8. Superlativele în
viaţa sexuală
"Doctore, nu pot să dorm, nu mai pot
să mă bucur de nimic. Ştiu că necazul meu începe atunci când Gil pleacă să
joace cărţi cu un grup de prieteni. Ei nu fac jocuri de noroc. Se duc o dată pe
săptămână la un hotel foarte scump unde servesc o gustare copioasă şi apoi
joacă cărţi până la unu-două noaptea. Lucrurile merg din în ce mai prost,
dar...". Simpatica doamnă Gilbert Steiner se sufocă puţin, apoi continuă:
"Oh, eu ştiu că sunt absurdă. Dar mai este încă un aspect. Cu cei trei
copii ai noştri trebuie să ne uităm la fiecare bănuţ ca să o scoatem la capăt.
I-am spus lui Gil că m-am săturat să stau acasă lună de lună. L-am rugat să mă
ia la un film, sau din când în când la o masă, dar el îmi spune mereu că nu
avem bani pentru aceasta şi nici nu avem o femeie care să îngrijească de copii.
El însă cheltuieşte pentru el însuşi puţinii bani ce i-am putea folosi pentru
o recreiere. Rezultatul este că între noi domneşte o mare încordare şi nu ne
bucurăm deloc unul de altul."
Aceasta era o căsătorie cu totul nereuşită
din cauza că s-a pierdut o legătură strânsă foarte importantă. Lozinca pentru o
căsătorie fericită este "âmpreună", să trăieşti împreună, să te
distrezi împreună, să munceşti împreună, să gândeşti împreună, să-ţi făureşti
planuri împreună. Doi oameni nu pot să se ţină de mână împreună afară de cazul
când există o forţă care să-i lege împreună. Şi viaţa sexuală este o legătură
de scurtă durată aşa cum au arătat-o de mult căsătoriile sexuale ale
Hollywoodului. Deoarece viaţa sexuală este singura legătură cunoscută de multe
perechi, nu este de mirare că una din trei căsătorii se destramă.
Există o legătură care nu dă greş
niciodată în legătura între doi oameni, este "iubirea" care nu piere
niciodată. Această iubire nu se aseamănă cu "dragostea de licean". Ea
este în fond elementul atât de esenţial pentru o căsătorie fericită.
Cu toate că mulţi oameni înţeleg
se.mnificaţia sexualităţii, totuşi puţini au o concepţie clară despre ceea ce
este iubirea. Lipsa de claritate în ce priveşte iubirea este evidenţiată prin
faptul că şi dicţionarele dau opt definiţii diferite. în acest capitol doresc
să discut numai semnificaţia iubirii ca o sferă de influenţă exterioară în
concepţia de a ajuta şi a face plăcere altora. Iubirea în acest înţeles al
cuvântului nu este sexuală şi acest fel de iubire trebuie să existe dacă vrem
să obţinem grade superlative în viaţa sexuală. Superlativele în viaţa sexuală -
cel mai bine, cel mai mult şi cel mai durabil - sunt numai atunci posibile când
există solicitudine, consideraţie şi iubire pentru celălalt.
Domnul Guy Bullom se reţine de la
superlative atunci când afirmă în mod ostentativ că a înţeles "să aibă
grijă de el însuşi" atât în afacerile sale cât şi în viaţa sexuală. A
mustrat întotdeauna pe soţia sa pentru greşelile făcute de dânsa şi nu poate
să înţeleagă de ce ea nu manifestă entuziasm pentru el şi pentru cei din jurul
său. în ciuda faptului că a avut diferite "aventuri" cu secretarele
sale, el nu reuşeşte să înţeleagă de ce nu îl mulţumeşte nici una din ele.
Varietatea şi frecvenţa este un înlocuitor batjocoritor al calităţii şi dl.
Bullom nu cunoaşte nimic despre acel superlativ "cel mai bun".
Persoana cea mai sexuală, egocentrică, nu
primeşte în fond nimic afară de sex pentru simplul motiv că este grozav de
lipsită de iubire. Şi ca rezultat ea este întotdeauna dezamăgită şi învinsă în
viaţa sexuală. Resentimentele sale faţă de alţii sunt răspunzătoare în mare
măsură de ridicarea tensiunii sale arteriale. Sunt multe nopţi în care bietul
individ stă într-un fotoliu răsuflând din greu ore în şir cu astmul său care
adesea este declanşat de tulburări emoţionale.
Dr. Carl Jung recunoaşte cauza
fundamentală datorită căreia oameni asemenea lui Guy Bullom au astfel de stări
proaste şi o existenţă nefericită. "Aceasta provine din cauză că îi
lipseşte complet iubirea, trăieşte numai pentru sexualitate... şi nu găseşte
nici o înţelegere din cauză că a nesocotit să descifreze sensul propriei sale
existenţe" (Carl Jung, "Modern Man în Search of a Soul",
New-York, Harcourt, Brace and Co., Inc. 1933, pag. 260). Există căsătorii
nefericite fără număr, lipsite de împlinirea sexuală, deoarece perechile nu
cunosc diferenţa între iubire şi sexualitate. Singura dragoste pe care o cunosc
este asemănătoare cu cea descrisă în romane, reviste senzaţionale,
cinematografe sau televizor. Deoarece multe perechi cunose numai
"dragostea de licean", nu este de mirare că duc o "viaţă de
câine".
Yvonne a fost o persoană de acest gen. Ea
îşi puse capul pe biroul meu şi plânse în hohote. După un timp îşi dădu drumul
la gură: "Am spus câte ceva despre mama lui Mike, am luat-o peste picior.
El se supără şi spuse ceva îngrozitor despre mama mea. Atunci l-am plesnit bine
şi puternic peste faţă. Exact ceea ce a meritat. Dar bestia se ridică şi îmi
trase un pumn în faţă. Priveşte la ochiul meu!... M-am mutat din locuinţă. Am
luat cei doi copii şi m-am dus înapoi la mama. îl iubesc pe Mike, dar nu pot să
admit asta!"
În timp ce Yvonne ţinea un tampon cu
gheaţă peste ochiul stâng şi se uita la mine cu celălalt, i-am dat o mică
consultaţie, puţin cam târzie, despre căsătorie! Am terminat morala cam aşa:
"Yvonne, în fiecare căsătorie sunt situaţii de aşa natură încât unul din
parteneri trebuie să acorde faţă de celălalt partener nu numai consideraţie ci
şi dragoste. Să nu te necăjeşti pe tine însăţi dacă ai să descoperi că tu eşti
aceea care ai de dat cel mai mult. Am veşti neobişnuite dar bune pentru
tine:... când tu te supui lui Mike dai ceva din viaţa ta pentru a găsi singura
cale spre fericire, dar aceasta merită orice osteneală. Secretul fericirii în
viaţa conjugală depinde de felul cum fiecare din parteneri ştie să facă mici
sacrificii cu dragă inimă şi cu bucurie.
"Ştiu că ai dragoste pentru Mike.
Este aceasta o dragoste care suferă îndelung şi este îngăduitoare? Adevărata
dragoste este aceea care va rezista probei focului în viaţa de toate zilele
este aceea pe care o oferă Dumnezeu şi o dă acelora care umblă în lumina
poruncilor Sale:
"Dragostea este îndelung răbdătoare,
este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se
umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se
mânie, nu se gândeşte la rău... Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul,
suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată" (1 Corinteni 13:4-5, 7-8).
Dragostea este o necesitate de bază nu
numai pentru a obţine superlative în viaţa conjugală ci şi pentru a trăi. Dr.
Smiley Blanton în recenta sa carte ,Iubire sau moarte' scrie: "Peste 40 de
ani, în biroul meu, am ascultat oameni de toate vârstele şi clasele sociale,
povestindu-mi despre speranţele şi temerile lor... Când mă gândesc la anii ce
au trecut îmi este clară nevoia universală de iubire... Ei nu pot să
supravieţuiască fără iubire; ei trebuie sau să o posede sau să piară"
(New-York, Simon and Schuster, Inc. 1956, pp. 3-15).
Multe perechi nu sunt fericite. Ele caută
emoţii sexuale dar nu au împlinirea vieţii sexuale. Dezamăgirile lor cresc. Ei
nu îşi dau seama că sentimentele după care râvnesc cu înfocare pot fi obţinute
numai dacă există dragoste reciprocă. Nu poate exista nici o emoţie reală decât
în cazul când actul sexual exprimă o iubire şi o cunoaştere intensă a nevoilor
şi dorinţelor celuilalt. Ciondăneala din timpul zilei va face sexualitatea fără
viaţă şi mecanică, dacă nu chiar respingătoare. Perechile dezamăgite gândesc
adesea că trebuie să fie ceva defect în sistemul lor sexual şi caută ajutor la
un medic psihiatru. Ei au noroc dacă ajung la unul care să le dea un sfat aşa
cum ştie să-l ofere psihoanalistul Erich Fromm: "Nu este o probă mai
convigătoare decât porunca ,Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi'.
Aceasta este norma cea mai importantă în viaţă şi călcarea ei este cauza
fundamentală a nefericii şi bolilor mintale, aceasta depăşind orice simptome
culese de psihoanalist. Orice boli ar putea să aibă pacientul... orice simptome
ar putea să prezinte, ele sunt înrădăcinate în incapacitatea sa de a iubi.
Prin iubire înţelegemaicicapacitâtea de afecţiune, respectiv de a îngriji de
celălalt cu toată răspunderea şi eu tot respeetul, de a-l încuraja în toate
domeniile. Căci în final, un tratament psihoanalitic are ca scop să trezească
în pacient capacitatea de a iubi. Dacă nu se ajunge la acest rezultat,
tratamentul este superficial" (Psichoanalysis and Religion, New Haven,
Yale University Press 1950, pp. 86-87).
Ceea ce este hrana pentru organismul
nostru, este dragostea pentru starea noastră sufletească. în mod deosebit
bărbatul nu înţelege adeseori că sexualitatea singură nu aduce fericirea în
căsnicie. Aceasta provine din faptul că bărbatul trăieşte orgasmul mult mai
mecanic decât femeia. Femeia este mai profundă şi vrea să fie convinsă că soţul
se gândeşte la dânsa, că îi este fidel, că o iubeşte şi că îi este mai de preţ
desfătarea ei decât a lui proprie.
Psihiatrul Max Levin recunoaşte că
dragostea dezinteresată faţă de celălalt este condiţia esenţială pentru toţi
aceia care au pretenţie să fie mulţumiţi în căsnicie şi care aşteaptă acea mult
citată "superlativitate".
"Maturitatea este condiţia primară
pentru o căsnicie fericită. în stadiul nematur al copilului, omul nu este în
stare să ofere ceva altuia. Copilul primeşte şi nu poţi să aştepţi de la el
nimic altceva. Succesul într-o căsnicie depinde în mare măsură de faptul dacă
partenerul a reuşit să se dezbăreze de atitudinea tipic copilărească. Ei
trebuie să fie în situaţia de a prelua răspunderea, de a da în loc de a
primi" ("Sex în Modern Life", Current Medical Digest, September
1961, pag. 55).
Cu secole înainte de a se dezvolta
psihologia, Biblia a arătat necesitatea de a înlocui nematuritatea copilărească
cu dragostea şi prin aceasta a dat o reţetă strălucită pentru o căsnicie
fericită:
"Cind eram copil, vorbeam ca un
copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am
lepădat ce era copilăresc... Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi
dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea" (1 Corinteni
13:11,13).
Iubirea profundă şi dezinteresată face ca
să se realizeze cel mai mare vis în viaţă, pe când sexualitatea fără iubire
poate să facă din viaţă un coşmar. Unul dintre mulţi care au descoperit
adevărul pe acest drum greu, a fost fiul rătăcit (Luca 15:11-32). Nematuritatea
lui rezultă din cererea: "Dă-mi". El, asemenea multora din ziua de
azi, s-a grăbit să plece într-o ţară îndepărtată, lipsită de învăţăturile
tatălui său şi acolo a irosit zestrea sa bănească şi trupească "printr-o
viaţă destrăbălată" . Sufletul său a devenit un pustiu bântuit numai de
ecouri obsedante. El a ajuns într-o fermă de porci; atât de jos încât tânjea
după roşcovele goale pe care le mâncau porcii. El a descoperit că viaţa sexuală
întx-o ţară departe de voia lui Dumnezeu, este goală, dezamăgitoare şi
hidoasă. Autosatisfacerea este întotdeauna o cale la al cărui capăt este sigur
un ţarc de porci.
Îndată ce tânărul şi-a amintit că în casa
tatălui său este întotdeauna "pâine la discreţie", el descoperi că
"grozavele restricţii religioase" nu erau tocmai aşa de rele cum a
fost îndemnat să creadă. El începu să simtă că există o relaţie strânsă între
restricţiile curate şi binecuvântările abundente.
Atunci când a părăsit căminul,
nematuritatea sa a fost evidenţiată prin atitudinea sa de "Dă-mi".
Acum când s-a întors căit, imperativul "Dă-mi" lipsea, era înlocuit
cu umilinţa "Fă-mă un servitor".
Câtă importanţă are problema sexuală în
căsnicie? Dr. Emil Novak de la Institutul Medical John Hopkins, declară în mod
convingător că "există multe femei normale din punct de vedere fizic şi
sentimental, care îşi iubesc soţii cu devotament, care au născut copii şi
totuşi nu au gustat niciodată dealungul vieţii lor conjugale vreun mare grad de
satisfacţie din actul sexual. Nu s-au simţit nici înşelate şi nici
amăgite" (Paul H. Landis, "Don't Expect Too Much of Sex în
Marriage", Reader's Digest, January 1955, pp. 26-27).
De fapt unele persoane competente declară
că mai puţin de jumătate din femeile măritate nu întotdeauna au simţit o plăcere
în actul sexual. Totuşi emoţiile care derivă din acest act sunt adânci şi
mulţumitoare fără a fi trezite de o plăcere fizică. Multe femei tinere nu ştiu
acest lucru şi au complexe care înrăutăţesc viaţa conjugală. Dacă solicitudinea
unuia faţă de celălalt predomină, atunci aceste femei vor experimenta o
satisfacţie crescândă în relaţiile conjugale. Posedarea iubirii dată de Dumnezeu
va preveni înşelăciunile, nefericirile şi divorţurile, cu lungul lor alai de
boli fizice şi mintale.
Cineva a spus: "tratamentul pentru
toate bolile, relele, grijurile, necazurile şi crimele umanităţii zace într-un
singur cuvânt "iubire". Ea este forţa divină care generează şi
restaurează pretutindeni viaţa. Fiecăruia dintre noi ne este dată puterea de a
face minuni, important este să vrem."
Cum se obţine şi cum se menţine aceasta?
Se obţine într-o măsură completă atunci când Dumnezeu, care este IUBIRE, va
sălăşlui în bărbatul sau femeia care îi deschide uşa inimii. Nimic altceva, ci
numai locuirea divină va fi suficientă când însuşi individul se găseşte
într-un curent puternic de ispite sexuale.
Această iubire este menţinută prin
ascultarea cu supunere de călăuzirea Cuvântului şi Duhului. Nu există nici un
motiv plauzibil pentru un creştin ca să sucombe doborât de o armată de boli,
dearece promisiunea lui Dumnezeu este sigură: "Nu v-a ajuns nici o ispită
care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este
credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci împreună
cu ispita a pregătit şi, mij locul să icşiţi din ca, ca s-o puteţi răbda
(birui)" (1 Corinteni 10:13).