6. Ei au de plătit
diavolului
Clic, clic, clic! în Africa, când am
auzit clinchetele subţiri şi repezi ale unui baston izbind drumul pietruit,
ştiam că era sâmbăta, ziuna cerşetorului. Unul din primii care sosi, era orbul
Alpha, ai cărui ochi erau numai pe vârful bastonului său.
Cine a păcătuit? Acest cerşetor orb, sau
părinţii săi? Probabil părinţii săi deoarece gonoreea (blenoragia) la mamă este
cauza cea mai obişnuită a orbirii pe viaţă pentru generaţia următoare. Atunci
când mama este infectată de gonoree, ochii copilului pot să se infecteze în
timpul naşterii. Infecţia gonoreică a noilor născuţi este foarte gravă şi
răneşte ochii încât copilul nu mai poate să vadă.
Africa şi Orientul au multele lor mii de
cerşetori orbi, majoritatea orbiţi prin gonoree. Singura lor hrană sunt
fărămiturile ce cad rareori de la mesele unui popor sărăcit. Atunci când aceştia
cer pâine, adesea sunt bombardaţi cu pietre în timp ce o haită de câini slabi
şi râioşi îi gonesc afară din oraş. Când se lasă noaptea, cerşetorii pot să
pipăie cu băgare de seamă drumul afară din pădure pentru ca să doarmă sub un
balcon, care le oferă oarecare protecţie împotriva ploilor torenţiale şi a
animalelor sălbatică din junglă.
În ţara noastră - SUA - nu vedem
cerşetori orbi umblând pe străzi. în schimb ei îşi pipăie uşor cu mâna calea în
jurul coridoarelor din azilurile noastre. Nu sunt mulţi ani de când cca. 90%
din orbii azilurilor noastre erau acolo din cauza gonoreei. Azi, în regiunile
unde nitratul de argint nu există, pierderea vederii la noii născuţi este
într-adevăr colosală din cauza acestei calamităţi venerice. Cât de tragic este
faptul că sute de mii de oameni orbi, fără siguranţă, trebuie să plătească
diavolului pentru păcatele părinţilor lor!
Sifilisul este de asemenea cauza că se
nasc copii chinuiţi şi morţi. Dacă un copil infectat trăieşte, el poate să
rămână cu diferite defecte fizice sau mintale. Preţul nu este plătit de aceşti
copii cu deficienţe mintale (ei nu-şi cunosc necazul), dar este plătit scump şi
amar de părinţii lor care privesc cu remuşcări zilnic şi toată viaţa la copiii
lor deformaţi şi nesănătoşi. în anul 1946, un articol medical raporta starea
lucrurilor din SUA. "S-a estimat că în fiecare an... mai mult de 50 000 de
copii se nasc cu sifilis congenital" (Harold Thomas Hyman, An Integrated
Practice of Medicine, Philadelphia, W. B. Saunders Co., 1946, pag. 332).
Este neîndoios că penicilina a redus
această cifră cu foarte mult. Unii din aceşti copii ruinaţi păstrează urme în
corpurile lor şi minţile lor care arată consecinţele grave ale caracterului
distrugător al sifilisului. Ei confirmă veracitatea avertismentului Scripturii
de pedepsire divină a "fărădelegii părinţilor în copii şi în copiii
copiilor până în al treilea şi al patrulea neam" (Exod. 34:7). în total,
ştiinţa medicală cunoaşte cinci boli venerice cu urmări de complicatii
debilitare.
Nu voi uita curând primul caz de gâtuire
a canalului urinar (uretrei) pe care l-am văzut în timp ce eram în Africa.
Victima era un om în vârstă de 30 de ani. Problema lui era că de mulţi ani
urina nu putea să treacă prin canalul normal. Blocarea canalului era pricinuită
de o infecţie contractată în urma unei "dragoste". Urina astfel
obstrucţionată a săpat alte mici canale la stinghie în jurul scrotului. Era
într-adevăr un aspect jalnic. El a găsit că această plată faţă de diavolul era
o afacere prea costisitoare.
Uneori femeile au de plătit un preţ şi
mai mare ca bărbaţii. Acum câteva decenii prelegerea introductivă a unui
profesor ginecolog (boli de femei) ţinută în faţa studenţilor săi cuprindea o
declaraţie de felul următor: "Blestemaţi ziua când o femeie intră în
cabinetul vostru cu o boală inflamatorie a pelvisului." El a făcut
declaraţia luând în considerare suferinţa îngrozitoare şi invaliditatea pe
toată viaţa, pe care gonoreea o poate produce femeii. Gonococul, după
provocarea unei vaginite purulente în profunzime, se răspândeşte în sus prin
uter la trompe, ovare şi la cavitatea abdominală. De aici rezultă febră
ridicată, vomitări şi dureri abdominale cumplite din cauza peritonitei
localizate şi a formării abcesului. După câteva săptămâni de dureri cumplite,
femeia are un răstimp foarte scurt de repetarea aceloraşi simptome şi chinuri.
Cronicile arată că sănătatea şubredă, neputinţa, suferinţa, sterilitatea,
nefericirea şi moartea prematură pricinuite degonoree înregiunile înapoiate
ale lumii, se cifrează încă la milioane de oameni. Aceşti oameni au de plătit
diavolului din cauză că ei nu au acordat nici o atenţie cuvântului lui
Dumnezeu: "Să nu curvim, cum au făcut unii dintre ei aşa că într-o singură
zi au căzut douăzecişitrei de mii" (1 Corinteni 10:8).
Odată cu apariţia medicamentelor pe bază
de sulf şi a penicilinei, s-a crezut că boala venerică va fi distrusă complet,
deoarece atunci când a apărut penicilina la începutul anului 1940, cazurile de
boli venerice au început să scadă în ţările civilizate. Această descreştere a
continuat până în anul 1950 când a luat din nou un sens ascedent în Statele
Unite.
În Suedia a fost de asemenea o
descreştere a cazurilor de gonoree din 1946 până la 1949. Acum aflăm că
gonoreea "âncepând din 1949 a săltat extraordinar. De fapt, între anii
1949 şi 1952 gonoreea "s-a dublat în districtul Stockholm". Din anul
1953 numărul cazurilor de gonoree depăşea totalul altor zece boli contagioase
principale (Johan Wintzell, Svenska lakartidningen, April 2, 1954, abstracted
în the Journal of the American Medical Association, July 15, 1954, pag. 1097).
Aceste creşteri au apărut în ciuda marelui accent pus pe propaganda educativă.
Diavolul, desigur, culege tributul său oricând şi oriunde oamenii nu respectă
avertismentul biblic: "Fugiţi de curvie! Ori ce alt păcat pe care îl face
omul este un păcat săvârşit în afara trupului, dar cine curveşte, păcătuieşte
împotriva trupului său" (1 Corinteni 6:18).
Militarii americani din Coreea au
constatat că nici chiar penicilina nu îi scutea să plătească tribut
diavolului. în anul 1959 Ernst Epstein arăta că speciile de gonococi au devenit
acum rezistente la penicilină nu numai printre trupele americane din Coreea, ci
de asemenea şi printre cele din Japonia, Anglia şi America. El concludea:
"Din punct de vedere clinic apariţia speciilor rezistente la penicilină
ale gonoreei, are o însemnătate gravă. Gonoreea acută nu mai poate fi
considerată mult timp, fără îngrijorare, ca o boală care are un tratament
sigur... Ambele probleme ale gonoreei cronice la mascul şi la purtătorul
asimptomatic... au revenit. Este probabil numai o chestiune de timp până când
rezistenţa penicilinei va fi cunoscută pe scară crescândă în toată lumea"
(Ernst Epstein, "Failure of Penicillin în Treatment of Acute Gonorrhea în
American Troops în Korea", Journal of the A.M.A., March 7, 1959, pag.
1054). Va fi nevoie de studii în continuare înainte ca să putem accepta această
concluzie.
Din Anglia ne vine un alt raport:
"Faptul că în ciuda penicilinei şi a altor antibiotica, cazurile de
uretrită venerică la bărbaţi precum şi gonoreea la femei s-au înmulţit în
timpul anului 1952, trebuia să restrângă orice tendinţă de mulţumire de sine
asupra poziţiei bolii venerice sau a vreunei tentaţii de a exagera efectul
antibioticelor asupra acestor boli. Promiscuitatea sexuală este încă răspândită
şi atâta timp cât aceasta va dăinui, pericolul bolilor venerice persistă"
(Journal of the A.M.A., February 13, 1954, pag. 608).
Oameni tineri şi mai vârstnici din lumea
întreagă au încercat să evite plata unui tribut diavolului, dar statisticile
medicale dovedesc că au fost învinşi. Cifrele transmise de Inspectoratele
Naţionale în 1957 arată că: "boala venerică la adolescenţi a crescut în 11
state; izbucniri noi epidemice sunt aduse la cunoştinţă în 19 state"
("Syphilis Again on the Increase" Journal of the A.M.A., Apri120,
1957, pag. 1545). Comparând cifrele din anul 1955 cu cele din 1959 pentru
sifilis, constatăm că în cei patru ani procentul a săltat: în Washington DC, 208%,
Los Angeles 291%, Houston 378%, San Francisco 591%, în timp ce la New-Orleans
procentul s-a urcat până la nori, la 818% (Howard Whitman "The Slavery of
Sex Freedom", Better Homes & Gardens, June 1957, pag. 59). Cauza
principală a creşterii este atribuită declinului standardului moral.
Există un alt mit care mai persistă, că
boala venerică poate fi prevenită dacă se foloseşte inteligenţa. O fată care
avea realaţii sexuale numai cu un singur prieten, credea că este sănătoasă. Es
a fost grozav şocată când doctorul ei i-a spus că era infectată. Un
"urmăritor veneric" a dat în vileag următoarele: băiatul a avut
tovărăşie cu încă o singură fată. Dar această fată a avut relaţii cu alţi cinci
bărbaţi care la rândul lor au fost cu 19 femei, unele din ele prostituate. Fata
care credea că mediul său înconjurător s-a limitat la o singură persoană, a
avut contact prin el cu cel puţin alţi 92 de inşi (Sylvanus M. Duvall
"Fiction and Facts About Sex", Reader's Digest, June 1960, pag. 128).
Casele oficiale de prostituţie ai căror
locatari sunt examinaţi medical, nu previn boala venerică, aşa cum odată se
credea. în momentul da faţă ele măresc răspândirea acestor boli. Dr. Walter
Lentino, ofiţer de control al bolilor venerice din armata SUA, constată într-un
studiu efectuat, că 80% din toate cazurile de boli venerice au provenit prin
casele de prostituţie". Au fost astfel inspectate toate casele din punct
de vedere medical. Dr. Leontino scrie: "Inspecţia medicală a
prostituatelor, chiar dacă se realizează cu cea mai mare cinste şi scrupulozitate,
nu poate să determine cu precizie acceptabilă infectarea unei prostituate.
Astfel fiind cazul, orice certificare în ceea ce priveşte independenţa de a
comunica boala venerică la o prostituată nu are nici un sens şi acordă o
acoperire consfinţită acestui comerţ, care este cu totul amăgitoare. De fapt,
un novice nebănuitor care aude că prostituatele sunt "medical în
regulă" este eliberat de frâna fricei care altfel ar fi putut să-l
oprească de a merge la o casă de prostituţie. De fapt prin aceasta (acoperire)
se poate încuraja răspândirea bolilor venerice" (Walter Leontino,
"Evaluation of a System of Legalizad Prostitution" Journal of the
A.M.A., May 7, 1955, pag. 22).
Ascultarea de sfaturile lui Dumnezeu
cuprinse în Cartea Călăuzitoare (Biblia) a fost şi mai este încă cea mai bună
cale pentru a evita efectele dăunătoare şi dezastruoase ale bolilor venerice.
Oricine caută cu încăpăţânare să ocolească îndemnurile Tatălui Cerese, va
trebui mai devreme sau mai târziu să plătească tribut diavolului.
Este în special izbitor falimentul
penicilinei în tratarea complicaţiilor mai grave ale sifilisului. Acestea se
dezvoltă uneori înainte ca individul să bage de seamă că este infectat. Aceasta
este valabil în deosebi la femei unde prima ulceraţie de sifilis poate să fie
interioară şi să treacă neluată în seamă. Caracteristica specifică a
sifilisului este tendinţa să-şi arate acţiunea destructivă mulţi ani mai târziu
de la infecţia originară. Douăzeci de ani şi chiar mai mult, după ce boala a
fost contractată ea poate să doboare la pământ victima cu o complicaţie fatală
şi groaznică. O manifestare târzie a sifilisului este paralizia, o boală
mintală cauzată de sifilisul care afectează celulele creierului. Această
demenţă poate să se dezvolte la o persoană după 5 până la 20 de ani de la
infecţia originară. Adesea sunt atinşi oameni în vârstă de 35 şi 45 de ani. în
cazul când tratamentul nu a fost început la timp, nu se va mai putea face
aproape nimic. Din nefericire şi terapia timpurie este adesea tardivă din cauză
că starea aceasta este similară cu epilepsia, neurastemia sau alte boli
mintale.
O altă complicaţie care poate să survină
după ani de zile de la infectarea originară, este ataxia locomotoare. Aici sunt
implicaţi nervii coloanei vertebrale, sau ocazional nervii cranieni.
Perturbările nervilor cranieni pot să producă strabismul, orbirea, sau
surzenia (rugăm a nu diagnostica pe oricine care are strabism, orbire sau
surzenie, ca fiind sifilitic!). Atunci când este atinsă măduva spinării, mersul
este caracteristic, piciorul este aruncat înainte şi apoi tras brusc în jos.
Implicarea musculaturii vezicii urinare poate să producă o incapacitate de a
reţine urina. în lumina descrierii de mai jos a ataxiei locomotoare, s-ar putea
bine cumpăni dacă plăcerea nepermisă de câteva clipe este demnă de o mizerie
pentru toată viaţa.
În momentul implicării sfincterului, în
majoritatea cazurilor se produce invariabil debilitatea sexuală şi eventual
impotenţa... Cele mai teribile dintre simptomele tabetice sunt crizele care
pot să fie periferice sau viscerale. Durerile fulgerătoare de agonie se ivesc
în muşchii extremităţilor abdomenului şi pieptului. Ele sunt descrise de
pacient ca usturătoare, înţepătoare ca suliţa care rupe sau seamănă cu
înjunghierea cu un cuţit încins. Atacurile vin cu iueala fulgerului; ele pot să
dureze ore sau zile cu scurte intervale de linişte (Harold Thomas Hyman, op.
cit. pag. 1465).
Acum treimii de ani Tatăl nostru Ceresc a
căutat să ne salveze de la un astfel de sfârşit:
"Fiule ia aminte la înţelepciunea
mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea, ca să fii cu chibzuinţă şi să ai
cunoştinţă. Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii sale este
mai lunecos decât untdelemnul; Dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca
o sabie cu două tăişuri... Şi acum, fiilor, ascultaţimă şi nu vă abateţi de la
cuvintele gurii mele; depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia
de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta... Şi să zici: cum a
dispreţuit inima mea mustrarea, cum am putut să nu ascult glasul învăţătorilor
mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?"... (Proverbe 5:1-13).
Domnul nu numai că a dat multe
avertismente pentru a ajuta omenirea, dar Isus transformă şi întăreşte pe
oricine prin energia şi puterea Duhului Sfânt, încât omul nu mai are nici o
scuză valabilă pentru căderea în păcatul sexual. Apostolul Pavel exprimă
puternic subiectul acesta în epistola către Tesaloniceni:
"Voia lui Dumnezeu este sfinţirea
voastră; să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească
vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei ca neamurile care nu
cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi
faţă de fratele său, pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri după cum
v-am spus şi v-am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la
sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un
om, ci pe Dumnezeu care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt" (1 Tesaloniceni
4:3-8).
Se plătese amar acele mici plăceri
interzise şi totuşi furate, pentru că cle sfârşesc cu "debilitate sexuală
şi eventual cu impotenţă". Felul păcatului determină măsura pedepsei.
Sifilisul nu numai că atacă creierul
producând nebunia, iar măduva spinării cauzând durerile chinuitoare ale ataxiei
locomotorii, dar atacă în mod frecvent inima. Am avut un pacient a cărui inimă
a fost distrusă de sifilis. Cu toate că la început a negat vreo aventură
sexuală, până la urmă a mărturisit că cu mulţi ani în urmă a fost un
"copil rău". în Statele Unite în anul 1945 procentul de mortalitate
din cauza sifilisului cardiovascular a fost după cum se crede de patruzeci de
mii de decese (Harold Thomas Hyman, op, cit. pag. 332).
Apariţia penicilinei a redus aceastî cifră,
dar citim că în anul 1953 "tratamentul sifilisului cardiovascular...
rămâne nesatisfăcător din cauză că el determină schimbările patologice (R. H.
Kampmeier, "Management of Siphilis" Modern Medicine, July 15, 1953,
pag. 88).
În ciuda penicilinei, în ciuda clinicilor
de boli venerice şi în ciuda programelor de educare, Serviciul Sănătăţii
Publice din SUA raportează că în anul 1957 a fost un milion de cazuri proaspete
de gonoree. Dacă în Statele Unite se prezintă această situaţie unde avem o
mulţime de antibiotice la îndemână, ne putem imagina care este situaţia printre
masele largi ale populaţiei din întreaga lume unde mulţi sunt lipsiţi de
îngrijirea medicală, de cunoştinţe şi de antibiotice.
Cu toată cunoştinţa şi experienţa
dobândită, ştiinţa medicală este incapabilă să rezolve problema bolilor
venerice din lumea întreagă.
Cu milenii înaintea microscopului şi
înainte ca omul să fi cunoscut metoda de transmitere a bolilor venerice,
Dumnezeu a ştiut totul despre acestea şi a dat omului singurul mod realizabil
de prevenire a acestor ucigaşi şi distrugători universali. Isus a afirmat clar
că de la început Tatăl nostru a rânduit ca un bărbat şi o femeie să constituie
un sâmbure familiar (Marc 10:4-9).
Acest cuplu de doi, exclusiv doi,
constituie un ansamblu familiar aşa de unic, atât de diferit de planurile
omeneşti şi aşa de eficace în prevenirea multiplelor complicaţii ale oribilelor
boli venerice, încât suntem din nou siliţi să recunoaştem încă un adevăr
medical inspirat din Biblie.