7. Duşmanii fericirii
sexuale
Fiecare din noi cunoaşte povestea cu fiul
lui Hamelin care a fermecat şi a ademenit ceata de copii cu o muzică
irezistibilă şi încântătoare a flautului său. El a adunat copiii într-o peşteră
şi aceştia nu au mai fost văzuţi niciodată.
Fiecare generaţie are un soi de flautişti
fermecaţi. Pe la mijlocul acestui secol, unul dintre aceştia cutreiera
străzile Americii cântând melodia plăcută şi amăgitoare a libertăţii sexuale.
"Zăngănirile sale vesele şi însufleţite promiteau emanciparea de tradiţie"
şi de "groaznica privare de libertate prin interdicţiile
religioase". Au fost mulţi care au părăsit căminurile lor şi le-a plăcut
să gonească pe străzi după această muzică atrăgătoare. Flautistul nu avea nici
fluier şi nici gesturi de legănare din şolduri ca ale unui cântăreţ de muzică
rock-and-roll. El era un zoolog care a adunat unele statistici asupra temei
sexuale, le-a zgâlţâit şi le-a bătut ca pe o tamburină.
Să aruncăm o privire asupra acestor
statistici pe care acesta le-a adunat (Alfred C. Kinsey, Wardell B. Pomeroy,
Clyde E. Martin and Paul H. Gebhard, "Sexual Behavior în the Human
Female", Philadelphia, W. B. Saunders Co. 1953). El şi asociaţii săi au
luat interviul a 5940 femei întrebându-le asupra detaliilor iptime ale vieţii
lor sexuale trecute şi prezente. Din aceste relatări, fluierarul nostru a
exprimat în cifre procentajele de femei angajate în una sau altă perversiune
sexuală, procentajele acelora care au avut experienţe premaritale şi
procentajele acelora care erau vinovate de legături extraconjugale. Din aceste
procentaje el a tras unele concluzii.
Autorităţile şi specialiştii au făcut
obiecţiuni faţă de această expunere şi s-au opus concluziilor pe care le-a
făcut Dr. Alfred C. Kinsey.
În primul rând, Kinsey a interogat numai
una din fiecare patrusprezecemii de femei din SUA.
În al doilea rând, aceste femei nu erau
cu siguranţă tipul mediu de femeie americană, din cauză că în acest eşantion
anormal, raportul femeilor nemăritate faţă de cele măritate, era de trei ori
mai mare decât acela găsit în ţară la întâmplare, iar raportul între femeile cu
studii superioare faţă de femeile care nu au studii superioare, era de lo ori
mai mare.
În al treilea rând, în grupă erau numai
femeile care au voit voluntar să dezvăluie detaliile vieţii lor intime sexuale.
Astfel de femei sunt rare. Femeile care destăinuiesc astfel de secrete sunt
femei care au pierdut reticenţa feminină înnăscută. Multe din aceste femei au
declarat că s-au bucurat când au fost muşcate în timpul actului sexual şi
această trăsătură le califică ca fiind anormale. Ori, numai o stare nevrotică
poate să transforme durerea în plăcere.
Eşantioanele lui Kinsey au fost încărcate
cu femei atipice şi masochiste. Imaginea sexuală a acestei grupe de femei, în
mod curios lipsite de pudoarea naturală a femeilor, a fost suprapusă tuturor
celorlalte femei.
Mai sunt şi alte greşeli în rapoartele
lui Kinsey.
Mai întâi se trage concluzia că
"femeia mijlocie" este angajată într-o acţiune nerecomandabilă. Este
o prăpastie tot atât de adâncă ca şi Marele Canyon, între ceea ce este
recomandabil şi ceea ce este valoarea medie. Hindusul mijlociu bea apă murdară
în pelerinajele sale, dar aceasta nu este niciodată recomandabil deoarece
hinduşii mor cu miile de holeră. O concluzie greşită în darea de seamă a lui
Kinsey este faptul că se recomandă femeii să se adapteze la vaIorile medii
chiar dacă acestea sunt cu totul denaturate.
În al doilea rând, Kinsey situează femeia
pe aceeaşi treaptă zoologică cu porcul şi nu vede nici un motiv pentru care
viaţa sexuală a femeii să nu aibă aceeaşi structură cu a porcului. Dar porcul
nu are nici o restricţie sexuală! Atunci de ce să o aibă femeia?
Mulţi oameni au gândit că raţionamentul
este plauzibil bătând toba ca şi când ar fi fost ştiinţific. Alţii se întreabă
de ce anumiţi "psihiatri pricepuţi" au spus lui Kinsey că
restricţiile erau numai pentru cuget? Dacă deci bărbaţii şi femeile s-ar
împreuna liber în ţarcul promiscuităţii, esenţialul în viaţă ar fi realizat.
Dacă nu ar fi restricţii, nu ar fi nici înşelăciuni! Iată în sfârşit leacul
universal care ar putea să vindece toate necazurile omenirii. Aşa dar oamenii
ar putea să nu mai ţină seama de avertismentele biblice împotriva curviei,
adulterului, homosexualităţii şi altor perversiuni (Romani 1:24-32; Marcu
7:20-23; Galateni 5:19-21). Ei ar putea să urmeze pe flautistul promiscuităţii
într-o utopie unde nici un fel de restricţii nu ar fi puse impulsurilor
sexuale oricât de sălbatice şi bizare ar fi acestea.
Acest zoolog deplora faptul că
"legile învechite" ale codului moral erau un mare obstacol pentru
punerea în funcţiune a ideilor sale. Dar flautiştii moderni sunt de părere că
aceste legi vor fi curând schimbate. Atât timp cât aceste legi există, ei sugerează
adepţilor lor să caute "să evite conflictul deschis cu legea".
Presupunem că nu va fi încercată seducerea tinerelor fete şi femeilor fără
apărare, dacă asemenea caz este probabil conflictul cu legea.
Nu este oare cam straniu ca un zoolog, un
specialist în studierea animalelor să se considere, el însuşi, o autoritate în
ceea ce priveşte viaţa sexuală a femeilor? Tratând subiectul din punct de
vedere pur animal, el eşuea ză complet când este aplicat raporturilor umane
mult mai complicate.
Dar, ce gândesc medicii specialişti la
încadrarea în aceiaşi categorie sexuală a femeii cu porcul?
Doi specialişti, un ginecolog şi un
psihiatru au fost atât de puternic şocaţi de acest amestec necompetent, greoi
şi stângaci, încât au scris o carte pentru a respinge teoriile eronate ale lui
Kinsey. Redăm aci puţine din ideile lor:
Kinsey argumentează că deoarece toate
tipurile de comportare sexuală au loc la speciile subumane, aceste eşantioane
sunt normale şi pentru fiinţele omeneşti. Acest fel de logică nu ţine seama de
toate progresele etice, religioase şi morale pe care le-a făcut omenirea...
Kinsey părăseşte de asemenea întreaga concepţie medicală asupra perversităţii
şi pune heterosexualitatea pe acelaşi nivel cu homosexualitatea şi contactul
animalic... Actul sexual sănătos constă într-un fenomen psihologic foarte
complex. El depinde de contopirea spirituală a unei personalităţi cu cealaltă.
Impulsul sexual la fiinţele omeneşti este legat de cele mai adânci emoţii...
Iubirea firească nu poate să fie măsurată la o maşină LB.M. Orgasmul prin el
însuşi nu înseamnă nimic (Edmund Bergler, and William S. Kroger, "Sexual
Behavior", Journal of the A.M.A., January 9, 1954, pag. 168).
Kinsey asigura pe adepţii săi că
răspândirea bolilor venerice prin raporturi sexuale premaritale este astăzi
"o problemă relativ fără importanţă" (Alfred C. Kinsey, et al, op.
cit. pag. 327).
Acest vânzător de promiscuitate este în
duşmănie cu Serviciul Sănătăţii Publice din SUA, care relata recent:
"Estimăm că numărul de sifilitici netrataţi este astăzi de 1 200 000
cazuri şi că adevărata frecvenţă anuală este de 60 000 cazuri" (William J.
Brown, "Current Status of Syphilis în the U.S.", Erie Country
Bulletin, February 1961, pag. 10). S-a estimat în continuare că numărul anual
de noi cazuri de gonoree în această ţară se cifrează la 1.000.000.
Kinsey este foarte departe de cele mai
competente opinii medicale atunci când face repetate deducţii că fetele care
se angrenează în îndrăgostiri premaritale au căsătorii mai pline de succes
decât celea care nu o fac (Alfred Kinsey, et al, op. cit. pp. 328-330,
385-390). Specialiştii care tratează oameni şi nu animale, resping această
deducţie.
O astfel de informaţie este
neştiinţifică. Nu există răsplată pentru orgasmul dragostei premaritale. Nu
există răsplată pentru că în acest fel nu există nici răsfăţare (dragoste).
Experienţa dovedeşte că fetele nevrotice au cele mai frecvente flirturi şi că
de obicei fetele sănătoase emotiv, resping actul sexual fără iubire. Căsăloria
rcuşită care are şi o potrivire sexuulă, se bazează mai mult pe un sentiment de
încredere stabilit în mod treptat, simpatie şi respect mutual, decât pe oricare
altă experienţă premaritală sau proces sexual eronat (Edmund Bergler, and
William S. Kroger, op. cit., pag. 168).
Un critic literar al unei cărţi scrise de
experţi medicali afirmă în Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane: Autorii
pretind în mod just că Kinsey a judecat multe probleme medicale dificile fără a
avea cunoştinţele medicale şi experienţa clinică necesară pentru o înţelegere
justă a implicaţiilor, că el nu a ţinut seama în mod esenţial de influenţa
profundă a aspectelor psihologice ale comportării sexuale şi că fără pregătire
şi experienţă în psihiatrie a arătat o desconsiderare totală a nevrozei
sexuale cu efectele sale multilateral de rele (Review of Kinsey's Myth of
Female Sexuality: The Medical Facts, Edmund Bergler and William S. Kroger) în
the Journal of the A.M.A., April 17, 1954, pag. 1396).
Dr. J. Irving Sands de la Institutul
Neurologic din New-Jork se contrazice de asemenea cu Dr. Kinsey: Propria mea
experienţă în tratarea multor nevrotici şi psihotici... m-a condus la
concluzia că activitatea sexuală premaritală are ca efect la femei o sărăcire a
părţii emoţionale a personalităţii lor. Mai mult chiar, aceste îndeletniciri
sunt un izvor de conflicte emoţionale (Irving J. Sands, "Marriage
Counseling as a Medical Responsibility", New-York State Journal of
Medicine, July 15, 1954, pag. 2052).
Toate acestea îmi amintesc de o reclamă
pe care am văzut-o într-unul din raioanele unui magazin: "Puţin uzat, mare
reducere de preţ".
Înainte ca cineva din noi să fle ispitit
să asculte de acest fluier fermecat, ar fi indicat să privească la soarta
acelora care l-au urmat deja. Destui cobai - fiinţe umane - atraşi de ideia că
noutatea este sinonimă cu superioritatea, au alergat deja în goană pe străzi
după el, astfel că poate fi făcută o apreciere cinstită şi de bună cafitate.
Un psihoanalist proeminent din New-Jork,
Dr. Eugene Eisner, povesteşte despre un pacient care cu siguranţă n-a fost
înşelat de vreo "oribilă inhibiţie religioasă". Pacientul declara în
anul 1950: "Am avut şase aventuri sentimentale în ultimii zece ani, dar nu
mi s-a părut să mă bucur de vreuna din ele. S-a întâmplat ceva cu mine? Eu simt
că nu am obţinut nimic din ceea ce presupuneam că voi avea din viaţa
amoroasă" (Maurice Zolotow "Love Is Not a Statistic", Reader's
Digest, April 1954, pag. 9).
Un alt psihiatru declară: "De circa
15 ani am fost confidentul actorilor şi actriţelor din Broadway şi Hollywood,
care aveau ocazia favorabilă să trăiască o viaţă sexuală de promiscuitate. Unii
dintre ei o trăiesc până în pânzele albe, 8-10-12 "aventuri" pe an.
Atunci când se încred în tine, lasă ruşinea la o parte şi sinceri mărturisesc
cât de înşelătoare şi nesatisfăcătoare sunt toate acestea" (Ibid.).
Într-o clinică din San Francisco au fost
internate douămii de fete care au fost captivate de flautişti, hipi şi
numeroase varietăţi de flaute fermecate. Aceste fete au fost întrebate dacă au
obţinut măcar vreo plăcere trecătoare din experienţele lor sexuale. în
conformitate cu apologeţii libertăţii sexuale ne-am fi aşteptat la declaraţii
entuziaste. Din contră, numai o treime din fete au declarat "puţină
plăcere". Celelalte două treimi au descris simţămintele lor ca "ândoială,
vinovăţie, ruşine, indiferenţă sau totală neplăcere" (Howard Whitman
"The Slavery of Sex Freedom", Better Homes & Gardens, June 1957,
pag. 219).
Mereu trebuie reamintit că Dumnezeu este
acela care a pus pecetea sa de aprobare pe căsătorie. "Căsătoria să fie
ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe
curvari şi pe preacurvari" (Evrei 13:4). Restricţiile din Biblie, cartea
călăuză a lui Dumnezeu, nu au fost destinate niciodată să diminueze plăcerea
sexuală a omului, ci mai degrabă să-i dea posibilitatea să realizeze rnaximum
de plăcere în aceşt domeniu. într-adevăr este foarte trist că mulţi oameni sunt
la fel cu vacile care răzbat forţat gardul ce înconjoară luxurianta lor păşune
şi după aceea trăiesc din raţii de foamete într-un deşert de cactuşi.
Howard Whitman, ziarist american care a
călătorit foarte mult pentru a studia rezultatele acestei neosexualităţi
omeneşti, scrie:
Noi standarde de libertate sexuală au
fost încercate, aducând noi culmi de ilegitimitate, o povară zdrobitoare de
divorţuri şi o sarcină de probleme psihiatrice mai mari ca oricând... vechea
reţetă a fost respinsă şi "noua libertate" a dat greş. Tineretul a
fost lovit rău! Sunt felurite lovituri pe care noi nu le cunoaştem decât
aproximativ, în timp ce agenţiile sociale calcă legea în picioare şi nu
ataşează la dosare rapoartele medicale asupra căsătoriilor forţate, gravidelor
şi bolilor venerice. Există lovituri ce nu se dau în vileag ca să nu distrugă
familii şi să se "păstreze liniştea" acestora. Mai există lovituri pe
tăcute, când tinereţea este "norocoasă" şi "menajul iese basma
curată".
Aceste lovituri pe tăcute - remuşcarea,
regretele, pierderea respectului, dezamăgirea asupra viitorului individului -
pot să fie cele mai mari lovituri dintre toate ("Youth and the Natural
Urge", Better Homes & Gardens, July 1957, pag. 43).
În calitate de medic am oarecare
experienţă cu aceste felurite lovituri. Multe fete tinere au udat biroul meu cu
lacrimile lor. Ruşinea, ocara, ostracizarea, ardeau în inima lor ca un fier înscins
şi durerea continua ani dearândul. Există o mare diversitate de manifestări
nevrotice care produc multiple boli psihomatice. Popurul nu ştie, dar medicul
ştie că ruperea îngrădirilor lui Dumnezeu în viaţa sexuală este cauza
principală a guşei toxice a Ecaterinei, a artritei Elenei sau internarea
Suzanei într-un ospiciu de nebuni. într-adevăr aceste fete nu au fost legate de
"oribila restricţie a inhibiţiilor religioase". Ele au trăit experienţa
privărilor de libertate în diferite feluri şi greu, mult mai greu de suportat.
"Libertatea vieţii sexuale" promisă, s-a transformat într-o sclavie
de nesuportat, de cel mai rău gen.
Duşmanii adevăraţi ai fericirii vieţii
sexuale a omului sunt acei ce ar voi să-l rupă de la căminul său, de la familia
sa şi de la preceptele biblice. Puţini oameni s-au oprit vreodată asupra faptului
că binecuvântările vieţii sexuale şi ale civilizaţiei de care ne bucurăm, se
revarsă pentru că o mare mulţime de oameni iau în seamă cuvintele lui Isus:
"Dar de la începutul lumii, Dumnezeu
i-a făcut bărbat şi femeie. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi
se va lipi de nevastă-sa; şi cei doi vor fi un trup.
„Aşa dar, ei nu mai sunt doi, ci un
singur trup" (Marcu cap. 10 vers. 6-8).
Oamenii care iau această învăţătură
biblică ca model, se vor salva pe ei înşişi de multe boli şi de o mie de
supărări de inimă. Este îmbucurător să vezi specialişti eminenţi recunoscând că
preceptele biblice asupra căsătoriei depăşesc toate planurile omeneşti. Tinând
o cuvântare la un miting anual al medicilor din statul New-Jork, Dr. Irving J.
Sands a spus:
Ar fi bine să atragem atenţia asupra
faptului că schimbarea şi progresul nu sunt sinonime, că nu ce este nou este în
mod necesar şi bun şi nu tot ceea ce este vechi este numaidecât rău...
într-adevăr cele zece porunci sunt vechi, dar ele cuprind încă cel mai de seamă
cod de igienă spirituală şi cea mai bună culegere de regulamente şi orânduiri
pentru relaţiile de etică umană ce a fost vreodată oferită pentru neamul
omenese...
O căsătorie fericită este rezultatul unei
relaţii armonioase între doi oameni maturi. Căsătoria este instituţia cea mai
puternică a omului civilizat (Irving J. Sands, op. cit. pp. 2052-2055).