pe
care nu-l schimbă şi care se împlineşte. În Matei 24:35 se spune:
"...Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.
2. SFÂNTA SCRIPTURĂ ARE DOUĂ
PĂRŢI: VECHIUL TESTAMENT ŞI NOUL TESTAMENT
Cuvântul
"Testament" vine de la înţelesul că Dumnezeu a făgăduit anumite
lucruri poporului Său. Mai târziu a căpătat înţelesul de Legământul lui
Dumnezeu cu oamenii.
Dumnezeu
a avut în vedere dintotdeauna ca oamenii să I se închine. Vechiul Testament sau
Vechiul Legământ, poate fi numit vechea formă de închinăciune. Noul Testament
sau Noul Legământ, de asemenea poate fi numit noua formă de închinăciune; cele
două forme de închinăciune fiind diferite. Prima sau vechea formă de
închinăciune cuprindea legi şi rânduieli cu privire la jertfirea de animale sau
alte lucruri pe un altar înaintea lui Dumnezeu. În noua formă de închinare, Cristos
a fost singurul care a fost în măsură să împlinească toate poruncile din Lege.
Când omul se predă lui Cristos, aduce adevărata închinare lui Dumnezeu (Evrei
9:1-14).
A.
Vechiul Testament vorbeşte despre începutul lumii şi tot ce a făcut Dumnezeu.
Ne arată cum El a dat legi şi porunci de viaţă poporului Său. Ne descrie cum au
trăit oamenii la început. Câteodată L-au bucurat pe Dumnezeu, alteori L-au
mâniat. Citim cum unii oameni au proorocit despre ce se va întâmpla în viitor.
Se spune cum Domnul Cristos, Cel promis, Fiul lui Dumnezeu, va veni să
mântuiască pe oameni de pedeapsa păcatului, cu condiţia ca ei să creadă în El.
B.
Noul Testament prezintă naşterea, viaţa şi moartea Domnului Isus, care s-au
întâmplat după cum au scris profeţii în Vechiul Testament. În el este scris
despre începuturile Bisericii şi încercările prin care a trecut ea şi ce
trebuie să facă Biserica pentru a fi plăcută lui Dumnezeu. Este scris despre
ceea ce se va întâmpla înainte ca Domnul Cristos să vină a doua oară pe pământ
şi cum se va face aceasta.
3. BIBLIA ESTE
"CARTEA"
Cuvântul
"Biblie" vine din limba în care a fost scris Noul Testament. Biblie
însemnează carte. După 500 de ani de la naşterea lui Cristos, Cărţile Sfinte au
fost numite Sfânta Biblie.
Uneori
scrierile din Biblie se numesc Scripturi, care înseamnă Scrieri Sfinte. Primii
creştini au numit Cuvântul lui Dumnezeu - Scripturi.