Boli evitabile > 5. Boli coronariene şi cancer în pachete

<<< Cuprins

5. Boli coronariene şi cancer în pachete

Într-o zi mă sună la telefon patronul unui depozit de colo­niale. "Doctore" spuse el, "am primit o notiţă de la Dna Henderson. A trimis-o pe furiş din casă. Bărbatul ei este aşa de bolnav încât aproape şi-a ieşit din minţi. El nu vrea să-i permită să părăsească casa de frică că ea nu se va mai întoarce nicio­dată. Este speriată că el ar putea s-o ucidă şi doreşte ca dvs. să mergeţi acasă la dânşii pentru a examina pe bărbatul ei."

Bărbatul dnei Henderson era înalt de peste un metru şi optzeci. A fost un flăcău puternic şi muşchiulos, dar acum trupul său se topea încet, iar ochii îi erau cufundaţi adâne în orbite. Părea mai mult o stafie decât un om. De luni de zile el nu a mai dormit din cauză că expectora sânge. Suferinţa şi nenoro­cirea sa a fost cumplită şi de lungă durată. Soţia lui era înne­bunită şi speriată din cauză că o ameninţa cu moartea dacă ar încerca să-l părăsească.

După ce l-am interogat şi examinat, diagnosticul era foarte probabil un cancer pulmonar. Am solicitat prin telefon să fie in­ternat în spital. A fost o mare uşurare pentru toţi când sosi ziua internării. Cu toate acestea, în spital, în timpul primei nopţi, el a avut o hemoragie puternică şi fu sufocat în propriul său sânge. Autopsia a arătat un cancer larg răspândit la ambii plămâni.

Ce des se întâmplă această grozăvie sângeroasă în vieţile mul­tor bărbaţi şi femei! în fiecare an 35 de mii de americani sunt reduşi la tăcere prin moarte de către cancerul pulmonar. Această cifră arată că nici o statistică de cancer nu s-a urcat aşa vertiginos prin viteza şi numărul său ca şi cancerul pulmonar.

Cu câtva timp în urmă, în anul 1912, cancerul pulmonar era numit "cea mai rară dintre boli". După aceea, în anul 1920, el începu să crească. în anul 1940 şi 1950, cifrele de cazuri mortale au crescut într-o proporţie de necrezut.

În Anglia, între anii 1924 şi 1951, proporţia deceselor a cres­cut de 10 ori, în timp ce în Olanda ea s-a ridicat de 20 de ori (Alton Ochsner, Smoking and Cancer, New Jork, Julian Mess­ner Inc., 1954, pag. 12; Today's Health, March 1959, pag. 54).

În statul New-York, în anul 1947, procentul de decese era în­grozitor, iar în anul 1957 cifra a fost dublată (Victor H. Handy, "Lung Cancer în Men", Health News, November 1958, pag. 16). în SUA, tributul total dat morţii de cancerul pulmonar în timpul ultimilor 20 de ani a crescut cu 500% (Ochsner op. cit. pag. 18). în momentul de faţă mor mai mulţi oameni din cauza lui, decât de alt cancer; de fapt unul din şapte care mor de can­cer a trecut prin grozăviile cancerului pulmonar. Autorităţile competente declară că în curând fiecare a treia persoană care moare de cancer, va muri de cancer pulmonar. Este un drum lung din anul 1912 când era "cea mai rară dintre boli."

Care este cauza cancerului pulmonar? Când statisticile au tras semnalul de alarmă, medicii bănuiau cauza, dar a fost prea târziu când în anul 1949 Dr. E. L. Wydner a furnizat prima evi­denţă statistică a relaţiei dintre fumat şi cancerul pulmonar. în anul 1950 Wynder şi Graham raportează 684 de cazuri dovedite de cancer la plămâni, la bărbaţi şi la femei. Ei au constatat că din 605 cazuri la bărbaţi numai 8 au fost nefumători (Ibid. pag. 4).

Din Anglia a sosit o dare de seamă asupra unui studiu a 1357 cazuri de cancer pulmonar. în această mare grupă de victime s-au găsit numai 7 nefumători (Ibidem pag. 14).

În anul 1958 optsprezece studii ştiinţifice în 5 ţări diferite au dovedit că tutunul este, fără îndoială, vinovatul care produce în fiecare an zeci de mii de morţi prin sufocare în urma cancerului pulmonar (David Rutstein, Cancer, March-April 1958, pag. 46).

Cel mai vast din cele optsprezece studii asupra efectelor fu­matului a fost făcut de către Societatea Americană de Cancer (E. C. Hamond and Daniel Horn, "Smoking and Death Rates­Report on 44 Months of Follow-Up of 187 783 Men", Journal of the American Medical Association, March 15, 1958, pag. 1294-1308). Această organizaţie a urmărit atent studiile asupra a 187.783 de oameni în vârstă de la 50 la 69 de ani pe o perioadă de 44 luni. Aceşti oameni, fumători şi nefumători, erau tipic americani, trăind în regiuni total diferite ale ţării. Mai întâi a fost efectuat cu mare grijă un chestionar asupra obiceiurilor de fumat ale acelora care fumau. în timpul celor 44 de luni au murit 11.870 de oameni. Au fost efectuate fotocoii ale certifi­catelor lor de deces şi cauzele morţii au fost înregistrate cu grijă într-un tabel. Rezultatul acestui vast studiu a dovedit dincolo de orice îndoială, că fumatul nu numai că este cauza principală a cancerului pulmonar, dar este de asemenea răspunzător de multe alte cancere, precum şi a unui număr surprinzător de ma­re de decese din cauza altor boli. Studiul arată că la fumători era:

1. O asociere extrem de mare între... cancerul pulmonar, cancerul laringelui, cancerul esofagului şi ulcerul gastric;

2. O asociere foarte mare între... pneumonie şi gripă, ul­cer duodenal, ancorism aortic şi cancer al vezicii urinare;

3. O asociere mare între... bolile arterelor coronariene, în­năsprirea cirozei ficatului şi cancerul localizat în alte părţi ale organismului;

4. O asociere moderată între leziuni cerebralo-vasculare şi apoplexie (Ibidem pag. 1308).

35.000 de bărbaţi şi femei mor în mod curent de cancer pul­monar. Dar fumatul este cauza şi a multor alte cancere ale orga­nismului. Cea mai sigură cale de a muri prematur şi de o boală chinuitoare, este de a cumpăra cancerul în pachete.

Oricine îşi poate pune întrebarea cum poate fumatul să pro­ducă cancer în organism, ca de exemplu la vezica urinară care este aşa depărtată de ţigări. Dar oamenii de ştiinţă au identifi­cat acum în fumul de ţigară opt substanţe chimice diferite care pot să producă cancer atunci când sunt injectate la animale. Ele sunt produse solubile care pot fi răspândite în organism prin cir­cuitul sanguin. Una din aceste substanţe este dibenzpyrenul 3,-4,-9,-10. Atunci când acesta a fost injectat la 4000 de şoareci, fiecare din aceştia a contractat cancer şi a murit (Scope, Fe­bruary 13, 1957).

Poate filtrul să elimine aceste cancerigene? Sunt filtrele un ajutor sau o păcăleală? asupra filtrelor s-au făcut studii amănunţite. Ele au fost rezumate de către medicul şef al Depar­tamentului Sănătăţii Publice al SUA: "Nici o metodă de tratare a tutunului prin filtrarea fumului nu a demonstrat să fie eficace în reducerea materială a conţinutului sau în eliminarea şansei cancerului pulrnonar" (L. E. Burney, "Smoking and Lung Can­cer", Journal of the American Medical Association, Nov. 28, 1959, pag. 1829; L. M. Miller and James Monahan, "The Facts Behind Filter-Tip Cigarettes", Reader's Digest, July 1957, pag. 33-39).

Acum câţiva ani am fost solicitat în plină noapte pentru a în­griji un om care trecea prin dureri cumplite din cauza inimei sale. Când am sosit, faţa omului era gri-cenuşie, ochii larg deschişi, pupilele mult dilatate şi globul ocular era insensibil la atingere. El nu mai respira, inima lui nu mai bătea. Murise de un atac de inimă pricinuit de o mare coagulare de sânge în arte­rele care alimentau inima. Sistemul coronarian blocat este şeful tuturor călăilor. El a smuls viaţa a 474 000 de bărbaţi şi femei în această ţară în anul 1959 ("Mortality From Selected Causes, by Age, Race, and Sex: United States 1959" Vital Statistics, Sep­tember 22, 1961).

În buzunarul cămăşii pacientului meu era un pachet de ţigări în parte gol. Poate fumatul să producă o boală de inimă? într-un studiu monumental al Societăţii Americane de Cancer asupra a 187 000 de oameni, s-a constatat că moartea de boli coronariene era cu 70% mai mare printre fumători faţă de grupa comparabilă de nefumători. Acest studiu a arătat că, cu cât un om a fumat mai mult, cu atât mai mare este predispoziţia de a muri de o boală de inimă. Pentru cei care fumau o jumă­tate până la un pachet de ţigări pe zi, proporţia de decese era aproape dublă. Pentru cei care au fumat două pachete pe zi, mortalitatea era chiar şi mai mare.

Aş vrea să atrag atenţia asupra unuia din graficele unui studiu uriaş efectuat de Societatea Americană de Cancer şi publicat în Journalul Asociaţiei Medicale Americane. în timpul perioadei de studiu au fost 7316 cazuri mortale în grupa celor care au fumat ţigări. Statisticienii au reprezentat prin grafice că s-ar fi putut întâmpla numai 4651 decese "dacă procentele de decese specifice vârstei celor fumători, ar fi fost aceleaşi ca la oamenii care n-au fumat niciodată". Iată aci graficul:

Boli coronariene	1.388	52,1%
Cancer pulmonar	360	13,5%
Alte cancere	359	13,5%
Alte boli de inimă	154	5,8%
Boli de plămâni	150	5,6%
Boli vasculare - cerebrale	128	4,8%
Ulcere gastrice şi duodenale	75	2,8%
Ciroza ficatului	40	1,5%
Toate celelalte	11	0,4%
Total	2.665
Decese constatate	7.316
Decese scontate	4.651
Surplus de decese	2.665

Surplusul de decese provine de la oamenii care în trecut au fumat regulat ţigări (E. C. Hammond and Daniel Horn, op. cit. pag. 1307).

Cu alte cuvinte, unul din trei oameni studiaţi a murit din cauză că era fumător.

Câţi oameni ar vrea să se angajeze într-o călătorie cu avionul dacă rapoartele ar arăta că unul din trei călători ar fi sortit să moară într-o prăbuşire de avion? Şi cu toate acestea unul din trei oameni porneşte în viaţă cu ţigări şi va fi victima unei morţi din cauza nicotinei.

Metafora cu avionul mai are şi o altă aplicaţie. Dacă vă anga­jaţi într-o călătorie cu avionul şi decolaji, este foarte dificil şi riscant de a mai părăsi avionul chiar dacă aţi fi ferm decişi să faceţi acest lucru. La fel se întâmplă cu individul care se antre­nează la fumat. El va fi curând încătuşat într-un obicei din care nu va mai fi capabil să scape.

Care este pricina morţii unui procentaj atât de mare de fumă­tori? Din grafic se observă că mor de cinci ori mai mulţi fu­mători de o boală coronariană decât de un cancer pulmonar. Studiul arată că unul din trei decese coronariene se datoreşte fumatului. Anual mor 474.000 de americani de boli corona­riene. Dintre aceştia, fumatului se atribuie 155.000 de cazuri fatale de inimă, ceea ce înseamnă că cele 70.000 decese de can­cer din cauza fumatului este comparativ o cifră scăzută.

Fumatul nu numai că este factorul unic în cauzarea caneeru­lui pulmonar, dar este şi un factor important în producerea ata­curilor fatale de inimă. Comparând o ţigară cu un cui de coş­ciug, este o expresie mai mult decât figurativă.

Care este mecanismul prin care fumatul poate să pricinuiască un atac fatal de inimă? în anul 1956 la o întrunire din Chicago a Asociaţiei Medicale Americane am văzut un aparat care mă­soară cantitatea de sânge ce curge prin corp. Citirea era făcută pe un tambur rotitor care înregistra cantitatea de sânge ce curge prin artere. S-a făcut mai întâi o citire de bază. Apoi li s-a dat medicilor să fumeze ţigări. După numai câteva pufăituri, acul indicator a scăzut rapid demonstrând astfel că fumatul reduce în mod simţitor circulaţia sângelui. Deoarece atacurile cardiace sunt accelerate printr-o lipsă de sânge în vasele coronarâene, este evident că fumatul pricinuieşte multe atacuri fatale de ini­mă.

Un alt motiv al acestor atacuri de inimă este faptul că nico­tina atrage după sine colesterolul care formează depozite de grăsime în interiorul vaselor de sânge, reducând în mod simţitor circulaţia sângelui şi facilitând formarea cheagurilor de sânge. Reducerea circulaţiei sângelui şi deteriorarea arterelor poate să provoace tulburări serioase în alte organe. în creier, arterele deteriorate pot provoca cheaguri, cauza apoplexiilor. Un studiu pe scară largă a arătat că procentul de decese prin apoplexie este cu 30% mai mare la fumători (Ibidem pag. 1305). întrucât  192.980 de oameni au murit în anul 1958 de apoplexie, procen­tajul mai sus menţionat este indiscutabil surprinzător (World Almanac and Book of Facts for 1960, New-York World Tele­gram and the Sun, pag. 307).

Ca rezultat al descreşterii circulaţiei sângelui, fumătorii sunt de asemenea predispuşi pentru gangrene la picioare. După in­stalarea gangrenei, amputarea piciorului este absolut necesară.

Fumatul poate să pricinuiască boli de ochi şi orbirea (H. S. Hedges "Eye Damage By Alcohol", Journal of the American Medicaa Association, Febr. 18, 1956 pag. 604).

Fumatul este acuzat de asemenea de a avea partea lui în pro­ducerea sclerozei multiple şi hipertensiunii arteriale (J. D. Spil­lane, "Nicotine and the Nervous System", Journal of the Ame­rican Medical Association, Febr. 18, 1956, pag. 584; "Cigarette Smoking", Journal of the American Medical Association, May 19, 1956, pag. 301).

În bolile de plămâni, precum pneumonia, gripa, tuberculoza şi astmul, procentul de mortalitate este aproape de trei ori mai mare ca acel al nefumătorilor (E. C. Hammond and Daniel Horn, op. cit. pag. 1296).

O altă stare obişnuită şi serioasă produsă de fumat este emfi­zemul. Această stare rezultă din "tusea tabacică" care distruge delicatele celule ale aparatului respirator. Emfizemul este chiar mai obişnuit decât cancerul pulmonar şi cu o perspectivă şi mai întunecată. Un raport recent asupra a 19 bărbţi şi 6 femei care aveau această stare de slăbire, a arătat că toţi erau fumători serioşi (Francis C. Lowell, William Franklin, Alan L. Michel­son and Irving W. Schiller, The New England Journal of Medi­cine, January 19, 1956).

Pericolul fumatului în cazurile de astm este clar enunţat prin acest citat al Clinicii Mayo: "Fumatul este una din sursele cele mai obişnuite ale iritaţiei bronchiilor şi măreşte în mod invaria­bil tusea şi astmul. Limba, tusea şi gâtlejul fumătorului riu sunt o născocire, iar când fumatul este întrerupt, aceste efecte ale tutunului se limpezesc în cele mai multe cazuri. Fumatul are de asemenea un efect de iritare al laringelui. Dacă un pacient are astm, el trebuie nu numai să reducă fumatul, ci trebuie să-l lase complet" ("Smoking and Asthma" Journal of the American Medical Association, December 12, 1952, pag. 1540).

Fumatul poate avea influenţă chiar şi asupra celor din ca­meră. F. L. Rosen şi A. Levy au raportat cazul unui copil care avea atacuri astmatice caracteristice, care au fost uşurate ime­diat ce părinţii săi au încetat să fumeze, dar care au fost reînnoite atunci când părinţii săi au reînceput să fumeze (F. L. Rosen, and A. Levy, "Bronchial Asthma Due to Allergy to Tobacco Smoke in an Infant", Journal of the American Asso­ciation, October 21, 1950, pp. 620-621).

Într-o seară am fost chemat să consult un copil în vârstă de patru anişori, care lupta între viaţă şi moarte ca să-şi recapete respiraţia. El se afla într-o cameră în care şase oameni fumau. Chiar după ce a fost dus în camera sa de dormit şi în ciuda in­jecţiilor cu adrenalină şi alte măsuri, necazul persista şi a trebuit să fie scos afară din casă şi transportat într-un salon de spital fără fumători.

Ulcerele gastrointestinale sunt de asemenea produse şi agra­vate prin fumat. Orice medic în practica generală are un număr de pacienţi care sunt chinuiţi de ulcere şi care ştiu că fumatul este la baza necazului lor. în ciuda chinurilor şi a cheltuielilor de sute de dolari pentru tratament, aceşti oameni blestemă adesea din toată inima, ziua în care au început să fumeze, dar pretind că ei nu mai pot să se lase de fumat.

Chiar şi ulcerele duodenale care le localizează mai jos de sto­mac, produc de două ori mai multe decese la fumători compara­tiv cu nefumătorii (E. C. Hammond, and Daniel Horn, op. cit. pag. 1306). în studiul făcut de Societatea Americană contra Cancerului, menţionat mai înainte, au fost 51 de decese din cauza ulcerelor gastrice. Fiecare dintre aceşti morţi a fost un fu­mător (Ibidem). în anul 1958 au murit de ulcere duodenale şi gastrice 10 740 de americani. Fumatul pricinuieşte multe mii de decese în sfere nebănuite de către cetăţeanul obişnuit.

Trebuie menţionat şi efectul fumatului la femei. Singurul mo­tiv că sunt mai puţine femei decât bărbaţi, este acela că nu au fost fumătoare atât de mulţi ani ca bărbaţii. Dr. P. Bernard a făcut studii asupra a 5458 de femei. în orice caz tutunul are un efect mult mai întins la femei decât la bărbaţi. El a observat de exemplu că dereglările glandei tiroide erau aproape de şapte ori mai frecvente la femeile care fumau faţă de acelea care nu fumau. Tulburările menstruale existau la peste 36% la cele fu­mătoare în comparaţie cu 13% la cele nefumătoare. Simptome de îmbătrânire prematură au fost observate la 67% la fumă­toare, iar la cele nefumătoare mai puţin ca 4%. De asemenea s-a observat o creştere de avorturi şi naşteri premature (P. Ber­nard, "Injurious Effects of Cigarette Smoking în Women", Journal of the American Medical Association, October 15, 1949, pag. 492).

Dacă cineva ar totaliza decesele de cancer pulmonar şi ale altor regiuni ale corpului, plus decesele de apoplexie, pneu­monie, gripă, tuberculoză, emfizem, astm, ulcere şi deranja­mente coronariene, decese în care tutunul joacă un rol major, totalul general ar fi între douăsute de mii şi treisute de mii de americani pe an. Serviciul Public al Sănătăţii din SUA are puterea de a preveni această mulţime de decese. Puterea sa a fost demonstrată în luna octombrie 1959, când Departamentul a pus restricţii serioase asupra vânzării merişorilor. Era numai o probabilitate redusă că lichidul pulverizat folosit la merişori ar fi putut produce cancer la oameni, deoarece fiinţa ome­nească ar fi trebuit să mănânce şapte mii de kg. de merişori pentru a obţine o cantitate echivalentă de lichid pulverizat care ar putea provoca cancer la şoareci. Din cauza posibilităţii unor astfel de tulburări, guvernul a interzis tocmai înainte de ziua recoltei vânzarea merişorilor stropiţi (cu insecticide). Dar tutu­nul este dovedit un duşman a zeci de mii în fiecare an şi guver­nul pare să închidă ochii în faţa acestei realităţi. Să privim în fa­ţă şi cinstit motivul care stă la baza acestui paradox. Orice par­tid politic care ar ataca cele cinci miliarde de dolari ale industri­ei tutunului ar comite o sinucidere politică. Societăţile cu meri­şoare pot să se scalde în noroi, dar nu merişorii goliaţi ai nicoti­nei. Cu toate că guvernul numără cu sutele de mii pe ucişii săi prin tutun, nu renunţă să numere nici miloanele de dolari reali­zate din taxele pe ţigări, părând a fi lipsit de conştiinţă întocmai ca o maşină LBM. Aşa cum Nero stătea departe şi cânta din liră în timp ce Roma ardea, aşa şi guvernul nostru pare a fi indiferent în timp ce prin arderea nicotinei sacrifică anual cel puţin douăsute de mii de bărbaţi şi femei americane. Sperăm ca el să întreprindă o acţiune înainte ca tutunul să-şi reclame mult mai multe vieţi.

De ce îşi bagă oamenii capul în laţul obiceiului de a fuma? Nu din cauză că ar fi o senzaţie plăcută, deoarece la început malţi au greţuri. De ce încep atunci să fumeze? îmi amintese de sosirea noastră la Philadelphia după unul din turneele din Africa. în timp ce făceam cumpărături într-un mare magazin, fetiţa noastră în vârstă de trei ani a băgat nişte bucăţele de hârtie în gură. După ce i le-am scos am întrebat-o: "Linda de ce ai băgat aceste bucăţele de hârtie în gură?" "Tăticule, orice om în America are foc în gură; acesta este focul meu", mi-a răspuns fetiţa.

La preadolescenţi şi adolescenţi, fumatul este un semn al ma­turităţii. Este o acreditare de a arăta lumii că au ajuns la maturitate. De ce continuă? Nicotina, fie inhalată, fie injectată cu un ac, este un drog ce produce obişnuinţă şi cere tot mai mult şi mai mult.

Îmi amintesc de o tânără care frecventa un institut superior acum câţiva ani. Ea se credea destul de emancipată şi inteli­gentă pentru a-şi permite să fumeze puţin, pe ascuns. Ea consi­dera regulamentele colegiului ca fanatice, radicale şi nebuneşti. Deoarece comportarea ei trebuia să fie prea rigidă, până la urmă a plecat din acest colegiu în altă parte. Au trecut foarte mulţi ani de atunci. Spre surpriza mea, acum câteva luni m-a chemat la telefon ca să mă întrebe ce ar putea face ca să nu mai fumeze. A intervenit ceva şi dânsa ar fi dorit să se debaraseze de acest obicei. O de aş cunoaşte un leac s-o fac fericită şi s-o elibe­rez din sclavia aceasta. Acum ea recunoaşte că maturitatea de care era mândră acum câţiva ani, este astăzi cea mai dezamăgi­toare iluzie. Libertatea pe care a căutat-o, a înrobit-o şi acum o chinuia.

Unul din colegii mei, un medic, a abandonat fumatul acum şase ani, după ce fumase majoritatea vieţii lui. L-am întrebat dacă i-a fost greu să se lase de fumat. "NU" spuse el continuând "după ce mi-am venit cu adevărat în fire şi m-am eliberat, m-am descotorosit de cea mai mare pacoste din viaţa mea." "Ce? Eu credeam că oamenii fumează ca să se distreze", am ripostat eu. "Nicidecum" îmi răspunse. "M-am descotorosit de o mare pa­coste; eram întotdeauna în aşteptaxe după ţigări, după chibri­turi, după locurile unde să arunc mucurile şi scrumul de ţigară. Am făcut găuri în hainele mele şi în mobilă. Când am scăpat de fumat m-am descotorosit de cea mai mare neplăcere pe care ci­neva ar putea s-o aibă vreodată." Acesta este numai unul din multele mii de cazuri printre medici care au decis că este o neb­unie a continua să mai fumeze.

O surprinzătoare schimbare de atitudine s-a produs în ultimii 8 ani. Revistele Asociaţiei Medicale Americane (A.M.A.) nu mai acceptă să publice nici o reclamă pentru companiile de ţigări şi nici o companie de tutun nu mai are permisiunea de a lua parte la congresele A.M.A.

Cu câţiva ani în urmă, aerul la întrunirile noastre medicale era albastru de fum. O zi-două după aceste întruniri vorbeam ca şi cum aş fi fost un fumător. în iunie 1961 la una din întru­nirile secţiei în oraşul New-Jork, fiind de faţă circa 200 de me­dici, am fost aşa de impresionat de aerul sănătos şi curat pe care îl respiram încât am decis să număr câţi medici fumau. Numărai numai trei. Cu câţiva ani înainte erau poate 75. Ce contrast!

O schimbare de atitudine s-a produs din cauză că în timpul ultimilor ani ştiinţa medicală a descoperit şi demonstrat că fumatul este cauza cea mai importantă pentru:

Ucigaşul public nr. 1 - boala de inimă;

Ucigaşul public nr. 2 - cancerul.

Cu toţii trebuie să fim mulţumiţi că ştiinţa medicală are ochii deschişi asupra pericolului fumatului.

Cu atât mai mult trebuie să fim mulţumitori Domnului, pen­tru că El a avertizat poporul Său şi a salvat mulţimi fără număr de la o diversitate de boli şi decese oribile, cu mulţi mai înainte ca să se fi făcut studii ştiinţifice.

Un cetăţean îmi mărturisea că s-a convertit într-un mediu unde nu se predica contra fumatului. El a declarat că Duhul Domnului i-a spus să se lase de fumat. A găsit foarte curios ca Dumnezeu să-i facă o solicitare atât de neobişnuită, dar el a fost ascultător. Ceva mai târziu a citit pasagii din Biblie care i-au confirmat atitudinea pe care a luat-o.

Cu toate că tutunul nu era folosit atunci când s-a scris Biblia şi de aceea nu este menţionat expres, influenţa multor versete a fost suficientă pentru a păzi milioane de creştini de folosirea tutunului sub ori ce formă. Aceste avertismente, c;orelate cu observaţiile celor ce foloseau tutunul, cu expectoraţiile lor, mirosul, fumul şi mai ales bolile lor, au impiedecat pe creştini de a-l tolera. Pentru un creştin, toleranţa ar fi nepotrivită cu ascultarea de ceea ce spune Scriptura:

"Nu ştiţi... că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost răscumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6:19-20).

"Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumne­zeu este sfânt şi aşa sunteţi şi voi" (1 Corinteni 3:17).

"Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Corinteni 10:31). Ascultarea de Duhul lui Dumnezeu şi mustrările, permit ori­cui să se bucure de viaţă cu ochii închişi şi de promisiunea Sa că "Nici una din aceste boli... .

<<< Cuprins